2ra-1163/18 — încasarea datoriei, a penalitătii de întârziere si a dobânzii de întârziere

2ra-1163/18 — încasarea datoriei, a penalitătii de întârziere si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1163/18

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (Jud: S. Caraman)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Jud: A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu)

D E C I Z I E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

examinând cererea de recursul declarată de către Ludmila Jovmir prin

intermediul avocatului Lilia Berladean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni împotriva Ludmilei Jovmir cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și penalității,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe

Acțiuni, s-a casată hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești

și s-a emis o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2016, Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Jovmir cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și penalității.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de credit

nr. 488/1 din 15 noiembrie 2007, modificat prin acordul adițional nr. 1 din 15 iulie

2008, Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni prin intermediul

filialei din or. Florești a acordat Ludmilei Jovmir un credit în sumă de 30 000 lei, cu

termenul final de rambursare de pînă la 15 ianuarie 2010.

Reclamantul a susținut că Ludmila Jovmir nu și-a onorat obligațiile contractuale

privind rambursarea creditului și dobânzilor de întârziere, fapt care a dus la

încălcarea condițiilor contractului de credit nr. 488/1 din 15 noiembrie 2007,

modificat prin acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2008.

Reclamantul a menționat că la 21 iulie 2016, datoria restantă și neachitată de

către Ludmila Jovmir conform contractului de credit nr. 488/1 din 15 noiembrie

2007, modificat prin acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2008, constituie suma de 23

1

392,81 lei, ce constă din dobânda neachitată în sumă de 11 078,86 lei, comisionul

neachitat în sumă de 2232,18 lei și penalitatea (dobânda majorată ) în mărime de 10

081,77 lei.

La 6 mai 2009 și la 28 iunie 2016, Banca Comercială „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni a expediat în adresa Ludmilei Jovmir reclamația nr. 02/3-130

și nr. 00/02/304/3325, prin care a solicitat executarea contractului de credit nr. 488/1

din 15 noiembrie 2007, modificat prin acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2008.

Solicită Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni încasarea

din contul Ludmilei Jovmir în beneficiul său a datoriei în sumă de 23 392,81 lei, ce

constă din dobânda neachitată în sumă de 11 078,86 lei, comisionul neachitat în sumă

de 2232,18 lei, penalitatea (dobânda majorată ) în mărime de 10 081,77 lei și taxa

de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 701,78 lei.

Prin hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, s-a respins

ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Banca Comercială „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni (f.d. 80, 89-93).

Prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni, s-a

casat hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești și s-a emis o

nouă hotărâre de admitere a acțiunii, fiind încasat din contul Ludmilei Jovmir în

beneficiul Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni dobânda

neachitată în sumă de 11 078,86 lei, comisionul neachitat în mărime de 2232,18 lei,

penalitatea în sumă de 10 081,77lei și cheltuielile de judecată sub formă de taxă de

stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 701,78 lei și cererii de apel în mărime

de 526,33 lei (f.d. 134-140).

La 12 martie 2018, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 141).

La 23 aprilie 2018, Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean

a depus recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

Recurenta, Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean”, în

motivarea recursului a indicat că instanța de apel la adoptarea deciziei contestate, a

aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic

litigios. Recurenta menționează că prin ordonanța din 13 iulie 2009 a Judecătoriei

Florești, s-a dispus încasarea din contul Ludmilei Jovmir în beneficiul Băncii

Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni a datoriei în sumă de 15

954,25 lei.

Astfel, la 29 septembrie 2009, a fost intentată procedura de executare, iar la 2

februarie 2015, a fost încetată procedura de executare, din motivul executării titlului

executoriu.

Recurenta consideră că obligația Ludmilei Jovmir față de intimat a fost stinsă

odată cu încetarea procedurii de executare.

Totodată recurenta a menționat că instanța de apel a dispus încasarea

comisionului de administrare în sumă de 2232,18, penalității în sumă de 10 081,77

lei contrar prevederilor pct. 8.9 din contractul de credit.

2

Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean a specificat că

instanța de apel nu a menționat pentru care perioadă urmează a fi încasate sumele

respective.

Cu referire la încasarea dobânzii suplimentare pentru neplata la dobândă,

recurenta a relatat că această este contrară prevederilor art. 619 alin. (4) din cod civil,

care prevede că dobânzile de întârziere nu se aplică la dobînzi.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 15 mai 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Băncii Comerciale

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni informându-o că referința se depune în

termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu

a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia.

La 11 iunie 2018 și la 23 iunie 2018, Banca Comercială „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat

declararea recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean la 23 aprilie 2018 în

termen din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 14 noiembrie 2017, a fost expediată în adresa părților la 12 martie 2018

(f. d. 141), iar conform avizului de recepție se confirmă faptul că recurenta a

recepționat copia deciziei instanței de apel la 23 martie2018 (f.d. 151).

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris

și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și

3

alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012,

parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean este

întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 14

noiembrie 2017, în partea încasării penalității cu menținerea în această parte a

hotărârii primei instanțe, și modificării acestui act de dispoziție, în partea încasării

cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce succed. În rest decizia instanței de apel

urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) și f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să modifice

decizia instanței de apel, precum și să caseze decizia instanței de apel și să mențină

hotărârea primei instanțe.

Instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate de părți și

determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare, denotă că, între

Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni și Ludmila Jovmir, a

fost încheiat un contract de credit nr. 488/1 din 15 noiembrie 2007, modificat prin

acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2008 prin care i-a fost acordat Ludmilei Jovmir

un credit în sumă de 30 000 lei pe un termen de 26 luni, fapt confirmat prin ordinul

de plată nr. 5 din 15 noiembrie 2007 (f.d. 9-11, 15).

La 6 mai 2009 și la 28 iunie 2016, Banca Comercială „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni a expediat în adresa Ludmilei Jovmir reclamația nr. 02/3-130

și nr. 00/02/304/3325, prin care a solicitat executarea contractului de credit nr. 488/1

din 15 noiembrie 2007, modificat prin acordul adițional nr. 1 din 15 iulie 2008 (f.d.

7,13).

Cu toate acestea, în lipsa achitării integrale a sumelor acumulate în baza

contractului menționat mai sus, la 28 iulie 2016, Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată

solicitând încasarea din contul Ludmilei Jovmir a datoriei conform calculelor pentru

situația din 21 iulie 2016, după cum urmează: dobânda restantă în mărime de 11

078,86 lei, suma comisionului restant în valoare de 2232,18 lei și penalități în sumă

de 10 081,77 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a respins acțiunea,

depusă de Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni ca fiind

neîntemeiată.

4

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a decis, în temeiul art. 24 Cod de

executare, că Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni este în

drept să depună cerere la executorul judecătoresc pentru a-i fi calculate penalități,

dobânzi și alte sume rezultate din întârzierea executării.

Nefiind de acord cu cele constatate de instanța de fond, Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni a declarat apel, iar, prin decizia din 14

noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea acestuia și casată integral

hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești, fiind adoptată o

nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea.

Prin urmare, a fost încasat din contul Ludmilei Jovmir în beneficiul Băncii

Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni dobânda restantă în mărime de

11 078,86 lei, suma comisionului restant în valoare de 2232,18 lei și penalitatea în

sumă de 10 081,77 lei, precum și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată și cererii de apel.

La adoptarea soluției, instanța de apel a considerat că pct. 7.12, 8.8 și 8.9 din

contractul de credit nr. 488/1 din 15 noiembrie 2007, urmăresc scopul de a determina

creditorul la continuarea procedurii de recuperare a debitului restant, astfel, debitorul

datorează nu numai sumele prevăzute în dispozitivul hotărârii rămase definitive, dar

și dobânzile pentru sumele stabilite definitiv și până la achitarea totală. Respectiv a

considerat aplicabile prevederile art. 619 Cod civil, art. art. 602 alin. (1), (2), 610,

668 alin. (1), (2) Cod civil.

Studiind argumentele expuse în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța

de apel a admis, în principiu, corect acțiunea inițială în partea încasării sumelor

restante rezultate din contractul de credit, însă a aplicat o lege care nu trebuia aplicată,

atunci când a decis încasarea penalității în sumă de 10 081,77 lei.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: (b) a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

Ansamblul celor menționate supra, denotă că argumentele participanților la

proces sunt în contradictoriu cu privire la legalitatea clauzelor contractuale, introduse

în contractul de credit, referitoare la obligațiile debitorului de a achita dobânzi

suplimentare.

Pentru început, instanța de judecată reiterează că contractul de credit încheiat

de Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni cu Ludmila Jovmir

este cu titlu oneros, în situația în care părțile au prevăzut în punctul 4.1 și plata unei

dobânzi în acord cu art. 869 alin. (1) din Codul civil.

În această ordine de idei, din analiza punctului 7.12 rezultă că pentru neplata la

scadență a sumelor datorate pe împrumut, dobânda și comisioane, până la executarea

integrală a contractului, debitorul va plăti societății o dobândă suplimentară în

mărime de 0,5% de la suma neachitată a împrumutului, dobânzii și comisioanelor

pentru fiecare zi de întârziere. (f. d. 10).

Prin urmare, în corespundere cu art. 668 alin. (1) din Codul civil și în baza

acestor clauze contractuale, a apărut obligația Ludmilei Jovmir de a achita Băncii

5

Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni o dobândă suplimentară din

suma neachitată a împrumutului și a dobânzii.

De fapt, în sensul art. 9 alin. (1) din Codul civil, contractul are forță obligatorie

pentru părțile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile inserate în

acest act juridic. Totuși, contractul va avea forță de lege între părți numai în cazul în

care corespunde prevederilor legii, adică nu conține prevederi contrare legii.

Instanța de recurs subliniază că la aprecierea argumentelor părților din litigiu,

atât prima instanța, cât și instanța de apel au avut opinii divergente asupra naturii

juridice a sintagmei „dobânzi suplimentare” din clauzele contractului.

Astfel, în primul rând, instanța de apel nu a constatat tipul clauzelor contractuale

incluse în contractul de credit de către intimatul Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni.

În realitate, nu există îndoială cu privire la faptul că, la caz, contractul de credit

a fost încheiat în baza unor forme standard care au fost preformulate de către Banca

Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni anticipat. Din acest

considerent, Ludmila Jovmir a negociat numai valoarea și obiectul actului juridic,

însă nu și condițiile acestuia, având unica posibilitate de a accepta sau de a se abține

de la semnarea acestuia. Totodată, textul clauzelor contractuale nr. 7.12, confirmă

aplicarea art. 712 alin. (1) Cod civil, conform căruia clauzele contractuale standard

sînt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe care o

parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la încheierea contractului.

Este indiferent dacă prevederile formează un document separat sau sunt parte a

documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor

și forma contractului.

Colegiul lărgit învederează că, în scopul protejării părții care acceptă clauze

contractuale standard, legislatorul a instituit norme speciale care reglementează

problema clauzelor contractuale standard (clauze contractuale generale).

Conform art. 716 alin. (1) din Codul civil, o clauză contractuală standard este

lipsită de efect dacă prejudiciază disproporționat, contrar principiilor bunei-credințe,

cealaltă parte a contractului. În acest sens, se iau în considerare conținutul

contractului, împrejurările în care clauza este inserată în contract, interesele

reciproce, alte împrejurări.

Alin. (2) din articolul citat, prevede că caracterul inechitabil al clauzelor

contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a) nu este

compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care derogă;

b) limitează drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura contractului,

de o manieră care periclitează scopul contractului; c) nu este clară.

Raportând situația de fapt la normele de drept material citate, instanța de recurs

consideră primele două cerințe impuse de art. 712 alin. (2) nu ridică probleme de

drept, însă acesteia îi revine să analizeze conținutul clauzelor contractuale, care în

acord cu articolul citat, urmează să fie clare pentru părțile contractante.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit notează că, pentru a oferi destinatarului

contractului securitatea juridică, orice clauză contractuală trebuie să îndeplinească

anumite condiții de calitate. Exigența calității este conturată prin prisma principiului

6

securității juridice în componența condițiile de previzibilitate și claritate ale

punctelor contractuale care au forță de lege pentru semnatari.

La acest capitol, pentru a corespunde celor trei criterii de calitate –

accesibilitate, previzibilitate și claritate – clauza trebuie să fie formulată cu suficientă

precizie, astfel încât să permită consumatorului să decidă asupra conduitei sale și să

prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțele cauzei, consecințele acestei

conduite. În caz contrar, cu toate că actul juridic conține o clauză care aparent descrie

obligația consumatorului în situația dată, persoana poate pretinde că nu înțelege

drepturile și obligațiile apărute în baza acesteia. Într-o astfel de interpretare, clauza

nu corespunde criteriilor clarității, fiind lipsită de efect în acord cu art. 716 alin. (1)

și (2) din Codul civil.

În acest sens, instanța reține că la întocmirea unui contract, care conține clauze

standard, Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni trebuie să

respecte normele de tehnică de elaborare a unui asemenea act juridic pentru ca acesta

să corespundă exigențelor de calitate. Așadar, pentru a exclude orice echivoc, textul

contractului urmează să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți

sintactice sau interpretări divergente.

Prin urmare, aplicând aceste reguli, Ludmila Jovmir trebuia să fi fost în măsură

să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un contractul de credit doar în baza

prevederilor care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare

lingvistică.

Contrar acestei situației, instanța de apel pretinde că în punctele 7.12 din

contract sunt indicate penalități (clauză penală) în corespundere cu art. 624 din Codul

civil, pe când recurenta susține că sunt dobânzi suplimentare în conformitate cu art.

619. Fiecare caz luat separat, produce efecte juridice diferite față de ambele părți la

proces, avantajând, în special, pe una sau pe alta.

În lumina celor prezentate, instanța de recurs apreciază că instanța de apel a

ignorat regulile de interpretare a contractelor prevăzute în art. 732 Cod civil.

În acest sens, potrivit alin. (1) din articolul citat, neclaritățile din condițiile

contractuale standard se interpretează în defavoarea părții care le-a formulat. Iar, în

caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligația

și în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează

în favoarea aderentului sau a consumatorului (alin. (2)).

Din aceste raționamente, instanța de recurs învederează că Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni este o societate a cărei obiect principal de

activitate este acordarea și gestionarea creditelor, ceea ce accentuează nivelul înalt

de cunoaștere a legislației civile și gradul de pregătire pentru a activa în acest

domeniu. În mod corespunzător, în cazul când intimatul conform cererii de chemare

în judecată solicită încasarea penalității (art. 624 și 625 din Codul civil), iar în

punctele 7.12 folosește sintagma „dobânzi suplimentare”, se confirmă o stare de

neclaritate și confuzie a termenilor juridici. Mai mult, aceste dubii se adeveresc

suplimentar și din interpretarea diferită a acestor clauze de către instanțele de

judecată, care au avut puncte de vedere diverse asupra acestui aspect.

Pe baza celor analizate, Colegiul lărgit consideră că această împrejurare

generează posibilitatea interpretării echivoce a clauzelor contractuale, acordând

7

intimatului, dreptul de a încasa clauze penale, însă, în același timp, permite recurentei

de a invoca art. 619 alin. (4) din Codul civil. Deci, în opinia instanței, punctul 7.12,

precum și solicitările formulate comportă o serie de deficiențe de formulare

referitoare la claritatea și previzibilitatea acestora.

Din această perspectivă, și în special, atunci când Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni face o diferență textuală între clauzele

contractuale, instanța de recurs reține că punctul 7.12 din contractul nr. 488/1 din 15

noiembrie 2007 nu corespund exigențelor art. 712 alin. (2) lit. c) Cod civil, urmând

a fi interpretate în favoarea Ludmilei Jovmir.

În sfârșit, având în vedere cele menționate mai sus, instanța de recurs va

examina clauzele contractuale strict conform conținutului și denumirilor utilizate în

ele, acceptând opinia recurentei cu privire la aplicabilitatea art. 619 alin. (4) din

Codul civil.

Rațiunea articolului citat prevede că dacă obligația pecuniară este purtătoare de

dobândă, atunci întârzierea executării obligațiilor de către debitor nu presupune plata

dobânzii de întârziere la dobânzi, ci doar la suma ce constituie obligația însuși.

Dimpotrivă cu această normă de drept, Banca Comercială „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni a cerut, prin contractul de credit din litigiu, încasarea dobânzii

suplimentare, nu doar pentru suma neachitată a împrumutului, dar și pentru dobândă.

Conjunctura respectivă impune instanța de recurs de a aplica art. 220 alin. (1)

Cod civil, potrivit căruia clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă

legea nu prevede altfel.

În aceste circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa parțial decizia Curții

de Apel Bălți din 14 noiembrie 2017, în partea încasării penalității în sumă de 10

081,77 lei și de a menține, în această parte, hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul

Florești din 6 iunie 2017.

Suplimentar, recurenta a adus la cunoștința instanței că și-a executat obligațiile

contractuale fapt confirmat prin ordonanța Judecătoriei Florești din 13 iulie 2009,

potrivit căreia s-a dispus încasarea din contul Ludmilei Jovmir în beneficiul Băncii

Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni a datoriei în sumă de 15

954,25 lei.

Luând în considerație aceste argumente, dar și constatările deciziei Curții de

Apel Bălți din 14 noiembrie 2017, Colegiul consideră că plățile încasate de la

Ludmila Jovmir au fost îndreptate proporțional în contul stingerii datoriei și a altor

plăți prevăzute de contract, la situația din 24 iunie 2008, fapt indicat și în ordonanța

Judecătoriei Florești din 13 iulie 2008 (f.d. 36).

În plus, Colegiul lărgit subliniază că Ludmila Jovmir, nu a demonstrat instanței

că și-a executat integral obligațiile contractuale față de Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni, atâta vreme cât a efectuat plățile de

rambursare a dobânzii la credit și a comisionului după adoptarea încheierii privind

încetarea procedurii de executare din 2 februarie 2015, în special, la 31 decembrie

2013, recurenta a achitat 92,11 lei comision, la 4 martie 2014, 17 iulie 2014,

recurenta a achitat 500 lei și 80,74 lei dobânda la contractul de împrumut (f.d. 17, 17

verso).

8

În raport cu cele constatate supra și cu sumele prezentate, instanța de recurs

consideră pasibil de admis cerințele, formulate de Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni cu privire la încasarea dobânzii restante în

mărime de 11 078,86 lei și suma comisionului restant în valoare de 2232,18 lei.

Pe baza celor menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide de a admite recursul

declarat de Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului Lilia Berladean, de a casa

decizia instanței de apel, în partea cu privire la încasării penalității în sumă de 10

081,77 lei, menținând, în această parte, hotărârea primei instanțe, în rest decizia

instanței de apel urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Astfel, potrivit art. 83 din Codul de procedură civilă, taxa de stat reprezintă o

sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul

statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de

judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Potrivit art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Instanța de recurs reține că la depunerea cererii de chemare în judecată, precum

și la depunerea cererii de apel, Banca Comercială „Moldindconbank” Societatea pe

Acțiuni a achitat taxa de stat în mărime de 701,78 lei și 256,33 lei, fapt confirmat

prin ordinul de plată nr. 2 din 16 noiembrie 2015, nr. 290 din 25 iulie 2016, nr. 315

din 31 iulie 2017, anexate în original la materialele cauzei (f.d. 3-4, 103).

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă și având în

vedere că a fost admisă parțial acțiunea, depusă de Banca Comercială

„Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni, instanța de recurs obligă pe Ludmila

Jovmir să plătească cheltuielile de judecată, suportate de intimat, la intentarea

acțiunii și depunerea cererii de apel, în sumă de 399,33 lei și respectiv 299,47 lei,

proporțional acțiunii admise.

În același context, Colegiul apreciază că nu pot fi respectate cerințele articolului

sus citat cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată Ludmilei Jovmir, sub

forma taxei de stat, proporțional părții respinse din pretențiile înaintate de Banca

Comercială „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni, deoarece recurenta nu a

formulat o cerere în acest sens.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. e), f) Codul de Procedură Civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ludmila Jovmir prin intermediul avocatului

Lilia Berladean.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2017, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Moldindconbank”

9

Societatea pe Acțiuni împotriva Ludmilei Jovmir cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și penalității,

în partea cu privire la încasarea din contul Ludmilei Jovmir în beneficiul Băncii

Comerciale „Moldindconbank” Societatea pe Acțiuni a penalității în sumă de 10

081,77 lei și se menține, în această parte, hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul

Florești din 6 iunie 2017.

Se modifică parțial decizia Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2017, în partea

încasării de la Ludmila Jovmir în beneficiul Băncii Comerciale „Moldindconbank”

Societatea pe Acțiuni a cheltuielilor de judecată și se micșorează suma de la 1228,11

(una mie două sute douăzeci și opt) lei, 11 bani până la 698 (șase sute nouăzeci și

opt) lei, 73 bani, cu titlu de taxă de stat, depusă la intentarea acțiunii și la depunerea

cererii de apel.

În rest decizia Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2017 se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

10