2ra-1080/18 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- cuprinsul deciziei, limitele judecării apelului
2ra-1080/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1080/18
Judecător: G. Bîrnaz
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu
D E C I Z I E
27 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Ion Druță
Judecători Tatiana Vieru, Mariana Pitic
Luiza Gafton, Iuliana Oprea
examinând recursul declarat de către Popușoi Oleg, prin intermediul
avocatului Igor Dorfman,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția
Generală pentru Administrarea Clădirilor Guvernului Republicii Moldova
împotriva lui Popușoi Oleg, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni
„Termocom”, în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin
care a fost respins apelul declarat de către Popușoi Oleg și menținută
hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015,
c o n s t a t ă:
La 30 septembrie 2013, Direcția Generală pentru Administrarea
Clădirilor Guvernului RM a depus cererea de chemare în judecată împotriva
lui Oleg Popușoi cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Primăriei mun. Chișinău
nr. 1/8 din 05 ianuarie 1995, blocul locativ cu 9 etaje, 63 de apartamente de pe
str. Florica Nița 7/1, mun. Chișinău, a fost transmis la balanța Direcției
generale pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova
(Direcția pentru întreținerea clădirilor Guvernului, reorganizată conform
Hotărârii Guvernului nr.762 din 13.11.1995).
Menționează că în temeiul permisului de livrare a energiei termice din 18
octombrie 2011, a actului de delimitare a apartenenței de balanță a rețelelor
termice din 01 noiembrie 2011 și actului pentru punerea în funcțiune a
aparatului de evidență a energiei termice din 18 noiembrie 2011, pentru
livrarea agentului termic în apartamentul nr. 19 din str. Florica Niță 7/1, mun.
Chișinău, proprietar Oleg Popușoi, a fost încheiat un contract direct cu
furnizorul SA „Termocom”, totodată, pct. 6 a actului de delimitare a
apartenenței de balanță a rețelelor termice din 01 noiembrie 2011, prevede
obligația încheierii unui contract cu gestionarul fondului locativ pentru
încălzirea locurilor de uz comun, luând în considerație existența consumului
de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri), care
mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și
canalizare în perioada rece a anului.
Mai indică că potrivit normelor legale, chiar și în cazul când pârâtul are
încheiat un contract direct cu furnizorul agentului termic SA „Termocom”,
acesta are obligația de a achita gestionarului fondului locativ 20 % din costul
energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.
Afirmă că prin avertismentul expediat, pârâtului i s-a propus soluționarea
litigiului pe cale extrajudiciară, însă avertismentul a rămas fără satisfacere sau
răspuns.
Reclamanta Direcția Generală pentru Administrarea Clădirilor
Guvernului RM solicită încasarea de la Oleg Popușoi în beneficiul acesteia a
sumei de 6920,51 lei, pentru perioada sezoanelor de încălzire octombrie 2011
- martie 2012 și noiembrie 2012 - 2014, ceea ce constituie 20 % din costul
energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015,
cererea de chemare în judecată depusă de Direcția Generală pentru
Administrarea Clădirilor Guvernului RM către Popușoi Oleg, intervenient
accesoriu SA „Termocom”, în procedura falimentului cu privire la încasarea
datoriei pentru furnizarea energiei termice, a fost admisă, s-a încasat din
contul lui Popușoi Oleg în folosul Direcției Generale pentru Administrarea
Clădirilor Guvernului RM, datoria calculată în mărime de 6 920,51 lei pentru
energia termică pentru perioadele de timp, octombrie 2011-martie 2012,
noiembrie 2012-aprilie 2013, octombrie 2013-martie 2014, precum și taxa de
stat în sumă de 288,62 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015, s-a respins
apelul declarat de către Oleg Popușoi și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Centru mun. Chișinău din 26 martie 2015.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2016, s-a
ridicat de la examinare în ordine de recurs, prezenta cauză civilă și s-a restituit
la Curtea de Apel Chișinău pentru emiterea unei încheieri privind corectarea
erorii.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2016, s-a corectat
din oficiu eroarea mecanică strecurată în dispozitivul deciziei Curții de Apel
Chișinău din 22 septembrie 2015 și s-a substituit sintagma „Judecătoriei
Centru” cu sintagma „Judecătorie Rîșcani”.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, s-a admis
recursul declarat de către avocatul Dorfman Igor, în interesele lui Popușoi
Oleg, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015 și s-a
remis cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, s-a respins
apelul declarat de către Popușoi Oleg și menținută hotărârea Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 02 martie 2017 și la 19 iunie
2018, Popușoi Oleg prin intermediul avocatului Igor Dorfman(mandat nr.
0298177 din 24 ianuarie 2014, f.d. 27 vol. I) a declarat recurs, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22
noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26
martie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă ca
neîntemeiată acțiunea înaintată de către Direcția Generală pentru
Administrarea Clădirilor Guvernului RM.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept
invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a
indicat că atât decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt
ilegale și neîntemeiate fiind emise cu aplicarea unei legi care nu trebuia să fie
aplicată.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată în adresa părților la 19 decembrie 2016 (f.d. 201), cât și faptul că la
materialele cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra momentul
comunicării acesteia către recurent, respectiv Colegiul ajunge la concluzia că
recursul înaintat de Popușoi Oleg prin intermediul avocatului Igor Dorfman a
fost depus în termen.
La 15 iunie 2018, Direcția Generală pentru Administrarea Clădirilor
Guvernului RM a depus referință la recursul declarat de către Popușoi Oleg,
solicitînd declararea recursului ca fiind inadmisibil.
La 22 iunie 2018, S.A „Termocom”, în procedura falimentului a depus
referință la recursul declarat de Popușoi Oleg, indicând că totalitatea bunurilor
S.A „Termocom”, în procedura falimentului și contractele aferente destinate
desfășurării activității de producere, distribuție și furnizare a energiei termice
în mun. Chișinău, a fost transmisă în calitate de subansamblu funcțional în
proprietatea S.A „Termoelectrica”, prin urmare, toate drepturile și obligațiile
aferente executării contractelor de furnizare a energiei termice revin în
prezent S.A „Termoelectrica” și respectiv, nu este de competența S.A
„Termocom”, în procedura falimentului de a se expune în raport cu modul de
executare a contractelor de furnizare a energiei termice.
În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat
admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
Prin încheierea din 13 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție
completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis
examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea
hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție va admite recursul declarat și va casa decizia instanței de apel, cu
trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă (în
vigoare la momentul intentării procedurii de recurs), instanța, după ce judecă
recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței
de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile
în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care
au importantă pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de
instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale
altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și
procedural ce urmează a fi aplicate.
Colegiul notează că instanțele judecătorești ierarhic inferioare au
constatat că potrivit Deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 1/8 din 05 ianuarie
1995, blocul locativ cu 9 etaje, 63 apartamente de pe str. Florica Nița 7/1,
mun. Chișinău, a fost transmis la balanța Direcției Generale pentru
Administrarea Clădirilor Guvernului Republicii Moldova (Direcția pentru
întreținerea clădirilor Guvernului, reorganizată conform Hotărîrii Guvernului
nr. 762 din 13 noiembrie 1995).
Totodată, potrivit Permisului de livrare a energiei termice din 18
octombrie 2011, Actului de delimitare a apartenenței de balanță a rețelelor
termice din 01 noiembrie 2011 și Actul pentru punerea în funcțiune a
aparatului de evidență a energiei termice din 18 noiembrie 2011 pentru
livrarea agentului termic a apartamentului nr. 19 din str. Florica Niță 7/1,
mun. Chișinău, proprietar Popușoi Oleg, a fost încheiat un contract direct cu
furnizorul S.A „Termocom”.
Astfel, la 30 septembrie 2013, Direcția Generală pentru Administrarea
Clădirilor Guvernului a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui
Popușoi Oleg cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică în sumă
de 6920, 51 lei.
La acest capitol, instanțele judecătorești ierarhic inferioare, cu trimitere
la prevederile art. 5 lit. a), 83 din anexa nr. 7 din Regulamentul cu privire la
modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale
pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării
acestora de la sistemele de încălzire și alimentare cu apă aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 (în continuare
Regulament), au concluzionat că pîrîtul Popușoi Oleg, indiferent de faptul că
dispune de sistem de încălzire autonomă sau are contract direct cu furnizorul,
trebuie să plătească 20% din costul energiei termice calculate pentru un metru
pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine), luând în considerație
existența pierderilor normative de energie termică în încăperile tehnice (etaje
tehnice și subsoluri) care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de
alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii
locurilor de uz comun și posibilitatea deconectării coloanelor de încălzire
tranzitorii.
Aici, Colegiul reține că instanța de apel, cu trimitere la prevederile art. 83
din anexa nr. 7 din Regulamentul, urma să examineze și să constate cu
trimitere la probe pertinente și concludente faptul întrunirii sau neîntrunirii
celor trei condiții stipulate de lege și anume, existența pierderilor normative
de energie termică în încăperile tehnice (etaje tehnice și subsoluri) care
mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și de
canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și
posibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii, însă, s-a limitat
doar în indica existența și întrunirii acestor condiții fără a le da o apreciere
cuvenită acestora în raport cu materialul probator administrat în prezenta
cauza civilă.
Mai mult, Colegiul reține că prin decizia Curții Supreme de Justiție din
15 iunie 2016, instanța de recurs, ajungând la concluzia privind restituirea
prezentei cauze la rejudecare în instanța de apel, a ajuns la concluzie similară
și anume, la faptul că instanțele nu au constatat dacă, la caz, se întrunesc
cumulativ condițiile enunțate prevăzute de Regulament.
În această ordine de idei, Colegiul ajunge la concluzia că decizia
instanței de apel este un prematură, or instanța nu s-a expus asupra întrunirii
sau nu a condițiilor stipulate de lege și în consecință să ajungă la soluția
temeiniciei sau netemeiniciei acțiunii înaintate de către Direcția Generală
pentru Administrarea Clădirilor Guvernului RM cu privire la încasarea
datoriei de la recurentul/pîrîtul Popușoi Oleg.
Deci, această eroare judiciară nu poate fi înlătură de către instanța de
recurs, din care considerente Colegiul consideră că decizia Curții de Apel
urmează să fie casată, iar cauza remisă la rejudecare în instanța de apel.
Aici, Colegiul reține că în cazul în care instanța de judecată se abține de
a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a
acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de
apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.
6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
CtEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze
hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie
1994, pct. 61, seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele
esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia
în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza
circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994,
pct. 27).
În temeiul celor constatate supra, Colegiul menționează că recurentul
Popușoi Oleg indică în cererea sa de recurs că instanța de apel a ignorat
argumentele sale invocate în cererea de apel, cît și concluziile instanței de
recurs din decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2016, lăsându-le
fără examinare.
Potrivit art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de apel
verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,
instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în
hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
Totodată, în cauza enunțată Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19
aprilie 1994, Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi
considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr
„auzite”, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul
sesizat.
Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o
examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale
părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.
CtEDO nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci
drepturi concrete și efective (cauza Artico vs. Italiei, Hotărârea din 13 mai
1980).
Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel nu și-a
executat în deplină măsură obligația legală de a motiva hotărârea luată și de a
argumenta menținerea hotărârii primei instanțe.
În atare situație, constatările menționate supra nu permit instanței de
recurs de a examina efectiv toate argumentele expuse în recursul declarat de
Popușoi Oleg, prin intermediul avocatului Igor Dorfman.
Astfel, instanța de recurs nu va mai aprecia celelalte motive invocate în
cererea de recurs, ceea ce constituie o garanție de a nu prejudicia și influența
opinia instanței ierarhic inferioare la rejudecare pe fond a cauzei civile.
Mai mult, Colegiul reține că instanța de apel, la rejudecarea prezentei
cauze civile, urmează să examineze chestiunea indicată de către S.A
„Termocom”, în procedura falimentului în referința depusă la cererea de
recurs declarată de către Popușoi Oleg și anume, că totalitatea bunurilor S.A
„Termocom”, în procedura falimentului și contractele aferente destinate
desfășurării activității de producere, distribuție și furnizare a energiei termice
în mun. Chișinău, a fost transmisă în calitate de subansamblu funcțional în
proprietatea S.A „Termoelectrica”, prin urmare, toate drepturile și obligațiile
aferente executării contractelor de furnizare a energiei termice revin în
prezent S.A „Termoelectrica” și respectiv, nu este de competența S.A
„Termocom”, în procedura falimentului de a se expune în raport cu modul de
executare a contractelor de furnizare a energiei termice.
Din considerentele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
admite recursul declarat de Popușoi Oleg, prin intermediul avocatului Igor
Dorfman și a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie
2016, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de
judecată.
La rejudecarea pricinii, instanța de apel, urmează să țină cont de cele
indicate, să se expună asupra tuturor pretențiilor invocate de către reclamant,
asupra tuturor argumentelor invocate de către părți, totodată, să aprecieze sub
toate aspectele, complet și obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC,
probele administrate pe dosar și în dependență de situația stabilită, în raport
cu normele de drept material care reglementează relațiile dintre părți, să
adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c)
Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de către Popușoi Oleg, prin intermediul
avocatului Igor Dorfman.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Direcția Generală
pentru Administrarea Clădirilor Guvernului Republicii Moldova împotriva lui
Popușoi Oleg, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în
procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea cauzei la
rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorii Ion Druță
Tatiana Vieru
Mariana Pitic
Luiza Gafton
Iuliana Oprea