3ra-533/18 — contestarea actului administrativ

3ra-533/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-533/18

Prima instanță: Jud. Chișinău (sediul Centru)

Jud. A. Catană

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

6 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Svetlana Filincova

Judecători: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vataman Boris,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vataman Boris către

Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Vataman Boris și s-a casat hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 11 februarie 2016,

c o n s t a t ă :

La 22 iulie 2014, Vataman Boris a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului de Poliție Ialoveni al

Inspectoratului General de Poliție cu privire la încasarea restanțelor salariale pentru

munca prestată suplimentar, a penalități și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, a efectuat serviciul în organele afacerilor

interne, ultima funcție deținută fiind de inspector al SPR a CGP mun. Chișinău din

care a demisionat în legătură cu pensionarea. Astfel, conform ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 76 ef. din 26 martie 2010, a fost concediat din organele

afacerilor interne, cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor

Interne, cu achitarea indemnizației unice la concediere și a unei compensații bănești

pentru concediile neutilizate în perioada activității în organele și subdiviziunile

Ministerului Afacerilor Interne.

Susține că anterior prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 532 ef. din

14 noiembrie 2008, a fost numit în funcția de inspector operativ de serviciu al

Unităților de gardă a Inspectoratului de Poliție Ialoveni, unde a activat până la 05

iunie 2009.

Conform ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 51 din 21 februarie 2001,

care la acel moment reglementa activitatea Unităților de gardă din sistemul

Ministerului Afacerilor Interne, în timpul serviciului diurn conducerea

comisariatului de poliție urma să-i acorde întreruperi în serviciu pentru primirea

hranei și odihnă cu durata: 6 ore - în trei schimburi și 4 ore - în patru schimburi. De

asemenea, conform prevederilor acestui ordin întreruperile urmau a fi acordate în

așa fel, încât în unitatea de gardă să se afle nu mai puțin de 2 lucrători, inclusiv unul

titular.

Menționează că, conducerea comisariatului de poliție nu i-a acordat întreruperi

în serviciu pentru primirea hranei și odihnă, deoarece din cauza organizării

necorespunzătoare a serviciului în unitatea de gardă în permanență rămâneau doar

inspectorul operativ de serviciu și ajutorul ofițerului operativ de serviciu, din acest

motiv nu avea posibilitatea să i-a întreruperi în serviciu pentru primirea hranei și

odihnei, întrucât în unitatea de gardă urma să se afle nu mai puțin de 2 lucrători. Mai

mult ca atât, în orele de odihnă acordate la sfârșitul schimbului, era chemat la

comisariat pentru a participa la orele de pregătire fizică și de luptă, la lecțiile din

cadrul pregătirii profesionale la locul de serviciu și la ședințele operative, care aveau

loc în zilele de joi ale fiecărei săptămâni aproximativ 4 ore (de la ora 800 și până la

ora 1200 , iar uneori până la orele 1300).

Totodată indică că, a lucrat suplimentar normei stabilite 359 ore în perioada

noiembrie 2008 - iunie 2009, pentru care urma să i se achite 5464,95 de lei; în lunile

ianuarie 2009 și aprilie 2009 a lucrat 34 ore în zilele de sărbători pentru care urma

să i se achite suplimentar 330,46 de lei.

Statuează că conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, urmează să fie achitată

penalitatea pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 3688,90 de lei.

Relatează că conform ordinelor Comisariatului de Poliție raionul Ialoveni nr.

26 din 27 martie 2009 și nr. 23 ef. din 26 mai 2009, a fost privat neîntemeiat de o

parte din indemnizațiile lunare conform totalurilor activității la funcția de inspector

operativ de serviciu al Unităților de gardă al Secției organizare, analiză și control al

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, care au fost stabilite și achitate cu derogare de la

prevederile Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizației

militarilor, ofițerilor de informații și securitate, efectivului de trupă și corpului de

comandă angajați prin contract din organele apărării naționale, securității statului și

ordinii publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 186 din 20 februarie 2008.

Consideră că, din cauza privării de o parte din îndemnizațiile lunare conform

totalurilor activității la funcția de inspector operativ de serviciu al Unităților de gardă

al Secției organizare, analiză și control al Inspectoratului de Poliție Ialoveni, a fost

prejudiciat material cu suma de 1244, 31 de lei.

La 21 ianuarie 2011, Vataman Boris a depus cerere prealabilă în adresa

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, prin care a solicitat să i se achite restanțele

salariale și penalitatea în sumă de 10 398,16 de lei și modificarea ordinelor

Comisariatului de Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de Poliție nr. 26 din 27

martie 2009 și nr. 23 ef. din 26 mai 2009, cu stabilirea mărimii indemnizațiilor lunare

conform totalurilor activității pentru lunile martie și mai 2009 în mărime de 50% din

soldă. Prin răspunsul Inspectoratului de Poliție Ialoveni cererea prealabilă a fost

respinsă.

Ulterior, la 28 februarie 2011, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului de Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de Poliție, prin care a

solicitat obligarea achitării restanțelor salariale pentru orele de muncă lucrate peste

normă și celor prestate în zilele de sărbători în sumă de 9153,85 de lei, penalitatea

în sumă de 1244,31 de lei, în total 10 398,16 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 19 martie 2013, care a fost menținută

prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2013 acțiunea a fost respinsă,

deoarece a fost depusă împotriva pîrîtului necorespunzător.

La 16 mai 2014 a depus cerere prealabilă în adresa Ministerului Afacerilor

Interne și Inspectoratului de Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de Poliție

prin care în mod repetat a solicitat să i achite restanțele salariale pentru orele de

muncă lucrate peste normă, cele prestate în zilele de sărbători și penalitatea în sumă

de 10 398, 16 de lei, precum și prejudiciul moral în sumă de 10 398,16 de lei.

Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/V-213 din 16 iunie 2014,

cererea prealabilă a fost lăsată fară examinare, deoarece a fost depusă cu omiterea

termenului de prescripție, iar prin răspunsul Inspectoratului de Poliție Ialoveni al

Inspectoratului General de Poliție nr. 7051 din 13 iunie 2014 a fost informat că, în

baza art. 20 al Legii cu privire la petiționare cererea înaintată nu a fost reexaminată

din considerente ca a fost depusă repetat.

Consideră că termenul de prescripție nu a fost omis, deoarece prin depunerea

la 28 februarie 2011 acțiunii anterioare împotriva Inspectoratului de Poliție Ialoveni

al Inspectoratului General de Poliție cu privire la același obiect al acțiunii, curgerea

termenului de prescripție a fost întrerupt, iar timpul care s-a scurs până la

întreruperea cursului prescripției extinctive nu se include în noul termen de

prescripție extinctivă. Noul termen de prescripție a început să curgă din data intrării

în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău prin care instanța de apel a dispus că,

subiect de drept în acest litigiu este Ministerul Afacerilor Interne.

Consideră că prezenta acțiune este depusă cu respectarea termenului de

prescripție extinctivă prevăzut de lege.

Solicită restabilirea în termenul de prescripție, obligarea Inspectoratului de

Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de Poliție să modifice în privința sa

ordinele Comisariatului de Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de Poliție nr.

26 din 27 martie 2009 și nr. 23 ef. din 26 mai 2009, cu stabilirea mărimii

indemnizațiilor lunare conform totalurilor activității pentru lunile martie și mai 2009

în mărime de 50% din soldă, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i achite

restanțele salariale pentru orele de muncă lucrate peste normă, cele prestate în zilele

de sărbători în sumă de 9153,85 de lei penalitatea în sumă de 1244,31 de lei și

prejudiciul moral în mărime de 10 398,16 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 a fost

admisă parțial cererea depusă de Ministerul Afacerilor Interne privind încetarea

procesului, fiind dispusă încetarea procesului civil la acțiunea depusă de Vataman

Boris împotriva Inspectoratului de Poliție Ialoveni al Inspectoratului General de

Poliție cu privire la modificarea ordinelor Comisariatului de Poliție Ialoveni al

Inspectoratului General de Poliție nr. 26 din 27 martie 2009 și nr. 23 ef. din 26 mai

2009, cu stabilirea mărimii indemnizațiilor lunare conform totalurilor activității

pentru lunile martie și mai 2009 în mărime de 50% din soldă și încasarea din contul

Comisariatului de Poliție Ialoveni a prejudiciului moral, deoarece nu poate fi

examinată în mod repetat litigiul între același părți cu privire la același obiect și în

baza acelorași temeiuri asupra cărora există o hotărâre judecătorească rămasă

definitivă (f.d. 83-85).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 februarie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție (f.d.

89- 98).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, a fost admisă

cererea de apel declarată de Vataman Boris, fiind casată hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 11 februarie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată (f.d. 212-219).

La 12 martie 2018 Vataman Boris a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

23 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 februarie

2016, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe, invocând că aceastea au apreciat greșit probele și

înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept

material.

În acest sens, susține că instanțele ierarhic inferioare nu au elucidat pe deplin

toate circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

Totodată, indică că sunt neîntemeiate și eronate constatările instanței de apel și

a instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în judecată depusă de

Vataman Boris către Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea

actului administrativ, ca fiind neîntemeiată și tardivă.

La 23 aprilie 2018 Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus referință asupra

recursului declarat de Vataman Boris la 12 martie 2018, solicitînd respingerea

acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 23 noiembrie 2017, expediată în adresa părților la 19 decembrie 2017

(f.d 220), însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către participații

la proces, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 23 noiembrie 2017 a fost depus la 1 martie 2018, în conformitate cu

art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Vataman Boris nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vataman Boris se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător: Svetlana Filincova

Judecători:

Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu