2ra-907/18 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată

2ra-907/18 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Al. Negru dosarul nr. 2ra-907/18

instanța de apel: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul întreprinderii mixte „Incaso” societate cu răspundere limitată,

avocatul Anișoara Bucliș, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

întreprinderea mixtă „Incaso” societate cu răspundere limitată împotriva lui

Vladislav Bogaciov cu privire la încasarea datoriei și a penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 24 februarie 2016, avocatul Natalia Covaliov a depus cerere de chemare în

judecată în numele întreprinderii mixte „Incaso” societate cu răspundere limitată

(denumirea prescurtată ÎM „Incaso” SRL) împotriva lui Vladislav Bogaciov cu

privire la încasarea datoriei și a penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 22 decembrie 2012 între întreprinderea

mixtă „Moldcell” societate pe acțiuni, în calitate de operator, și Vladislav Bogaciov,

în calitate de abonat, a fost încheiat contractul de abonament și acordul suplimentar

pentru numărul de telefon „78764056” în cadrul ofertei promoționale Huawei U8666.

Conform contractului de abonament părțile au convenit că furnizorul acordă

abonatului posibilitatea de a beneficia adițional prevederilor contractului de

abonament de anumite beneficii speciale menționate în acord. Respectiv, conform

pct. 2 din acordul suplimentar la contract, furnizorul s-a obligat să ofere abonatului

posibilitatea de a beneficia la un preț special de condițiile companiei promoționale de

un dispozitiv Huawei U8666, iar abonatul s-a obligat să achite rata lunară a costului

dispozitivului în sumă de 240 de lei precum și abonamentul la contract în sumă de 50

de lei, pe o perioadă de 18 luni.

La caz, a menționat că abonatul Vladislav Bogaciov a încetat să achite

abonamentul lunar și a cauzat operatorului un prejudiciu în sumă totală de 3 192,95

de lei, care constă din datorie plus compensație. Totodată, adițional compensației și

datoriei acumulate, abonatului i s-a acumulat penalitatea conform pct. 1.1 al

acordului suplimentar, în mărime de 5% pe zi pentru 100 de zile de întârziere, ce

constituie suma de 1 596,48 de lei.

1

Invocă faptul că, Vladislav Bogaciov nu a achitat datoria nici în urma expedierii

reclamației, astfel fiind cert că este imposibilă soluționarea disensiunii pe cale

amiabilă.

Succesiv, relevă că, la 01 decembrie 2014, între ÎM „Moldcell” SA și

ÎM„Incaso” SRL a fost semnat contractul de cesiune de creanță, prin care prima a

transmis celei din urmă dreptul de creanță care derivă din contractul de abonament

nominalizat.

Solicită a încasa de la Vladislav Bogaciov în beneficiul ÎM „Incaso” SRL

datoria contractuală în sumă de 4 789,43 de lei, suma de 270 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat și suma de 800 de lei

cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, la 29 iunie 2016, a solicitat Consiliului

Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. d)

din Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat și art. 77 lit. a) din Codul de

procedură civilă, desemnarea unui avocat întru reprezentarea drepturilor și intereselor

lui Vladislav Bogaciov în cadrul prezentei cauze civile (f.d. 49).

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin hotărârea din 12 decembrie 2016

(f.d.74, 79-81 recto-verso), a respins integral ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată și a menționat că plata cheltuielilor de acordare a asistenței juridice de care a

beneficiat în prezenta cauza pârâtul Vladislav Bogaciov revine ÎM „Incaso” SRL și

urmează a fi efectuată în condițiile Legii nr. 198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la

asistența juridică garantată de stat.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 23 noiembrie 2017 (f.d. 109, 110-

115), a respins apelul declarat de ÎM „Incaso” SRL și a menținut hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 12 decembrie 2016.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 96 alin. (1) și (11), art. 118 alin. (1) și (5), art. 130 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, art. 512 alin. (1), art. 514, art. 572 alin. (1) și (2), art. 596, art. 667,

art. 668, art. 709 alin. (1), art. 970 din Codul civil și art. 23 din Legea nr. 198-XVI

din 26 iulie 2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele inferioare au reținut că, reclamanta nu a

indicat în cererea de chemare în judecată și nici în fața instanței de judecată nu a

precizat momentul exact în care a survenit neexecutarea acordului din partea

pârâtului Vladislav Bogaciov.

Mai mult decât atât, contrar sarcinii sale de a proba circumstanțele care le

invocă, reclamanta nu a demonstrat că s-ar fi conformat obligațiilor sale contractuale

asumate prin pct. 4 și 11 din acordul suplimentar din 22 decembrie 2012 și s-ar fi

adresat abonatului în formă scrisă, cu o notificare, în care să-l informeze despre

balanța negativă a contului și să-i acorde termenul de grație de 30 de zile prevăzut de

contract.

La fel, instanțele inferioare au ajuns la concluzia că din suportul probatoriu

administrat și prezentat de reclamantă este imposibil de a stabili momentul în care a

survenit eventuala neexecutare a obligației de către abonat, pârâtul din speță, și

anume menținerea balanței negative la abonament. Astfel, în urma nedemonstrării

acestei circumstanțe faptice, este imposibil de stabilit compensația la care se face

trimitere în pct. 11 din acordul suplimentar.

2

Succesiv, prima instanță și instanța de apel au apreciat procesul-verbal al

decontărilor reciproce dintre ÎM „Moldcell” SA și Vladislav Bogaciov ca fiind o

probă inadmisibilă și nepertinentă și care poate fi pusă la baza emiterii unei hotărâri

de admitere a pretențiilor reclamantului, or, această probă este dubioasă și care derivă

dintr-un raport juridic inițiat la 10 ianuarie 2012, diferit de cel din speță, care a luat

naștere la 22 decembrie 2012.

La 14 martie 2018, reprezentantul ÎM „Incaso” SRL, avocatul Anișoara Bucliș a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017,

prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată; și încasarea de la intimat în beneficiul recurentei suma

datoriei de 4 789,43 de lei, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1 000 de lei,

compensarea taxei de stat în sumă totală de 608 lei, formată din 270 de lei achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată, 203 lei la depunerea cererii de apel și 135

de lei la depunerea cererii de recurs (f.d. 119-120).

În motivarea recursului invocă faptul că instanța de apel și prima instanță au

interpretat în mod eronat dispozițiile art. 117 și art. 118 din Codul de procedură

civilă. În acest sens menționează că reprezentantul ÎM „Incaso” SRL a participat la

examinarea cauzei în fond și a prezentat instanței de judecată toate probele solicitate,

îndeplinindu-și astfel sarcina prevăzută de art. 118 din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, opinează că instanțele inferioare au apreciat ilegal și

eronat probele prezentate, și în special actul decontărilor reciproce, argumentând că

acesta datează cu o dată anterioară celei semnării contractului de abonament și

acordului adițional. Or, acest act a fost perfectat per numărul GSM și reflectă

informația începând cu prima tranzacție efectuată pentru acest număr.

Astfel, reprezentantul recurentei își întemeiază recursul în baza temeiului

prevăzut la art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Ab initio, instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată

în interiorului termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, însă,

aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a

actului de procedură cu numărul de ieșire 1011 din 25 ianuarie 2018 (f.d. 116), iar

cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 14 martie 2018, fapt confirmat prin

amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d. 121 verso).

In concreto argumentelor invocate în susținerea recursului, completul de

admisibilitate consideră că, acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, nu pot fi acceptate criticile reprezentantului recurentei cu privire la

aprecierea dată de instanța de apel și prima instanță procesului-verbal al decontărilor

reciproce între ÎM „Moldcell” SA și Vladislav Bogaciov. Or, acest proces-verbal este

echivoc, deoarece conține informații cu privire la două conturi de client „818531” și

„969888”. Respectiv, din conținutul acestuia este incert care anume informație se

referă la raporturile juridice dintre ÎM „Moldcell” SA și Vladislav Bogaciov născute

în baza contractului de abonament și acordului suplimentar din 22 decembrie 2012 și

din ce este formată datoria acestuia.

În această ordine de idei, completul de admisibilitate conchide că ipotezele

relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat,

deoarece reprezentantul recurentei nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

4

justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul

declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde simplul fapt al

dezacordului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de reprezentantul ÎM „Incaso” SRL, avocatul

Anișoara Bucliș nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul recurentei a

depus prezenta cerere de recurs după ce ÎM „Incaso” SRL a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul ÎM „Incaso” SRL, avocatul Anișoara Bucliș împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, –

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de reprezentantul întreprinderii mixte

„Incaso” societate cu răspundere limitată, avocatul Anișoara Bucliș, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017, adoptată în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă „Incaso”

5

societate cu răspundere limitată împotriva lui Vladislav Bogaciov cu privire la

încasarea datoriei și a penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6