2ra-1322/18 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral

2ra-1322/18 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1322/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. V. Muntean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Igor

Baban, reprezentat de avocatul Petru Răileanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Baban

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Igor Baban și a fost menținută hotărârea din 11

mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 03 februarie 2017 Igor Baban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 21 mai 2010 s-a adresat

cu plângere la Procuratura raionului Briceni, prin care a solicitat tragerea la

răspundere penală a colaboratorilor Penitenciarului nr. 2 din or. Lipcani, Vladislav

Moscaliuc și Oleg Gușu pe faptul maltratării sale, care a avut loc la 19 mai 2010, însă

prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Briceni din 07 iunie 2010 a fost

refuzat în pornirea urmăririi penale.

A menționat că, la data de 02 iulie 2010 a depus la Procuratura raionului Briceni

plîngere împotriva ordonanței din 07 iunie 2010, însă nu a primit răspuns la această

plîngere.

A susținut că, la data de 18 august 2010 s-a adresat la judecătorul de instrucție cu

plîngere în ordinea art. 313 CPP și la data de 16 noiembrie 2010 a depus o cerere

suplimentară la plîngerea enunțată, prin care a contestat ordonanța de refuz în pornirea

urmăririi penale din 07 iunie 2010 și acțiunile procurorului în Procuratura raionului

Briceni, iar prin încheierea Judecătoriei Briceni din 11 martie 2011 a fost anulată

ordonanța enunțată, cu restituirea materialelor procurorului în Procuratura raionului

Briceni pentru efectuarea unui control suplimentar în baza art. 274 CPP.

A afirmat că, la data de 05 mai 2011 procurorul în Procuratura raionului Briceni,

1

prin ordonanță, a refuzat în pornirea urmăririi penale pe faptul maltratării sale la 19

mai 2010.

A relevat că, la data de 13 iunie 2011 a depus la procurorul în Procuratura

raionului Briceni plîngere împotriva ordonanței din 05 mai 2011, însă acesta, prin

ordonanța din 22 iunie 2011 a respins plîngerea.

A invocat că, la data de 01 iulie 2011 a depus la judecătorul de instrucție plîngere

în ordinea art. 313 CPP, prin care a contestat atît ordonanța de refuz în pornirea

urmăririi penale din 05 mai 2011, cît și cea de respingere a plîngerii din 22 iunie 2011,

iar prin încheierea din 20 iulie 2011 a Judecătoriei Briceni a fost anulată ordonanța de

refuz în pornirea urmăririi penale din 05 mai 2011, cu restituirea materialelor

procurorului în Procuratura raionului Briceni pentru efectuarea unui control

suplimentar în baza art. 274 CPP.

A declarat că, la data de 12 septembrie 2011 Procuratura raionului Briceni a

dispus pornirea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2011078013 pe faptul maltratării

sale la data de 19 mai 2010 de către colaboratorii Penitenciarului nr. 2, or. Lipcani,

Vladislav Moscalciuc și Oleg Gușu.

A precizat că, urmărirea penală a fost pornită numai după ce s-a adresat la

Parlamentul RM cu o cerere suplimentară, solicitând tragerea la răspundere penală a

colaboratorilor Penitenciarului nr. 2, or. Lipcani, Vladislav Moscalciuc și Oleg Gușu

conform art. 328 alin. (2) lit. a) din Codul penal.

A menționat că, prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, Andrei

Pîntea din 22 septembrie 2011 a fost retrasă cauza penală nr. 2011078013 de la

Procuratura militară Bălți și transmisă Procuraturii raionului Briceni pentru

organizarea exercitării urmăririi penale.

A susținut că, la data de 30 decembrie 2011, Procuratura raionului Briceni a

dispus încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2011078013, iar la data de 23

ianuarie 2012 a depus la Procuratura raionului Briceni o plîngere împotriva ordonanței

de încetare a urmăririi penale din 30 decembrie 2011.

A afirmat că, la data de 01 februarie 2012, procurorul raionului Briceni a respins

cererea din 23 ianuarie 2012, iar la data de 06 februarie 2012 a depus la judecătorul de

instrucție plîngere în ordinea art. 313 CPP, prin care a contestat ordonanța de încetare

a urmăririi penale din 30 decembrie 2011 și cea de respingere a plîngerii din 01

februarie 2012.

A invocat că, tot la data de 06 februarie 2012, în adresa mai multor instituții de

stat au fost expediate plîngeri privind dezacordul cu ordonanța de încetare a urmăririi

penale din 30 decembrie 2011.

A mai invocat că, la data de 05 martie 2012 Procuratura Generală a înaintat

Procuraturii raionului Briceni indicații concrete în vederea asigurării plenitudinii

examinării alegațiilor sale privind maltratarea sa la data de 19 mai 2010.

A relevat că, la data de 19 martie 2012 Procuratura raionului Briceni a dispus

anularea ordonanței din 30 decembrie 2011, cu dispunerea reluării urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2011078013.

A declarat că, prin încheierea din 03 aprilie 2012 a Judecătoriei Briceni a fost

respinsă plîngerea sa ca neîntemeiată, iar prin încheierea din 24 mai 2012 a

Judecătoriei Briceni, în baza art. 249 CPP, din oficiu a fost corectată eroarea evidentă

2

din încheierea din 03 aprilie 2012 a Judecătoriei Briceni prin substituirea sintagmei

„neîntemeiată” cu sintagma „inadmisibilă” și data emiterii încheierii din „03 aprilie

2012” în „13 martie 2012”.

A menționat că, la data de 30 iunie 2014 Procuratura raionului Briceni l-a

informat că, urmărirea penală pe cauza penală nr. 2011078013 a fost finisată și la data

de 27 iunie 2014 cauza a fost expediată pentru examinare în fond la Judecătoria

Briceni.

A susținut că, ulterior, în luna februarie 2015 Judecătoria Briceni a expediat

cauza penală pentru examinare după competență la Judecătoria Militară, mun.

Chișinău și prin sentința din 30 iunie 2015 a Judecătoriei Militare, mun. Chișinău au

fost achitați Vladislav Moscalciuc și Oleg Gușu de învinuirea adusă în baza art. 328

alin. (2) lit. a) din Codul penal.

A afirmat că, prin decizia din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău au fost

admise apelurile acuzatorului de stat și al părții vătămate, Ghenadie Bajurean, casată

sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Vladislav Moscalciuc

și Oleg Gușu au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

328 alin. (l) din Codul penal și prin aplicarea art. 60 din Codul penal au fost eliberați

de răspundere penală, însă prin decizia din 14 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție

a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, cauza fiind remisă la rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău.

A relevat că, prin decizia din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău

Vladislav Moscalciuc și Oleg Gușu au fost condamnați la cîte 3 ani închisoare, cu

aplicarea art. 90 din Codul penal.

A invocat că, a depus plîngerea la data de 21 mai 2010, cauza penală a fost

pornită la data de 12 septembrie 2011 și a fost finisată la data de 27 iunie 2014, astfel,

plîngerea sa a fost examinată de către Procuratura raionului Briceni timp de 04 ani și

01 lună.

A mai invocat că, cauza penală s-a aflat la organul de urmărire penală și în

instanțele judecătorești timp de 06 ani și 07 luni.

A precizat că, la moment, decizia din 22 decembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău a fost contestată cu recurs ordinar la Curtea Supremă de Justiție și o decizie

irevocabilă pe acest dosar nu a fost încă emisă.

A considerat că, respectiva cauză penală nu a fost una complexă, figurând doar

doi inculpați, astfel, într-o societate democrată pe o asemenea cauză urma a fi efectuată

urmărirea penală și examinată cauza în instanța de judecată în cel mult un an.

De asemenea, a considerat că, în urma încălcării termenului rezonabil de

examinare a cauzei penale de către organul de urmărire penală și instanțele

judecătorești i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 500 000 de lei.

A solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei penale și repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 de lei.

Prin hotărârea din 11 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, tergiversarea examinării

cauzei nu a avut loc din vina instanței de judecată, dat fiind faptul că, însuși părțile la

3

proces și-au valorificat drepturile procedurale prevăzute de legislația în vigoare

(înaintarea diferitor plîngeri, a cererii de accelerare, a cererilor de apel și recurs).

Totodată, prima instanță a reținut că, reclamantul nu deține în cauza penală statut

de bănuit, învinuit sau inculpat pentru a pretinde la repararea prejudiciului cauzat ca

urmare a încălcării dreptului la durata rezonabilă a procedurii penale. Or, acesta a fost

recunoscut ca parte vătămată în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei în instanța

de judecată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Igor Baban și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 12 mai 2018 Igor Baban, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen și

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate, deoarece a fost interpretată eronat legea.

A menționat că, cauza penală s-a aflat la organul de urmărire penală și în

instanțele judecătorești mai mult de 07 ani.

A considerat că, respectiva cauză penală nu a fost una complexă, figurând doar 2

inculpați, astfel, într-o societate democrată pe o asemenea cauză urma a fi efectuată

urmărirea penală și examinată în instanța de judecată cel mult un an, însă acțiunile

procesuale pe caz au fost efectuate de către organul de urmărire penală cu întreruperi

nemotivate. Astfel, timp de 04 ani și o lună de zile, organul de urmărire penală a

efectuat 20 de acțiuni procesuale, iar restul timpului a fost pierdut în zadar, cauza

având întreruperi nemotivate mai mult de 30 de zile calendaristice.

A susținut că, instanțele judecătorești au amânat ședințele de judecată pe

perioade de timp destul de lungi.

A afirmat că, procedura examinării cauzei la Curtea de Apel Chișinău a fost

accelerată numai după ce a depus o cerere de accelerare a examinării cauzei, dar pînă

la depunerea acestei cereri ședințele de judecată erau amânate pe un termen de o lună

sau mai mult.

A relevat că, pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei a avut un

comportament adecvat, însă procurorii care au instrumentat cauza dată au avut un

comportamentul neadecvat de la începutul examinării plîngerii sale, au emis cîteva

ordonanțe ilegale de refuz în pornirea urmăririi penale, ulterior ordonanțe de încetare a

urmăririi penale.

A mai indicat că, după anularea acestor ordonanțe acțiunile procesuale au fost

efectuate cu întârzieri nemotivate. Instanțele judecătorești au examinat plîngerile sale

în ordinea art. 313 CPP aproximativ un an de zile, iar ca rezultat nici pînă în prezent,

după 06 ani și 08 luni nu a fost emisă nici o decizie finală pe acest dosar.

A declarat că, procesul a fost și este unul deosebit de important și, anume,

prezentarea de către stat a unei explicații plauzibile cu privire la leziunile corporale

apărute pe corpul său la data de 19 mai 2010, ceea ce s-a efectuat după o perioadă de

06 ani și 07 luni, repunerea în drepturile garantate de art. 3 CEDO, beneficierea de o

investigație efectivă a plîngerii sale cu privire la aplicarea relelor tratamente de către

agenții statului, etc.

4

A precizat că, în privința recurentului au fost încălcate și alte drepturi ale sale

prevăzute de legislația penală și toate aceste încălcări au legătură cu tergiversarea

acestui dosar.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 21 noiembrie

2017.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 16 martie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 12 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

5

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Igor Baban, reprezentat de

avocatul Petru Răileanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe cînd în recursul declarat de

către Igor Baban, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Igor Baban, reprezentat de avocatul Petru

Răileanu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Igor Baban, reprezentat de avocatul Petru Răileanu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6