2ra-976/18 — rezilierea contractului de donatie

Dosarul nr.2ra-976/18

prima instanță: Judecătoria Criuleni

Judecător: A. Cazacliu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efos, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zolotco

Maria prin intermediul avocatului Rusu Serghei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Scorici

Mihail și Zolotco Maria împotriva Liudmilei David cu privire la rezilierea

contractului de donație și restituirea bunurilor donate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Zolotco Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 10 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 11 aprilie 2016, avocatul Capranov Radion, reprezentant al reclamanților

Scorici Mihail și Zolotco Maria a depus cerere de chemare instanța de judecată

împotriva Liudmilei David cu privire la rezilierea contractului de donație.

În motivarea acțiunii a indicat că, în data de 21 noiembrie 2013 Scorici Mihail și

Zolotco Maria au întocmit un contract de donație sub nr.6136, prin care i-au donat

Liudmilei David, bunul imobil și anume apartamentul cu suprafața totală de 54,16

m.p., situat în orașul xxxx, str.xxxxx, xxxxx, xx.

După decesul lui Scorici Mihail, succesor în drepturi a fost declarată Maria

Zolotco, potrivit certificatului de calitate de moștenitor eliberat de către notarul public

Vladimir Bîstrițchii în data de 17 iunie 2016.

A menționat Maria Zolotco că David Liudmila, nepoata lui Scorici Mihail, a

dus în eroare reclamanții, impunându-i să perfecteze actele pe bunul imobil menționat

supra, pe numele dânsei, comunicându-le că le va asigura de fapt întreținerea pe viață

a acestora, însă ulterior au înțeles că au semnat un contract de donație și nu un

contract de întreținere pe viață.

La fel, a menționat că fiind pensionari și suferind de diferite boli cronice,

necesitau îngrijire permanentă, un alt spațiu locativ decât cel aflat în litigiu nu

dispuneau iar pârâta nu le-a asigurat întreținerea pe care de fapt le-a promis-o, ci

dimpotrivă i-a alungat din apartament.

Prin urmare, au solicitat rezilierea contractului de donație cu numărul 6136 din

21 noiembrie 2013 și restituirea bunurilor donate.

În drept și-au întemeiat acțiunea în baza art. 86,94,166-168,174,175 Cod

1

procedură civilă, art. 836 Cod civil.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 ianuarie 2017, cererea de chemare în

judecată depusă de Scorici Mihail și Zolotco Maria împotriva Liudmilei David cu

privire la rezilierea contractului de donație și restituirea bunurilor donate s-a respins

ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data încheierii contractului

de donație, Maria Zolotco nu se afla în căsătorie cu Mihail Scorici, la fel ea nici nu

este parte a contractului, iar contractul nu conține vreo clauză, prin care pârâta

Liudmila David să se angajeze la întreținerea pe viață a Mariei Zolotco, ultima

neprezentând nici o probă întru susținerea pretențiilor sale, și anume că împreună cu

Mihail Scorici, la încheierea contractului de donație, au fost duși în eroare de către

Liudmila David, asigurându-i de fapt despre întreținerea lor pe viață, nefiind perfectat

un contract de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 30 ianuarie 2017 și 27

aprilie 2017, Zolotco Maria a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017 s-a respins din lipsă

de temei, apelul declarat de Zolotco Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Criuleni din 10 ianuarie 2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Zolotco Maria prin intermediul

avocatului Rusu Serghei a înaintat cerere de recurs prin care solicită admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 ianuarie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 30 noiembrie

2017 a fost expediată recurentului la 02 februarie 2018. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 02 aprilie 2018 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Zolotco Maria și materialul probator anexat

la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului

sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

2

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Zolotco Maria prin intermediul avocatului

Rusu Serghei, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Zolotco Maria prin intermediul

avocatului Rusu Serghei, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a

constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 Cod de procedură civilă și

anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

3

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Zolotco Maria prin intermediul avocatului Rusu Serghei asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Zolotco Maria prin intermediul

avocatului Rusu Serghei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zolotco Maria prin

intermediul avocatului Rusu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

4