3ra-595/18 — obligarea recalcularii stagiului de munca

3ra-595/18 — obligarea recalcularii stagiului de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-595/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

Judecător: D. Chistol

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Cobernic Veaceslav, reprezentat de

avocatul Pîcălău Dorian,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cobernic

Veaceslav împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la obligarea recalculării stagiului de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

a fost casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 ianuarie 2017 și

a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca tardivă,

c o n s t a t ă :

La 12 ianuarie 2016 Cobernic Veaceslav a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la obligarea

recalculării stagiului de muncă.

În motivarea acțiunii a invocat faptul că în anul 1992 a fost angajat în

organele Ministerului Afacerilor Interne al RM. În perioada 14 februarie 1997 – 6

august 2010 a activat în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie, iar la data de 6

august 2010 a fost eliberat din organele Ministerului Afacerilor Interne al RM.

A afirmat că activând în cadrul unei instituții asemănătoare cu cea de tip

penitenciar, la eliberarea din serviciul Ministerului Afacerilor Interne al RM și la

stabilirea pensiei nu au fost luate în considerație prevederile Hotărârii Guvernului

RM nr. 78 din 21 februarie 1994, art. 33 alin. (2) a Legii cu privire la sistemul

penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996.

A menționat că la 3 noiembrie 2015 s-a adresat cu o cerere prealabilă către

Ministerul Afacerilor Interne al RM, prin care a solicitat să i se comunice care este

1

vechimea sa de muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM, inclusiv în

subdiviziunile acesteia, să-i fie recalculată vechimea în muncă cu avantaje,

conform actelor nominalizate mai sus, să i se elibereze copiile de pe materialele

dosarului de pensionare, calculele vechimii în muncă și să i se comunice care este

perioada în care a activat în cadrul Izolatorului de Detenție Preventivă, această

subdiviziune fiind supusă riscului sănătății și vieții.

A susținut că la 14 decembrie 2015 în adresa avocatului său Pîcălău Dorian,

a parvenit setul parțial de documente solicitat de către reclamant, iar cererea privind

recalcularea vechimii în muncă cu avantaje a fost lăsată fără examinare, după cum

indică Ministerul Afacerilor Interne al RM, din motivul omiterii termenului de

prescripție.

Reclamantul a reiterat că prin ordinul Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău nr. 32 ef din 6 august 2010 a demisionat din cadrul organelor Ministerului

Afacerilor Interne al RM cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului

Afacerilor Interne, începând cu luna noiembrie anul 2010, fiindu-i calculată

vechimea în muncă de 20 de ani 2 luni și 6 zile.

A afirmat că Ministerul Afacerilor Interne al RM urma să-i calculeze

vechimea în muncă cu avantaje, și anume 2 luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului serviciului

escortă și pază în perioada de activitate 1992 – 1997, precum și în cadrul

Izolatorului de detenție preventivă pentru perioada de timp 14 februarie 1997 - 05

februarie 2010, dat fiind faptul că pe perioada efectuării serviciului în organele

afacerilor interne și anume în subdiviziunile menționate a fost supus riscului

sănătății și vieții, având contact direct cu persoanele reținute, inclusiv contagioase.

Și-a întemeiat pretențiile în baza notelor informative a Procuraturii mun.

Chișinău nr. 12-6d/04 din 15 decembrie 2004, a Ministerului Justiției nr. 04/3883

din 17 mai 2006, Actului comisiei formate de direcția medicală a Ministerului

Afacerilor Interne al RM nr. 17/7-55 din 24 noiembrie 2006 și Hotărârea

Parlamentului nr. 370 din 28 decembrie 2005.

A solicitat obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM să efectueze

recalcularea vechimii în muncă a reclamantului cu includerea în ea a avantajelor a

două luni pentru o lună de serviciu pentru perioada activității în cadrul Batalionului

serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău pentru

perioada de activitate 1992 - 1997 și în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie

al Direcției de Poliție mun. Chișinău a Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău pentru perioada 1997 - 2010.

La 4 iulie 2016 reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat ca cererea sa de chemare în judecată să fie considerată depusă

în termen, or răspuns la cererea prealabilă a primit la data de 1 decembrie 2015,

respectiv l-a contestat în termenul stipulat de lege.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 ianuarie 2017

acțiunea a fost admisă.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne al RM să efectueze recalcularea

vechimii în muncă a lui Cobernic Veaceslav cu includerea în ea a avantajelor a

2

două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu pe perioada activității lui în

cadrul Batalionului serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție

mun. Chișinău pentru perioada de activitate 1 iunie 1992 – 14 februarie 1997 și în

cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău pentru perioada 14 februarie 1997

– 5 februarie 2010.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2017 a fost admis

apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, a fost casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 ianuarie 2017 și a fost emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului

de prescripție extinctivă.

La 7 martie 2018 Cobernic Veaceslav, reprezentat de avocatul Pîcălău

Dorian a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie

2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat în speță

prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994, art. 33 alin. (2)

a Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996.

A susținut că pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate

este necesar ca persoana să întrunească două condiții, și anume: instituția în care

persoana execută serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 a Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în

închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și

instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor

psihici.

A menționat că penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală

(izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea

bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entități care cad sub incidența

reglementărilor din pct. 8 a Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

A invocat că potrivit Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156

din 14 octombrie 1998, dreptul la pensie este imprescriptibil.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz se atestă că reclamantul Cobernic Veaceslav a luat cunoștință cu

decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2017 la 3 martie 2018,

fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele pricinii (f. d. 120).

Astfel, recursul declarat la 7 martie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 7 decembrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 2 mai 2018, recursul declarat

de către Cobernic Veaceslav, reprezentat de avocatul Pîcălău Dorian a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

3

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel

cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, Cobernic Veaceslav a fost angajat în

organele Ministerului Afecerilor Interne al RM prin ordinul DP nr. 28 ef din 19

iunie 1992 și eliberat din funcție prin ordinul CGP nr. 32 ef din 6 august 2010 (f.

d. 15 – 16).

S-a stabilit cu certitudine că reclamantul Cobernic Veaceslav în perioada 1

iunie 1992 – 14 februarie 1997 a activat în cadrul Batalionului serviciului escortă

și pază a Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău, iar în perioada 14

februarie 1997 – 5 februarie 2010 în cadrul Izolatorului de Detenție Provizorie al

Direcției de Poliție mun. Chișinău a Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău.

La 3 noiembrie 2015 reclamantul Cobernic Veaceslav s-a adresat cu cerere

prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne al RM prin care a solicitat

recalcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se două luni pentru o lună

de serviciu (f. d. 9 – 10).

Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 10/p-566/15 din 1

decembrie 2015, reclamantul a fost informat că cererea sa privind recalcularea

vechimii în muncă cu avantaje a fost lăsată fără examinare, din motivul omiterii

termenului de prescripție (f. d. 13).

Astfel, Cobernic Veaceslav înaintând cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM a solicitat obligarea pârâtului să

efectueze recalcularea vechimii în muncă a reclamantului cu includerea în ea a

avantajelor a două luni pentru o lună de serviciu pentru perioada activității în cadrul

Batalionului serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău pentru perioada de activitate 1992 - 1997 și în cadrul Izolatorului de

Detenție Provizorie al Direcției de Poliție mun. Chișinău a Comisariatului General

de Poliție mun. Chișinău pentru perioada 1997 – 2010.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia.

Judecând apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM

instanța de apel a admis apelul, a casat hotărârea instanței de fond și a emis o nouă

hotărâre prin care a respins acțiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la data de 20 septembrie

2010 reclamantul a luat cunoștință cu calculul vechimii în muncă, iar cu cerere

prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne s-a adresat la 3 noiembrie 2015, adică

4

după expirarea a 30 de zile de contestare a actului administrativ prevăzut de art. 14

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

În prezenta speță, instanța de apel a remarcat că actul administrativ cu

caracter individual îl reprezintă ordinul Comisariatului General de Poliție mun.

Chișinău nr. 32 ef din 6 august 2010 privind stabilirea pensiei pe linia Ministerului

Afacerilor Interne al RM, în mărimea ce rezultă din vechimea în muncă de 20 de

ani 2 luni și 6 zile, începând cu luna noiembrie anul 2010.

Respectiv, prin calculul eliberat de Comisariatul General de Poliție a mun.

Chișinău la data de 20 septembrie 2010 Cobernic Veaceslav a și confirmat prin

propria semnătură acordul tacit cu vechimea în muncă stabilită de Comisariatul

General de Politie mun. Chișinău (f. d. 14 - 17). Mai mult că, acest act administrativ

cu caracter individual, emis de către o altă autoritate decât cea pârâtă în prezenta

speță nu a fost contestat de către reclamant, fapt care generează efecte juridice față

de terți.

În temeiul art. 17 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul

în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii

răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege

pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei

cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data

comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura

prealabilă.

Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) al art. 17 din Legea

contenciosului administrativ este termen de prescripție.

Curtea de Apel Chișinău a reiterat că actul administrativ contestat în speță a

fost adus la cunoștința reclamantului contra semnătură la data de 20 septembrie

2010, prin stabilirea vechimii în serviciu de 20 de ani 2 luni și 6 zile, iar cererea de

chemare în judecată a fost depusă de reclamant în instanța de judecată la data de 12

ianuarie 2017, peste 6 ani și jumătate mai târziu, după ce a luat cunoștință cu actul

administrativ enunțat, depășind cu mult termenul stabilit de art. 17 alin.(1) lit. c) al

Legii contenciosului administrativ pentru depunerea cererii de chemare în judecată.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

5

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor pricinii, referindu-se doar

la susținerile intimatului și probelor prezentate de ultimul, fără a examina

legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu

regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

În conformitate cu art. 1 alin. (2) a Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al

său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Astfel, luând în considerație prevederile enunțate mai sus, reclamantul

Cobernic Veaceslav s-a adresat la 3 noiembrie 2015 cu cerere prealabilă către

Ministerul Afacerilor Interne al RM cu solicitarea ca să i se comunice care este

vechimea sa în muncă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM, inclusiv în

subdiviziunile acesteia, să-i fie recalculată vechimea în muncă cu avantaje,

caculându-se conform Hotărârii Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994, să i

se elibereze copiile de pe materialele dosarului de pensionare, calculele vechimii

în muncă și să i se comunice care este perioada în care a activat în cadrul

Izolatorului de Detenție Preventivă, această subdiviziune fiind supusă riscului

sănătății și vieții (f. d. 9 – 10).

Prin urmare, instanța de recurs reține că la 14 decembrie 2015 în adresa

avocatului Pîcălău Dorian, reprezentantul prin mandat a reclamantului, a parvenit

răspunsul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 10/p-566/15 din 1 decembrie

2015 și setul parțial de documente ce a fost solicitat de Cobernic Veaceslav.

Totodată, cererea în partea recalculării vechimii în muncă cu avantaje a fost

lăsată fără examinare din motivul omiterii termenului de prescripție (f. d. 13).

În corespundere cu art. 17 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act

administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30

de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data

primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de

lege pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a

unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data

6

comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura

prealabilă.

Respectiv, la caz, instanța de recurs menționează faptul că potrivit ștampilei

de intrare aplicată de către ÎS ,,Poșta Moldoveiʼʼ pe plicul în care a fost expediat în

adresa avocatului Pîcălău Dorian răspunsul Ministerului Afacerilor Interne al RM

nr. 10/p-566/15 din 1 decembrie 2015, acesta a fost recepționat de către ultimul la

14 decembrie 2015 (f. d. 12), iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată

la data de 12 ianuarie 2016 (f. d. 4).

În acest sens, se va remarca că unul din argumentele, asupra cărui a insistat

reprezentantul reclamantului Cobernic Veaceslav, avocatul Pîcălău Dorian pe

parcursul judecării cauzei în instanța de apel este faptul că în speță răspunsul

Ministerului Afacerilor Interne al RM a parvenit în adresa sa la 14 decembrie 2015

și a fost contestat actul administrativ fără a fi omis termenul legal de adresare în

instanța de judecată.

Instanța de apel, însă, fără a intra în esența acestui argument și fără a supune

verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror

urmează a fi judecat prezentul litigiu a constatat că cererea reclamantului urmează

a fi respinsă din motiv că acțiunea este tardivă.

Reieșind din specificul acțiunii deduse judecării, precum și în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate, era

indispensabil de a examina cauza în fond și de a verifica cerințele formulate prin

prisma particularităților instituite de Legea conetnciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 și Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994.

Este important a evidenția că este eronată concluzia instanței de apel cu

privire la faptul că actul administrativ contestat în speță a fost adus la cunoștința

reclamantului contra semnătură la data de 20 septembrie 2010, prin stabilirea

vechimii în serviciu de 20 de ani 2 luni și 6 zile, iar cererea de chemare în judecată

a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reiterează că potrivit art. 2 alin. (2) a Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, dreptul la pensie este

imprescriptibil.

Norma de drept citată reglementează în mod expres faptul că atât timp cât

există dreptul la pensie, titularul are posibilitatea de a iniția acțiune imprescriptibilă

în vederea ajustării avantajelor ce rezultă din acest drept la situația actuală.

Sub acest aspect urmează a fi menționat că anume caracterul imprescriptibil

al dreptului la recalcularea vechimii în muncă se relevă prin aceea că acesta este un

drept personal, astfel exercitarea acestuia nu poate fi limitată în timp și nu este

susceptibilă de a fi pierdut prin neuz.

Prin urmare, Cobernic Veaceslav a fost în drept să depună prezenta acțiune

în instanța de judecată și aceasta este în interiorul termenului prevăzut de art. 17

alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

7

Astfel aceste circumstanțe au rămas fără o apreciere adecvată de către

instanța de apel, deși urmau a fi verificate și analizate minuțios întru soluționarea

corectă a litigiului.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel

eronat a respins acțiunea lui Cobernic Veaceslav, ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Ca consecință, această circumstanță este apreciată de către Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție drept o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Or, instanța

de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.

În aceste circumstanțe se atestă că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material cu privire la momentul curgerii termenului de prescripție

pentru adresare cu cerere de chemare în judecată și luând în considerare că cauza a

fost examinată în ordine de apel doar prin aspectul tardivității acțiunii, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a trimite pricina la rejudecare în vederea examinării fondului

cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească

de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Cobernic Veaceslav, reprezentat de

avocatul Pîcălău Dorian.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cobernic Veaceslav împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la obligarea

recalculării stagiului de muncă, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

9