3ra-545/18 — anularea actului de control

3ra-545/18 — anularea actului de control (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr.3ra-545/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

judecător: A. Arhip

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea mixtă

”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

mixtă ”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției pentru

protecția consumatorilor, cu privire la anularea actului de control și a prescripției,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, din 07 februarie 2018, prin

care, a fost admis apelul declarat de Agenția pentru protecția consumatorilor și a

fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău din 09 iunie 2017, și emisă o nouă

hotărâre prin care, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea mixtă ”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Agenției pentru protecția consumatorilor, cu privire la anularea actului

de control și a prescripției,

c o n s t a t ă:

La data de 23 noiembrie 2016, Întreprinderea mixtă ”STM Acord”

Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției pentru protecția consumatorilor, cu privire la anularea actului

de control AC 009586 din 06 septembrie 2016 și a prescripției PN 04321 din data

de 06 septembrie 2016.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 06 septembrie 2016, la

sediul ÎM ”STM Acord” SRL, de către colaboratorii Agenției pentru protecția

consumatorilor, a fost efectuat, un control, inopinat, în baza unei petiții, privind

prestarea serviciilor de încadrare a studenților în programul de schimb

educațional cultural ”American Summer Work and Travel”.

Reclamanta a indicat că, în urma controlului efectuat, a fost întocmit actul

de control AC 009586 din 06 septembrie 2016 și prescripția PN 04321 din data

de 06 septembrie 2016, prin care ÎM ”STM Acord” SRL a fost obligată de a opera

modificări, cu referire la unele clauze contractuale abuzive, din contractul privind

încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural, ”American

Summer Work and Travel”.

Nefiind de acord cu actul de control AC 009586 din 06 septembrie 2016 și

prescripția PN 04321 din 06 septembrie 2016, ÎM ”STM Acord” SRL, a înaintat

către Agenția pentru protecția consumatorilor, o cerere prealabilă, care a fost

înregistrată cu nr. 3556, la data de 03 octombrie 2016.

Reclamanta a invocat că, a fost informată, prin răspunsul numărul

27/09-778/3173 din 01 noiembrie 2016, de către Agenția pentru protecția

consumatorilor, că cererea prealabilă nr. 3556, din 03 octombrie 2016 a fost

respinsă din motiv că, analiza existenței abuzului în clauzele contractuale, se face

de către instanța de judecată.

Reclamanta ÎM ”STM Acord” SRL, consideră neîntemeiată, solicitarea

Agenției pentru protecția consumatorilor, privind excluderea sintagmei ”a munci

și”, din punctul 2 al contractului privind încadrarea studenților în programul de

schimb educațional cultural, ”American Summer Work and Travel”.

Astfel, reclamanta a indicat că, Agenția pentru protecția consumatorilor nu

și-a motivat solicitarea de excludere a sintagmei ”a munci și” din punctul 2 al

contractului nominalizat. Solicitarea respectivă fiind una declarativă și neprobată.

Ori, Agenția pentru protecția consumatorilor, urma să țină cont de faptul că,

denumirea oficială a programului de schimb educațional cultural, este ”Work and

Travel”, ce semnifică ”Muncă și Călătorie”.

Respectiv, reclamanta a indicat că este inadmisibil de a exclude sintagma

”a munci și” din punctul 2 al contractului nominalizat, deoarece programul

aprobat și oferit de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, oferă

posibilitatea participantului la program, de a călători și a munci.

Cu referire la obiecția, expusă de Agenția pentru protecția consumatorilor,

privind punctul 3 al contractul privind încadrarea studenților în programul de

schimb educațional cultural, ”American Summer Work and Travel”, precum că,

aceste punct al contractului este o clauză abuzivă din motiv că, nu caracterizează

2

la general obiectul contractului, reclamanta a calificat-o ca fiind una expusă în

mod superficial.

Reclamanta a indicat că, punctul 3 al contractului privind încadrarea

studenților în programul de schimb, educațional, cultural, ”American Summer

Work and Travel”, indică obiectul contractului, și anume, prin acest contract se

organizează înscrierea și participarea la programul de schimb educațional ”Work

and Travel”, iar participatul se obligă să achite costul programului și să respecte

condițiile de participare la acest program.

ÎM ”STM Acord” SRL a motivat că, Agenția pentru protecția

consumatorilor, urma să indice care sunt dezavantajele consumatorului și

avantajele reclamantei, prin realizarea acestui contract. Reclamanta a menționat

că, doar existența unui dezechilibru semnificativ între părțile contractante, poate

genera o clauză abuzivă. Mai mult, reclamanta a menționat că, indicarea

serviciilor oferite de reclamantă și a obligațiilor participantului la program,

constituie o cerință obligatorie, impusă în cadrul programului de schimb

educațional ”Work and Travel”, de către Departamentul de Stat al Statelor Unite

ale Americii.

Reclamanta a invocat că, este nejustificată solicitarea Agenției pentru

protecția consumatorilor, privind excluderea din punctele 5.1, 5.2 și 5.3, ale

contractului privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional

cultural, a mențiunilor, ce stipulează reținerea sumelor bănești de la consumator,

în cazul neexecutării contractului.

Or, în punctele 5.1, 5.2 și 5.3 ale contractului privind încadrarea studenților

în programul de schimb educațional cultural, nu se indică despre reținerea de la

consumator, a sumelor bănești, în cazul în care ÎM ”STM Acord” SRL nu-și

execută obligațiile, dar în cazul în care există vinovăția participantului la program

pentru neexecutarea obligațiilor asumate.

Reclamanta ÎM ”STM Acord” SRL a menționat că, în baza contractului

privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural,

”American Summer Work and Travel”, suportând cheltuieli operaționale,

prestează participantului la program, servicii de încadrare și participare la

programul menționat supra, așa ca: informarea participantului despre termenii și

condițiile de participare la program, pregătirea și selectarea participantului pentru

participarea la program și pregătirea pentru selectarea locului de muncă în Statele

Unite ale Americii, conform cerințelor Departamentului de Stat al Statelor Unite

ale Americii; pregătirea și suportul la alegerea locului de trai temporar, prin

furnizarea informației veridice privind condițiile de trai; pregătirea și emiterea

formei DS 2019, care reprezintă, document confirmativ al Departamentului de

Stat al Statelor Unite ale Americii; organizarea și pregătirea participantului pentru

3

interviul la Ambasada Statelor Unite ale Americii, întru obținerea vizei; achitarea

taxei SEVIS către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii și a altor

plăți către organizațiile sponsor din Statele Unite ale Americii; suport și asistență

participantului la program, pe tot parcursul acestuia.

Astfel, reclamanta a invocat că, depune un volum de muncă enorm, în

interesele participantului, de a fi înscris și de a obține permisiunea de participare

la acest program.

Respectiv, reclamanta a motivat că, punctul 5.3 din contractul privind

încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural, ”American

Summer Work and Travel”, în care este indicat că, prețul serviciilor de încadrare

în program, este nerambursabil, este justificat prin faptul că, procesul de instruire

și pregătire a participantului la program, necesită cheltuieli. Mai mult, reclamanta

a menționat că, aceste clauze contractuale sunt coordonate cu partenerii ei,

angajatorii din Statele Unite ale Americii, cu Departamentul de Stat al Statelor

Unite ale Americii și Camera de licențiere a Republicii Moldova.

Reclamanta a indicat că, este eronată obiecția Agenției pentru protecția

consumatorilor, cu referire la faptul că, este abuziv punctul 6.2 al contractului

privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural,

”American Summer Work and Travel”, prin care consumatorul este obligat să

prezinte careva acte pentru înscrierea la program.

ÎM ”STM Acord” SRL a motivat că, punctul 6.2 al contractului sus

menționat, nu are un caracter abuziv și nu lezează, sub nici o formă, drepturile

consumatorului. Cerința de a prezenta careva acte, și anume: curriculum vitae,

buletinul de identitate, pașaportul internațional, certificat privind efectuarea de

către participant a studiilor la facultate, cu frecvența zi, sporește șansa

participantului de a fi înscris la acest program, de a obține forma DS 2019 și

avizul pozitiv al Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova.

Totodată, reclamanta a indicat că, nu sunt aplicabile litigiului dedus

judecății, prevederile art. 3 al Legii privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, nr.256 din 09 decembrie 2011, care definește clauzele

abuzive. Or, contractul privind încadrarea studenților în programul de schimb

educațional cultural, ”American Summer Work and Travel”, este semnat de ÎM

”STM Acord” SRL, cu fiecare participant în parte, constituind un act juridic

negociat de părți, ce reflectă voința ambelor părți.

Reieșind din cele menționate supra, reclamanta consideră că, contractul

privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural,

”American Summer Work and Travel”, oferă protecție juridică și un echilibru

între participanții la programul menționat, fiecare clauză contractuală având un

caracter negociabil.

4

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza art. 1 alin. (2), 3, 5,

16 alin. (1), 24 alin. (3), 25 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000, art. 3 al Legii privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii nr.256 din 09 decembrie 2011, art. 667 Cod

civil și art. 5, 130, 118, 277 Cod de procedură civilă.

Astfel, reclamanta ÎM ”STM Acord” SRL a solicitat anularea actului de

control AC 009586 din 06 septembrie 2016 și a prescripției PN 04321 din data

de 06 septembrie 2016, emise de Agenția pentru protecția consumatorilor.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 09 iunie 2017, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea mixtă ”STM

Acord” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției pentru protecția

consumatorilor, cu privire la contestarea actelor administrative și au fost anulate

actul de control seria AC 009586 din 06 septembrie 2016 și prescripția seria PN

04321 din 06 septembrie 2016, emise de Agenția pentru protecția consumatorilor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018, a fost admis

apelul declarat de către Agenția pentru protecția consumatorilor și casată

hotărârea Judecătoriei Chișinău din 09 iunie 2017 și a fost emisă o nouă hotărâre

prin care, a fost respinsă ca nefondată, cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea mixtă ”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Agenției pentru protecția consumatorilor, cu privire la contestarea actelor

administrative.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, actele

administrative contestate sunt supuse verificării, sub aspectul respectării celor trei

criterii, consacrate la art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000, și anume: legalitatea în fond, emiterea conform

competenței și respectarea procedurii prestabilite de emitere.

La fel, instanța de apel a reținut că, conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate

cu consumatorii, o clauză contractuală nefiind negociată în mod individual

cu consumatorul este abuzivă, în cazul în care creează, contrar cerințelor de

bună- credință, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în

detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și

obligațiile părților care decurg din contract. Se consideră întotdeauna că o clauză

nu a fost negociată individual, atunci când a fost inclusă de către comerciant în

prealabil și, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența

conținutul ei.

Totodată, instanța de apel a menționat că, conform art. 7 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, evaluarea clauzelor contractuale și decizia finală

5

asupra faptului că acestea sânt sau nu recunoscute ca fiind abuzive, se efectuează

de către instanța de judecată. Agenția pentru Protecția efectuează controlul

respectării prevederilor prezentei legi și constatarea clauzelor abuzive în

contracte, la sesizarea consumatorului sau din oficiu, în condițiile legii.

Instanța de apel a stabilit că, Agenția pentru protecția drepturilor

consumatorilor, a acționat în limitele legale și în corespundere cu scopul stabilit

prin lege, la emiterea actelor administrative contestate.

Astfel, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea

competenței acordate prin lege, în corespundere cu normele legale, precum

și cu respectarea procedurii stabilite. Iar, ÎM ”STM Acord” SRL nu a demonstrat

existența vreunui temei legal, prevăzut de art. 26 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, pentru a se dispune anularea

actelor administrative contestate.

La data de 09 februarie 2018, ÎM ”STM Acord” SRL a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, din 07 februarie 2018, prin care, a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din data

de 07 februarie 2018 și pronunțarea unei hotărâri prin care, să fie menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 09 iunie 2017.

În motivarea cererii de recurs, ÎM ”STM Acord” SRL a indicat că decizia

Curții de Apel Chișinău, din 07 februarie 2018, este una neîntemeiată, cu o

interpretare eronată a prevederilor de drept material și procedural, iar instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și concluziile expuse în decizia

recurată sunt în contradicție cu circumstanțele și probele anexate la materialele

cauzei.

Recurenta a menționat că, la data de 06 septembrie 2016, la sediul ÎM

”STM Acord” SRL, de către colaboratorii Agenției pentru protecția

consumatorilor, a fost efectuat, un control, inopinat, în baza unei petiții, privind

prestarea serviciilor de încadrare a studenților în programul de schimb

educațional cultural ”American Summer Work and Travel”. Iar, în urma

controlului efectuat, a fost întocmit actul de control AC 009586 din 06 septembrie

2016 și prescripția PN 04321 din 06 septembrie 2016, prin care ÎM ”STM Acord”

SRL a fost obligată de a opera unele modificări, cu referire la unele clauze

contractuale abuzive din contractul privind încadrarea studenților în programul

de schimb educațional cultural, ”American Summer Work and Travel”.

ÎM ”STM Acord” SRL, a considerat că, instanța de fond corect a stabilit

competența de a examina respectiva cerere de chemare în judecată, în temeiul art.

1-2, 16 al Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Or, ca urmare a emiterii actelor administrative contestate de recurentă, Agenția

pentru protecția consumatorilor a vătămat în drepturi ÎM ”STM Acord” SRL.

6

Astfel, prin emiterea actului de control AC 009586 din 06 septembrie 2016

și a prescripției PN 04321 din 06 septembrie 2016, Agenția pentru protecția

consumatorilor a lezat activitatea zilnică a ÎM ”STM Acord” SRL, în cadrul

programului de schimb educațional cultural ”American Summer Work and

Travel”, precum și dreptul recurentei de a acorda suport și asistență în cadrul

contractatelor internaționale, aprobate de Camera de Licențiere a Republicii

Moldova și Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii.

Recurenta a invocat că, instanța de apel urma să țină cont de faptul că actele

administrative contestate, contravin art. 3 și 5 Legea privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii, nr.256 din 09 decembrie 2011, care

stabilesc că, clauza abuzivă este clauza care nu este negociată individual cu

consumatorul și este în detrimentul acestuia și care creează un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractuale. Or, aceste

prevederi legale nu sunt aplicabile cazului dedus judecății, din motiv că, toate

contractele semnate între ÎM ”STM Acord” SRL și participanții la programul de

schimb educațional cultural ”American Summer Work and Travel”, constituie

acte juridice negociate, ce reprezintă voința comună a semnatarilor, realizată prin

semnarea contractelor.

A mai indicat recurenta, ÎM ”STM Acord” SRL că, prima instanță a

soluționat corect cauza dedusă judecații, prin anularea actelor administrative

contestate, în baza materialului probant privind volumul de acțiuni

organizatorice, efectuate de recurentă, în interesele participanților la programul

de schimb educațional cultural ”American Summer Work and Travel”.

Cu titlul de exemplu a acțiunilor organizatorice a ÎM ”STM Acord” SRL,

recurenta a indicat: prezentarea de către manager, a programului de schimb

educațional cultural ”American Summer Work and Travel”, prin organizarea

conversațiilor individuale și a seminarelor colective, care includ informații despre

obiectul contractului, etapele și costurile programului, participantului fiindu-i

oferită o foaie de prezentare a programului; organizarea cursurilor și seminarelor

speciale de engleză; organizarea și pregătirea participantului pentru interviul la

Ambasada Statelor Unite a Americii, pentru obținerea vizei.

Recurenta a motivat că, doar după participarea la aceste conversații

individuale și seminare colective, participantului i se înmânează o copie a

contractului privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional

cultural, ”American Summer Work and Travel”, pentru a-l studia și semna.

Respectiv, ÎM ”STM Acord” SRL a concluzionat că, măsurile

organizatorice indicate mai sus, denotă faptul că, contractul a fost negociat și

pregătit de ambele părți.

7

Recurenta, ÎM ”STM Acord” SRL a menționat că, lipsa clauzelor abuzive

în contractul privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional

cultural, ”American Summer Work and Travel”, se probează prin punctul 11 al

contractului nr. 7977 din 08 septembrie 2015, încheiat între Mișcoi Mihail și ÎM

”STM Acord” SRL.

Astfel, conform punctului menționat, participantul a confirmat că, a primit

serviciile de informare și pregătire pentru programul de schimb educațional

cultural, ”American Summer Work and Travel” și a fost informat despre

termenele și condițiile de participare la acest program.

Recurenta a invocat că, prima instanță corect a conchis că, contractul

privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional cultural,

”American Summer Work and Travel”, încheiat de ÎM ”STM Acord” SRL cu

participanții la program, este un act juridic negociat și nu prezintă un dezechilibru

între părți. Or, Agenția pentru protecția consumatorilor, urma să indice în ce

constă dezechilibru dintre părțile contractante.

Totodată, recurenta a motivat lipsa dezechilibrului dintre părțile

contractului privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional

cultural, ”American Summer Work and Travel”, prin dispoziția de plată Invoce

4294, care demonstrează că ÎM ”STM Acord” SRL, achită în interesele

participanților la program, din surse proprii, o parte a sumei contractuale.

Recurenta a mai menționat că, din motivele relevate supra, la baza semnării

contractului privind încadrarea studenților în programul de schimb educațional

cultural, ”American Summer Work and Travel”, predomină interesul major al

participantului la program.

Recurenta ÎM ”STM Acord” SRL, a indicat că, instanța de apel a omis

faptul că, toate aceste contracte, prin natura și esența sa juridică, reprezintă

principii de drept internațional, contractele fiind coordonate și înregistrate la

Camera de Licențiere a Republicii Moldova și la Departamentul de Stat al

Statelor Unite ale Americii.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate Curții de Apel

Chișinău din 07 februarie 2018, a fost expediată recurentei, la 15 martie 2018,

conform scrisorii nr. 3356 din 15 martie 2018 (f.d. 146).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost

depus de către ÎM ”STM Acord” SRL, la 09 februarie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

La data de 27 martie 2018, în adresa Agenției pentru protecția

consumatorilor a fost expediată copia recursului declarat de către ÎM ”STM

8

Acord” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței,

iar pînă la examinarea recursului, intimata nu și-a valorificat dreptul procedural

respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎM ”STM Acord” SRL

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care, acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că, aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs depusă de ÎM ”STM Acord” SRL, nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța

9

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă

se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem

(Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I,

p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă

și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către ÎM ”STM Acord” SRL, nu se încadrează în temeiurile

10

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea mixtă ”STM

Acord” SRL împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea mixtă

”STM Acord” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Agenției pentru

protecția consumatorilor, cu privire la anularea actului de control și a prescripției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

11