2ra-954/18 — incasarea datoriei

prima instanță: D.Bosîi dosarul nr.2ra-954/18

(Judecătoria Cahul, sediul central)

instanța de apel: V.Movilă, E.Dvurecenschii, N.Veleva

(Curtea de Apel Cahul)

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu răspundere limitată „Master Game” și avocatul acesteia Denis Grecu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Master Game” împotriva Valentinei Reabciuc, intervenient

accesoriu Melania Garciu cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admis apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Master Game” și a

fost casată hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2016 SRL „Master Game” în persona directorului Iuri

Sîrtmaci a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Reabciuc,

intervenient accesoriu Melania Garciu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 05 ianuarie 2015 pîrîta Valentina

Reabciuc, fiind angajată în calitate de operator-casier al sălii aparatelor de joc cu

câștiguri bănești a Societății cu Răspundere Limitată „Master Game” la 05 ianuarie

2016 a ridicat din casieria sălii de joc suma de 173 000 lei cu titlu de împrumut, cu

acordul prealabil al operatorului casier-superior Melania Garciu, eliberând recipisă și

obligând-se să restituie suma în termeni restrânși.

Reieșind din faptul că Valentina Reabciuc nu a restituit datoria, la 02 august

2016 SRL „Master Game” a expediat în adresa ultimei o notificare și a fost

recepționată la data de 08 august 2016 cu propunerea de a rambursa suma în termen

de 7 zile.

Valentina Reabciuc nu a restituit împrumutul în termenul stabilit, motiv din care

reclamantul s-a adesat cu cerere de chemare în judecată solicitînd încasarea datoriei în

sumă de 173 000 lei și cheltuielile de judecată aferente examinării prezentei cauze.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central a fost

1

respinsă acțiunea înainată de Societatea cu Răspundere Limitată „Master Game”.

Instanța de fond și-a motivat soluția prin faptul că a calificat raportul juridic

apărut între reclamant și pîrît, prin care pîrîtul s-a obligat să restituie împrumutul de

173 000 lei reclamantului, ca relații apărute între o persoană juridică și o persoană

fizică, legate de acordarea și rambursarea împrumutului, relații ce nu sunt guvernate

de legislația muncii.

Instanța de fond a notat că SRL”Master Game” potrivit extrasului din registrul

persoanelor juridice, nu deține genuri de activitate legate de acordarea sumelor bănești

cu titlu de împrumut, motive din care instanța a constatat că SRL ”Master Game” nu

avea competența de a acorda pîrîtului un împrumut.

În susținerea concluziei sale, instanța de fond a notat existența obligației

reclamantului de a elibera dispoziții de plată sau alte scripte întocmite în modul

corespunzător, semnate de conducătorul și contabilul-șef ai întreprinderii sau de alte

persoane împuternicite, cu argumentarea necesității întocmirii acestora, cu

enumerarea documentelor anexate, obligații prevăzute la pct. 13, 19 din Hotărîrea

Guvernului nr. 764 din 25.11.92 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea

operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova.

La 02 mai 2017 SRL „Master Game” în persona directorului Iuri Sîrtmaci a depus

cerere de apel împotriva hotărîrii din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul

central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

depus de către Societatea cu Răspundere Limitată “Master Game”, a fost casată

integral hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central și a fost

emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că instanța de fond incorect a

apreciat asupra respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de SRL „Master

Game” din motivul lipsei genului de activitate a SRL „Master Game” privind

acordarea în împrumut a sumelor bănești.

În acest sens a menționat că conform art. 45 Codul muncii, contractul individual

de muncă este înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să

presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte

regulamentul intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de

muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale

dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și

integral salariul.

Conform contractului individual de muncă nr. 49 din 05 ianuarie 2015 Valentina

Reabciuc a fost angajată în cadrul SRL „Master Game” în calitate de operator-casier

al sălii aparatelor de joc cu câștiguri bănești în cadrul Societății cu Răspundere

Limitată „Master Game”.

Conform art. 49 alin. (1) lit. g) Codul muncii, conținutul contractului individual

de muncă este determinat prin acordul părților, ținîndu-se cont de prevederile

legislației în vigoare, și include: drepturile și obligațiile salariatului.

2

Astfel, instanța de apel a relatat că contractul individual de muncă, nr.49 din 05

ianuarie 2015, încheiat între SRL „Master Game” în calitate „Angajator” și Valentina

Reabciuc în calitate de „Salariat” la pct. 2.2 lit. b) era stipulat că „Salariatul” este

obligat să execute cu bună credință obligațiunile sale și să respecte disciplina de

muncă. La pct. 6.2 din contractul individual de muncă era prevăzut că în urma

aplicării sancțiunii disciplinare nu privează „Angajatorul” să atragă „Salariatul”

constatat vinovat la răspunderea materială pentru cauzarea prejudiciului întreprinderii.

A mai invocat instanța de apel că în conformitate cu fișa postului a operatorului-

casier aparatelor de joc, la pct. 7, 8, 9 sunt stipulate obligațiunile „Salariatului”

privind gestionarea sumelor bănești, și anume primirea și eliberarea mijloacelor

bănești urmează a fi efectuată prin intermediul mașinii de casă și control. /f.d.40/;

Conform pct. 13 din Hotărîrea Guvernului nr. 764 din 25 noiembrie 1992, privind

aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a

Republicii Moldova, eliberarea numerarului din casele întreprinderilor se efectuează

prin dispoziții de plată sau alte scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri

de plăți, cereri de eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea ștampilei cu

atributele dispoziției de plată. Scriptele de eliberare a numerarului trebuie să fie

semnate de conducătorul și contabilul-șef ai întreprinderii sau de alte persoane

împuternicite.

Instanța de apel a menționat că a fost demonstrat incontestabil că Valentina

Reabciuc a activat în calitate de operator-casier la SRL „Master Game” și la data de

05 ianuarie 2016 a ridicat din casieria societății suma de 173 000 lei, fără eliberarea

dispoziției de plată, iar reieșind din contractul individual de muncă încheiat între

părțile litigioase, la pct. 6.2 este prevăzută răspunderea materială a salariatului, SRL

„Master Game” în calitate de „Angajator” fiind în drept să atragă pîrîta Valentina

Reabciuc la răspundere materială.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că speței date îi sunt aplicabile

prevederile articolelor din Codul muncii, iar instanța de fond și-a argumentat poziția

de respingere a pretențiilor înaintate de Societatea cu Răspundere Limitată “Master

Game” față de Valentina Reabciuc în temeiul perevederilor Codului civil.

Astfel, instanța de apel a indicat că instanța de fond contrar prevederilor art. 241

alin. (5) CPC, nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor prezentate, pe când era

obligată să-și argumenteze concluziile cu privire la respingerea probelor.

La 30 martie 2018 Societatea cu răspundere limitată „Master Game” și avocatul

acesteia Denis Grecu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

3

Completul denotă că Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei integrale la 18 ianuarie 2018, însă la materialele dosarului nu

se regăsește dovada recepționării acesteia. Prin urmare, recursul declarat la data de 30

martie 2018 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu răspundere

limitată „Master Game” și avocatul acesteia Denis Grecu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

4

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Master

Game” și avocatul acesteia Denis Grecu.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Master Game” și

avocatul acesteia Denis Grecu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5