3r-104/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–104/18

Instanța de fond: V. Guțan

Instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

D E C I Z I E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând recursul declarat de către Consiliul mun. Chișinău,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.

Chișinău, intervenient accesoriu IMSM „Centrul Stomatologic Municipal” cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Consiliul mun. Chișinău împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 octombrie 2017,

c o n s t a t ă:

La 16 mai 2017, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient

accesoriu IMSM „Centrul Stomatologic Municipal” cu privire la contestarea

actului administrativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 11 octombrie 2017,

acțiunea a fost admisă, fiind anulată Decizia Consiliului municipal Chișinău nr.

2/46 din 14.03.2017 „Despre completarea deciziei Consiliului municipal Chișinău

nr. 1/26 din 19.03.2015 „Cu privire la lichidarea IMSP „Centrului Stomatologic

Municipal”, ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor legii.

La 23 octombrie 2017, Consiliul mun. Chișinău a declarat apel nemotivat,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 11 octombrie 2017.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2018, nu s-a dat curs

cererii de apel, cu acordarea apelantului, Consiliului mun. Chișinău termen până la

20 martie 2018, pentru prezentarea cererii de apel întocmită în conformitate cu

exigențele Legii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, a fost restituită

cererea de apel depusă de Consiliul mun. Chișinău împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 11 octombrie 2017.

La 06 aprilie 2018 (prin oficiul poștal), Consiliul mun. Chișinău a depus

cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018,

solicitând casarea acesteia și cu remiterea cauzei pentru examinarea apelului în

fond.

În susținerea recursului declarat a menționat că, încheierea recurată și

hotărârea contestată cu apel lezează drepturile unor persoane care nu au fost atrase

în proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău,

urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29

ianuarie 2018, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Consiliul mun. Chișinău,

acordându-i-se termen pentru prezentarea apelului motivat, iar prin încheierea

recurată, cererea de apel a fost restituită din motivul neîndeplinirii în termen a

indicațiilor instanței.

La fel, Colegiul constată cu certitudine că, Consiliul mun. Chișinău cunoștea

atât despre toate termenele procedurale instituite de către instanța de apel, cât și

despre obligația de a lichida neajunsurile depistate, fapt confirmat prin avizul de

recepție (f.d. 51).

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și

în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, hotărârile, încheierile,

ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile,

delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sunt obligatorii

pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești,

dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa

de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și

în alte legi.

Conform art. 56 alin. (2) al Codului de procedură civilă, participanții la proces

se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele

excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale.

În lumina prevederilor legale raportate la caz, Colegiul analizând legalitatea

încheierii recurate constată că, din momentul depunerii cererii de apel și până la

restituirea acesteia Consiliul mun. Chișinău a avut toate posibilitățile reale și timp

suficient de a înlătura neajunsurile stabilite de către instanța de apel.

În acest sens, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert

obligația pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat, iar nerealizarea

acestei sarcini procedurale, precum și caracterul irevocabil al actului procedural

prin care nu s-a dat curs cererii de apel, instituie prezumția recunoașterii legalității

acestui act procedural și, în consecință, obligația de a se conforma cerințelor

instanței de apel, denotă întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea

cererii de apel.

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

În acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 §1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Potrivit practicii CtEDO (cauza Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie

2007), restricția impusă accesului la o instanță judecătorească nu va fi compatibilă

cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, decât dacă aceasta nu urmărește un scop legitim și nu

există o legătură proporțională dintre mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

Cu toate acestea, „dreptul la un tribunal” nu este absolut și poate fi limitat, în

timp ce, prin însăși natura sa reclamă reglementare din partea statului, care

urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. Și, întrucât, scopul

stabilirii a unei taxe pecuniare pentru adresarea în instanțele judecătorești sunt

îndreptate în interesul bunei administrări a justiției, acesta poate justifica

impunerea unei restricții financiare a accesului persoanei la un „tribunal”. (cauza

Tolstoy – Miloslavsky c. Regatului Unit, hotărârea din 13 iulie 1995).

Aplicând normele legale invocate mai sus și jurisprudența CEDO la speță,

Colegiul remarcă ca fiind indubitabilă obligația apelantului de a înlătura în

termenul stabilit neajunsurile depistate de instanța de apel, această obligație fiind

stabilită de Lege și urmărind scopul unei bune administrări a justiției în R.

Moldova.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că, încheierea recurată și

hotărârea instanței contestată cu apel lezează drepturile unor persoane care nu au

fost atrase în proces, se reține că, acesta se referă nemijlocit la fondul apelului și

nicidecum la legalitatea încheierii recurate, or actul judecătoresc a impus clar

obligația apelantului-recurent de a prezenta cererea de apel motivată, neajunsuri ce

urmau a fi înlăturate fără interpretări.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Așadar, ca urmare a măsurilor ”fără șanse de câștig” întreprinse pentru

protecția drepturilor sale, totalizate din acțiuni (depunerea apelului nemotivat) și

inacțiuni (neînlăturarea neajunsurilor), Colegiul reiterează că, acele consecințe

negative prevăzute de legislație sunt opozabile recurentului în plină măsură.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că

cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018

urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu

IMSM „Centrul Stomatologic Municipal” cu privire la contestarea actului

administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu