2ra-1268/18 — cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, diminuarea sumei

2ra-1268/18 — cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, diminuarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V. Jomiru-Niculiță dosarul nr. 2ra-1268/18

instanța de apel: N. Vascan, V. Clima. E. Fistican

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ina

Nudga

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Dragalin

împotriva Inei Nudga cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată

și la cererea reconvențională a Inei Nudga împotriva lui Vladimir Dragalin

cu privire la diminuarea sumei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ina Nudga și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 7 octombrie 2016, prin care acțiunea inițială a fost

admisă parțial, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă

constată:

La 24 iunie 2015, Vladimir Dragalin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inei Nudga cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 1 decembrie 2014, între

Vladimir Dragalin în calitate de locator și Ina Nudga în calitate de locatar a fost

încheiat contractul de locațiune, prin care ultimei i-a fost transmis în locațiune

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, pe un termen de 3 luni,

cu taxa pentru locațiune în sumă de 150 euro lunar.

Menționează că conform contractului de locațiune a fost stabilit că în caz de

neeliberare a apartamentului de către locatar până la 1 martie 2015, termenul

contractului se prelungește până la data de 30 aprilie 2015, cu taxa pentru locațiune

majorată în sumă de 180 euro lunar, iar după data de 30 aprilie 2015 termenul

contractului nu se mai prelungește, urmând a fi eliberat de către locatar

necondiționat.

Indică că la data convenită între părți, Ina Nudga nu a eliberat apartamentul

închiriat, totodată acumulând restanțe la plata chiriei și în scopul soluționării pe

cale extrajudiciară a litigiului la 30 martie 2015, dânsul a expediat în adresa

1

locatarului Ina Nudga o preîntâmpinare, prin care i-a solicitat eliberarea

apartamentului până la 30 aprilie 2015, însă preîntâmpinarea nu a fost recepționată

de către ultima, fiind restituită în legătură cu expirarea termenului de păstrare.

Explică că la 19 mai 2015, Ina Nudga i-a solicitat permisiunea de a folosi

apartamentul nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, până la 15 iunie 2015,

în legătură cu faptul că nu și-a finalizat reparația în apartamentul său, asumându-și

totodată obligația de a elibera apartamentul închiriat benevol până la 15 iunie 2015,

însă nici de această dată nu 1-a eliberat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 315, 376 Cod civil, art. 94,

96, 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, evacuarea forțată a Inei Nudga din apartamentul

nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, ce-i aparține lui cu drept de

proprietate, încasarea de la Ina Nudga în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată și

de asistență juridică.

La 19 august 2015, Vladimir Dragalin a depus o cererea de concretizare a

pretențiilor din acțiune, prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea forțată de

la Ina Nudga în beneficiul lui a datoriei pentru chiria apartamentului în sumă de

1200 euro, a datoriei pentru serviciile locativ-comunale în sumă de 15665,32 lei, a

cheltuielilor de judecată și de asistență juridică.

În motivarea acesteia a invocat că Ina Nudga a eliberat apartamentul

nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX, doar la data de 8 august 2015, însă la

momentul eliberării apartamentului Ina Nudga nu a achitat costul chiriei și a

datoriilor pentru serviciile locativ-comunale.

Relevă că prin recipisa din 8 august 2015, Ina Nudga a recunoscut datoria

pentru chirie în sumă de 1200 euro și serviciile locativ-comunale.

Explică că conform pct. 3 din contractul de locațiune, anume Inei Nudga îi

revine obligația de a achita chiria și cheltuielile pentru serviciile locativ-comunale.

Evidențiază că potrivit indicilor facturilor de plată pentru luna iulie 2015, la

capitolul servicii locativ-comunale s-au format datorii pentru apa potabilă și

menajeră în sumă de 2803,88 lei, pentru energia termică și apă caldă în sumă de

12386,99 lei, pentru deservirea blocului în sumă de 280,32 lei, pentru gaze naturale

în sumă 113,85 lei, în total suma datoriei constituind 15665,32 lei, însă la cerința

lui de a achita datoriile acumulate, Ina Nudga a refuzat invocând probleme de

ordin financiar.

La 15 iunie 2016, Vladimir Dragalin a depus o cerere de majorare a

pretențiilor, prin care a solicitat încasarea de la Ina Nudga în beneficiul lui dobânda

de întârziere în sumă de 277,48 euro, cheltuielile de judecată și de asistență

juridică.

La 18 mai 2016, Ina Nudga a depus cerere reconvențională împotriva lui

Vladimir Dragalin cu privire la diminuarea sumei.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că la 26 august 2002 a

încheiat contractul de locațiune cu Vladimir Dragalin în privința apartamentului

nr. XXXXX din XXXXX mun. XXXXX, unde a locuit aproximativ 13 ani, iar

2

suma totală achitată pentru locațiunea bunului imobil pentru întreaga perioadă a

constituit 21250 euro.

Menționează că în tot acest timp, a efectuat lucrări de reparație din cont

propriu în apartamentul închiriat și anume în bucătărie, coridor, a schimbat de

multe ori robinetele, țevile și tehnica sanitară, a mobilat apartamentul și a procurat

tehnică de uz casnic, întrucât avea speranța că Vladimir Dragalin îi va vinde

apartamentul respectiv.

Remarcă că pe parcursul acestor ani, a achitat suma de 552 euro legate de

transferurile bănești lui Vladimir Dragalin, în Germania, or. Mainz.

Indică că Vladimir Dragalin și-a asumat responsabilitatea de a compensa

cheltuielile legate de achitarea serviciilor de transferuri bănești, la decontările

definitive pentru toată perioada de locațiune.

Subliniază că la momentul încheierii contractului de locațiune din

26 august 2002, Vladimir Dragalin avea datorie față de SA „Termocom” în mărime

de 1305,49 lei, pe care locatorul i-a promis să o excludă din suma totală a plății

pentru locațiune la decontările definitive.

Notează că la 7 august 2015, a scris o recipisă despre suma datoriilor în

mărime de 1200 euro, sub presiunea lui Vladimir Dragalin și a semnat-o având

teamă că va fi lăsată fără lucrurile personale destul de prețioase.

Relatează că textul recipisei i-a fost dictat personal de avocatul Petru Coșleț.

Solicită admiterea acțiunii reconvenționale, diminuarea sumei de 1200 euro

cu suma transferului bănesc din 4 aprilie 2015 în mărime de 450 euro, trimisă prin

sistemul „Western Union” pe numele lui Dragalin Vladimir, cu suma cheltuielilor

pentru serviciile de transferuri bănești în mărime de 552 euro, diminuarea sumei

restanței față de SA „Termocom” care constituie 12386,99 lei cu suma datoriilor în

mărime de 1305,49 lei care deja existau la momentul încheierii contractului de

locațiune, conform facturii de plată nr. 333009 pentru luna iulie 2002 eliberată de

ÎM „Infocom”.

La 9 septembrie 2016, Ina Nudga a mai depus o cerere de completare a

acțiunii reconvenționale, prin care solicitat încasarea de la Vladimir Dragalin în

beneficiul ei, a sumelor primite ilegal de la ea în mărime de 6597,5 dolari SUA.

În motivarea acesteia a invocat că reieșind din condițiile contractului de

locațiune din 26 august 2002, plata pentru locațiunea apartamentului nr. XXXXX

din str. XXXXX mun. XXXXX constituita 100 dolari SUA, la care Vladimir

Dragalin i-a promis să nu o mărească.

Menționează că Vladimir Dragalin intenționa să revină în perioada

concediului în fiecare an din Germania pentru câteva săptămâni și să locuiască în

acest apartament, fapt care s-a întâmplat în repetate rânduri și de asemenea

Vladimir Dragalin i-a garantat că ulterior, îi va vinde apartamentul.

Relevă că dânsa a achitat plata pentru locațiune în mărime de 100 dolari

SUA lunar doar în primii ani de trai în perioada 1 aprilie 2013 – 1 martie 2006, iar

în perioada 1 martie 2006 - 1 decembrie 2014 a achitat 150 euro lunar.

Insistă că Vladimir Dragalin nu i-a rambursat niciodată cheltuielile de

reparație a apartamentului său.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 7 octombrie 2016,

acțiunea lui Vladimir Dragalin a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Ina Nudga în beneficiul lui Vladimir Dragalin suma de

1200 euro cu titlu de chirie și dobânda de întârziere în sumă de 277,48 euro, în

total suma de 1477,48 euro.

A fost încasat de la Ina Nudga în beneficiul lui Vladimir Dragalin suma de

12164,55 lei, ca datorie pentru serviciile locativ-comunale pentru apartamentul

nr. XXXXX din str. XXXXX mun. XXXXX și suma de 1345,8 lei cu titlu de taxă

de stat, în total suma de 13510,35 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Acțiunea reconvențională intentată de Ina Nudga a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de către Ina Nudga și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 7 octombrie 2016.

La 20 octombrie 2017, Ina Nudga a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi decizii în partea încasării de la ea a sumei de 1200 euro, prin

micșorarea sumei până la 198 euro, iar în partea încasării dobânzii de întârziere

prin micșorarea sumei de la 244,42 euro la 10,2 euro și admiterea cererii

reconvenționale doar parțial și anume în sumă de 1655 euro.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au dat o apreciere greșită probelor din dosar, incorect au constatat circumstanțele

de fapt ale cauzei, încălcând și normele de drept material.

Notează că contractele de locațiune nu prevedeau suportarea de către ea a

cheltuielilor de transfer, însă este vădit faptul că familia lui Vladimir Daragalin

aflându-se în Germania și primind de la statul german indemnizații nu dorea să fie

depistat că primește bani pentru apartamentul dat în locațiune.

Indică că dânsa este de acord ca din suma de 1200 euro să achite doar

restanța de 198 euro.

Iar cu referire la încasarea sumei și dobânzii de 277,42 euro consideră

calculul eronat, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au condus de

calculele efectuate și prezentate de avocatul Petru Coșleț din sistema „Internet” cu

coeficientul anul de 26,5 %, pe când la bănci coeficientul este de 0,5 %-1,5%,

adică anual în mediu 1,25 %.

Totodată, cu referire la cererea reconvențională în partea încasării diferenței

sumei achitate de către ea în plus în baza contractului cu Vladimir Daragalin din

2 august 2002, când plata pentru arendă era de 100 dolari SUA, iar ulterior a ajuns

la 150 euro, consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare reieșind din

termenul de prescripție ar fi trebuit să efectueze recalculul pentru ultimii 3 ani a

diferenței dintre 100 dolari SUA și 150 euro.

4

Astfel, susține că conform contractului de locațiune din 26 august 2002 până

la 1 decembrie 2014 trebuia să achite 2800 dolari SUA adică 28 luni x 100 dolari

SUA = 2545 euro, însă real a plătit 4200 euro.

Iar diferența care trebuia a fi încasată de la Vladimir Dragalin este de

1655 euro (4200 euro-2445 euro = 1655 euro).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 14 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 184), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ina Nudga nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Ina Nudga, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ina Nudga ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ina Nudga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6