2ra-1238/18 — obligarea efectuării transferului contribuției sociale

Dosarul nr. 2ra-1238/2018

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Potînga)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, V. Buhnaci, V. Clima)

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Elecart-Comerț”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa

Gherașcenco împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Elecart-Comerț” cu

privire la obligarea efectuării transferului contribuțiilor sociale și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Larisa Gherașcenco, reprezentată de avocatul

Sergiu Petrușca, a fost casată hotărârea din 22 august 2017 și hotărârea

suplimentară din 09 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 21 iulie 2016 Larisa Gherașcenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Elecart-Comerț” cu privire la obligarea efectuării transferului

contribuțiilor de asigurări sociale, obligarea eliberării carnetului de muncă,

încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la serviciu în mărime de

19 543, 75 de lei și repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordinul nr. 1a-c din 29 martie 2002 a

fost angajată în cadrul ÎI „Elena Mamaliga”.

La 15 mai 2006, întreprinderea a fost reorganizată prin transformare în SRL

„Maxiplant”, iar la moment succesor de drept al acesteia este SRL „Elecart-

Comerț.

A menționat că a activat în cadrul întreprinderii nominalizate până la 31

decembrie 2005, după ce contractul individual de muncă a fost încetat, iar

angajatorul i-a eliberat copia ordinului de încetare a contractului individual de

1

muncă cu indicarea greșită a datei încetării de 11 ianuarie 2008 în loc de 31

decembrie 2005.

Totodată a relatat că faptul angajării sale în cadrul predecesorului pârâtei și a

concedierii sale ulterioare se confirmă și prin scrisoarea SRL „Elecart-Comerț”

nr. 132 din 16 iunie 2016.

Reclamanta a indicat că atingând vârsta de pensionare, a început să

pregătească documentele pentru stabilirea pensiei, iar după adresarea la CTAS

sect. Centru a depistat că pârâta nu a transferat contribuțiile de asigurări sociale de

stat obligatorii pentru anul 2005, fapt confirmat prin extrasul din cont nr. 704,

eliberat de CTAS sect. Centru la 18 iulie 2016.

A mai afirmat că la concedierea sa, angajatorul nu i-a eliberat carnetul de

muncă în ziua eliberării din serviciu, conform prevederilor art. 66 alin. (5) Codul

muncii, deși s-a adresat de mai multe ori către acesta, carnetul nefiindu-i eliberat

nici la data depunerii acțiunii.

Prin scrisoarea din 02 iunie 2016 a fost informată de către pârâtă că carnetul

de muncă i-ar fi fost eliberat, fapt ce se confirmă prin semnătura din registrul de

evidență a carnetelor de muncă, informații ce nu corespund realității, iar la cererea

de a-i fi prezentat registru cu semnătura SRL „Elecart-Comerț” a refuzat, ceea ce

denotă că angajatorul, inclusiv în persoana succesorilor acestuia, prin derogarea

de la prevederile Codului muncii nu i-a eliberat carnetul de muncă.

Astfel, din motivul neeliberării carnetului de muncă, în perioada 01 ianuarie

2006 – 31 ianuarie 2008 a fost pusă în imposibilitate să se angajeze la un alt loc

de muncă, deoarece la întreprinderile la care încerca să se angajeze îi cereau să

prezinte carnetul de muncă, pe care nu-l deținea, motiv pentru care considera că

pârâta este obligată să-i achite salariu mediu pentru tot timpul absenței forțate de

la lucru și anume pentru perioada 01 ianuarie 2006 – 31 ianuarie 2008.

Consideră reclamanta că în urma încălcărilor legislației în vigoare admise în

privința sa, i-au fost cauzate suferințe psihice și fizice considerabile, a căror

compensație a evaluato la suma de 50 000 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Larisa Gherașcenco și-a concretizat

pretențiile solicitând repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată,

obligarea pârâtei să efectueze transferul în beneficiul său la Casa Națională de

Asigurări Sociale a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii pentru

luna septembrie 2005 și încasarea prejudiciului moral pentru neachitarea în

termen a contribuțiilor de asigurări sociale de stat în sumă de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 22 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost repusă în termen cererea de chemare în judecată și respinsă acțiunea.

Prin hotărârea suplimentară din 09 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani a fost admisă parțial cererea depusă de SRL „Elecart-Comerț”,

reprezentată de avocatul Victoria Lescova și a fost încasat din contul Larisei

Gherașcenco în beneficiul SRL „Elecart-Comerț” cheltuieli de asistență juridică

în sumă de 2 500 lei.

La data de 20 septembrie 2017 Larisa Gherașcenco, reprezentată de avocatul

Sergiu Petrușca a depus apel împotriva hotărârii din 22 august 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii

2

contestate cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă, precum și casarea hotărârii suplimentare din 09 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Larisa Gherașcenco, reprezentată de avocatul Sergiu

Petrușca, a fost casată hotărârea din 22 august 2017 și hotărârea suplimentară din

09 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și a fost emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial; a fost repusă în termen cererea de

chemare în judecată depusă de Larisa Gherașcenco împotriva SRL „Elecart-

Comerț”; a fost încasat din contul SRL „Elecart-Comerț” în beneficiul Larisei

Gherașcenco prejudiciul moral cauzat prin neachitare în termen a contribuțiilor de

asigurări sociale în perioada ianuarie 2005 – august 2005 în sumă de 5 000 de lei;

în rest pretențiile Larisei Gherașcenco au fost respinse.

La 26 aprilie 2018 SRL „Elecart-Comerț” a declarat recurs împotriva

deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii din 22 august

2017 și a hotărârii suplimentare a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani. Totodată a

solicitat și compensarea din contul Larisei Gherașcenco în beneficiul SRL

„Elecart-Comerț” a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neântemeiată și ilegală, deoarece instanța nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă

a cauzei.

Astfel, a menționat recurenta că prin declarația REV5 s-a confirmat faptul că

contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii pentru perioada ianuarie –

august 2005 au fost achitate de către reclamant/intimat deja în 2005, or în cazul

în care intimatul ar fi achitat contribuțiile în 2016, atunci dările de seamă din

acești ani nu ar fi coincis.

Consideră că din cauza unei erori tehnice contribuțiile sociale achitate în

2005 nu s-au arătat în contul personal al intimatei, fapt despre care recurenta nu

a știut, aflând tocmai când intimata s-a adresat în instanță.

A mai susținut că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată la

dispunerea încasării prejudiciului moral, deoarece nu au fost prezentate probe

care să confirme cauzarea acestui prejudiciu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28

februarie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la 26 aprilie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

3

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 29 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Larisei

Gherașcenco copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că SRL „Elecart-Comerț” în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau

(4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură

și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au

fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Elecart-

Comerț”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Elecart-

Comerț” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5