2ra-1242/18 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

2ra-1242/18 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1242/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (C. Valah)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță și N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

4 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Talmaci Laura,

reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tâlmaci Laura

împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, intervenient accesoriu

Autoritatea Națională de Integritate cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Talmaci Laura, reprezentată de avocatul Pruteanu Vasile,

fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 decembrie

2017,

c o n s t a t ă:

La 27 aprilie 2016, Tâlmaci Laura a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării cu privire la anularea

ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor reclamanta a invocat că la 29 mai 2013, în temeiul

Ordinului nr. 111-p din 29 mai 2013, a fost angajat ca funcționar public în calitate

de Consultant al Direcției arte profesioniste, învățământ artistic și industrii

culturale din cadrul Ministerului Culturii, pe termenul de probă de 6 luni.

În baza respectiv, după expirarea termenului de probă, a fost confirmată

definitiv ca funcționar public în funcția de Consultant al Direcției, cu salariul de

funcție 3400 lei, fiindu-i conferit gradul de calificare Consilier de clasa a treia.

S-a specificat că a activat până în luna ianuarie 2016, când din dorința de a se

transfera la un alt loc de muncă, tot cu statutul de funcționar public, dar în cadrul

Centrului Național de Integritate, a înaintat solicitările respective Ministerului

Culturii, unde a anexat acordul viitorului angajator, care prin demersul nr. 05/7 din

15 ianuarie 2016, a acceptat transferul reclamantei ca funcționar public în calitate

de Consultant al Direcției din cadrul Ministerului Culturii, tot ca funcționar public

în carul subdiviziunilor Centrului Național de Integritate.

1

Prin Ordinul nr. 13-p din 22 ianuarie 2016, a fost acceptată eliberarea

reclamantei prin transfer de la Ministerul Culturii, cu funcția de Inspector superior

în Serviciul resurse umane și secretariat, la Centrul Național de Integritate din 22

ianuarie 2016.

Reclamanta a mai precizat că numai la 22 ianuarie 2016, când i-a fost înmânat

carnetul de muncă a aflat că fără acordul său pârâtul a emis Ordinul nr. 0l-p din 2

ianuarie 2014, prin care a fost transferat ilegal din funcționar public în calitate de

Consultant al Direcției în funcționar nepublic în funcția de Inspector superior în

Serviciul resurse umane și secretariat, concomitent fiindu-i redus salariul de funcție

lunar cu 1240 lei.

Prin scrisoarea nr. 05/T-21/16 din 12 martie 2016, expediată de Centrul

Național de Integritate, a fost informată că transferul nu poate avea loc, deoarece

persoanele responsabile din Ministerul Culturii au comunicat că reclamanta nu

deține funcție publică.

Consideră Tâlmaci Laura că ordinul sus-menționat este ilegal, deoarece a fost

emis fără acordul său, fapt ce se confirmă prin lipsa unui acord expres la acest

transfer din funcționar public în funcționar nepublic, nu i-a fost adus la cunoștință,

faptul confirmat și prin lipsa semnăturii ei pe ordinul dat, iar lipsa semnăturii sale

de pe fișa de post demonstrează că ordinul a fost emis intenționat fără acordul său.

S-a specificat că nici până la data înaintării acțiunii în instanța de judecată, nu

i-a fost adus la cunoștință ordinul respectiv, contra semnătură, fapt ce a determinat

să sesizeze organele abilitate.

Reclamanta consideră că atunci când angajatorul a modificat unilateral

contractul individual de muncă, i-au fost grav lezate drepturile de muncă garantate

de Codul muncii și Legea privind statutul funcționarului public.

Prin ordinului nr. 0l-p din 2 ianuarie 2014 a fost transferat ilegal de pârât din

funcționar public în calitate de Consultant al Direcției în funcționar nepublic, în

funcția de Inspector superior în Serviciul resurse umane și secretariat din cadrul

Ministerului Culturii.

Tâlmaci Laura a indicat că ordinului nr. 13-p din 22 ianuarie 2016, urmează a

fi anulat pe cale de consecință ca urmare a anulării ordinului de transfer nr. 0l-p din

2 ianuarie 2014, or, prin ordinul dat a fost transferată dintr-o funcție în care nu a

fost angajată, prin urmare în ordinul de transfer la Centrul Național de Integritate

este indicată o altă funcție decât cea la care reclamanta a fost angajată.

Consideră că pârâtul prin acțiunile ilegale i-a cauzat un prejudiciu moral

considerabil, întrucât a fost privat de dreptul de a munci, iar faptul că a fost ilegal

transferat din funcționar cu statut public în funcționar nepublic îi lezează grav

drepturile și garanțiile sociale, în prezent nu poate beneficia de transferul la Centrul

Național de Integritate, fiindui lezată onoarea și reputația, cauzate suferințe psihice,

fiind privat de dreptul de a se angaja legal la un alt loc de muncă și de a se folosi

de polița de asigurare medicală, fapt ce a determinat-o să solicite repararea

prejudiciului moral prin echivalent bănesc în sumă de 50000 lei.

Totodată, cu referire la cererea de repunere în termen a contestării ordinelor

sus menționate, reclamanta a indicat că după multiple solicitări verbale, soldate cu

eșec, la 25 ianuarie 2016, a depus cerere scrisă oficială în adresa Ministerului

Culturii, nr. de înregistrare 192, cu solicitarea să-i fie eliberată copia dosarului

personal și nemijlocit ordinele nr. 0l-p din 2 ianuarie 2014 și nr. 13-p din 22

ianuarie 2016, însă solicitarea a fost neglijată, fapt ce a determinat-o să sesizeze

2

organele de poliție pentru a trage la răspundere persoanele competente de

neglijarea atribuțiilor de serviciu.

La 9 martie 2016, a recepționat o parte din dosarul personal, expediat de pârât

în baza scrisorii de însoțire nr. 11-09/315 din 23 februarie 2016, însă lipseau

copiile ordinelor nr. 0l-p din 2 ianuarie 2014 și nr. 13-p din 22 ianuarie 2016.

La 10 martie 2016, a depus cerere repetată în adresa Ministerului Culturii, nr.

887, cu solicitarea să-i fie eliberat nemijlocit Ordinul nr. 0l-p din 2 ianuarie 2014,

privind transferul său în altă funcție, iar prin scrisoarea nr. 11-09/887 din 6 aprilie

2016, a fost informat că o copie a ordinului a fost transmisă avocatului reclamantei

la 28 martie 2016.

Reclamanta precizat că la 29 martie 2016, prin intermediul avocatului său,

care a primit prin poștă copia dosarului personal și nemijlocit Ordinul nr. 0l-p din 2

ianuarie 2014, a făcut cunoștință cu ordinele litigioase.

Ulterior, la 19 iprilie 2016 s-a dresat la medic cu probleme grave de sănătate,

care i-a prescris tratament staționar până la 29 aprilie 2016, însă din cauza lipsei

poliței medicale și de bani suficienți a urmat acest tratament ambulatoriu, respectiv

de la 19 aprilie 2016 până la 29 aprilie 2016 s-a aflat în concediu medical.

Solicită Tâlmaci Laura anularea parțială a Ordinului nr. 0l-p din 2 ianuarie

2014 „Cu privire la personal”, în partea ce ține de numirea Laurei Tâlmaci prin

transfer din funcționar public în calitate de Consultant al Direcției arte

profesioniste, învățământ artistic și industrii culturale, în funcționar nepublic în

funcția de Inspector superior în Serviciul resurse umane și secretariat din cadrul

Ministerului Culturii, cu efectuarea modificărilor inscripțiilor în carnetul de muncă,

încasarea sumei de 30586 lei, ce reprezintă diferența salariului redus în mod ilegal

pentru perioada 2 ianuarie 2014 – 22 ianuarie 2016, ca urmare a transferului, cu

încasarea plății suplimentare în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere din

suma salariului neplătit în termenul stabilit mai sus, conform legislației și

calculului prezentat, anularea Ordinului nr. 13-p din 22 ianuarie 2016 „Cu privire

la încetarea raporturilor de serviciu prin transfer”, privind transferul lui Tâlmaci

Laura din funcția de Inspector superior în Serviciul resurse umane și secretariat din

cadrul Ministerului Culturii, la Comisia Națională de Integritate, ca fiind ilegal, cu

efectuarea modificărilor inscripțiilor în carnetul de muncă, restabilirea în funcția de

Consultant al Direcției din cadrul Ministerului Culturii, deținută anterior, încasarea

din contul pârâtului a salariul pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada

22 ianuarie 2016 până la data restabilirii în funcție, conform calculului ce va fi

prezentat, reparerea prejudiciului moral estimat la suma de 50000 lei, ca rezultat al

privării ilegale de statutul de funcționar public și posibilitatea de a munci și

încasrea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29

mai 2017, a fost atrasă în proces Comisia Națională de Integritate, în calitate de

intervenient accesoriu (f.d. 149, vol. I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 decembrie 2017,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei Talmaci Laura privind

repunerea în termenul de adresare în judecată cu prezenta acțiune în partea

pretențiilor privind anularea Ordinului nr. 0l-p din 2 ianuarie 2014 „Cu privire la

personal” și a Ordinului nr. 13-p din 22 ianuarie 2016 „Cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu prin transfer” emise de Ministerul Culturii în privința

reclamantului.

3

A fost respisă ca tardivă acțiunea înaintată de Talmaci Laura împotriva

Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, intervenient accesoriu Autoritatea

Națională de Integritate, privind anularea parțială a Ordinului nr. 0l-p din 2

ianuarie 2014 „Cu privire la personal” și a Ordinului nr. 13-p din 22 ianuarie 2016

„Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu prin transfer”, încasarea diferenței

de salariu în mărime de 30586 lei, încasarea plății suplimentare în mărime de 0,1%

pentru fiecare zi de întârziere din suma salariului neplătit în termen, restabilirea

reclamantului în funcția cu statut de funcționar public deținută anterior, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada 22 ianuarie 2016

până la data restabilirii în funcție, repararea prejudiciului moral în mărime de

50000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 216, 220-226, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, care a fost respins

apelul declarat de Talmaci Laura, reprezentată de avocatul Pruteanu Vasile, fiind

menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 decembrie 2017

(f.d. 247, 248-256, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 11 mai 2018 Talmaci Laura,

reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu a contestat-o cu recurs, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima

instanță nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă

a pricinii, fiind încălcate normele de drept procedural.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că prin scrisoarea Curții de Apel Chișinău din 21

aprilie 2018, în adresa părților a fost expediată copia deciziei instanței de apel (f.d.

91), însă la dosar nu sunt atașate probe care ar certifica data recepționării de către

recurent a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 29 mai 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului, iar la 6

iunie 2018 și respectiv la 20 iunie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a

parvenit referințele prin care intimații Autoritatea Națională de Integritate și

Ministerul Educației, Culturii și Cercetăriiau solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare,

dacă este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) CPC,

din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de

principiile unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de

dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu,

Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura

sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material

sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar

fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

5

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența

asigurării interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste

limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc

Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16

decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurenta Talmaci Laura, reprezentată de

avocatul Vasile Pruteanu a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie

2018 în baza articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, așa

cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din același

cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurenții a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat detaliat, în special asupra condițiilor prelevării apelor uzate.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentei Talmaci Laura, reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu nu dezvăluie

nici o aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a

încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare,

temeiurile inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga

instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și,

eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se

vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33,

Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea

unui raport rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele

folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a

fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

6

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în

prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de Talmaci Laura, reprezentată de avocatul

Vasile Pruteanu nu ridică probleme de drept și nu pot fi acceptate spre examinarea

în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Talmaci Laura, reprezentată de avocatul Vasile Pruteanu

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Galina Stratulat

judecătorii Victor Burduh

Iuliana Oprea

7