2ra-133/17 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-133/17 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Macar dosarul nr. 2ra-133/17

instanța de apel: D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău și Struț Eduard,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată ,,Master Game” împotriva lui Struț Eduard, intervenient accesoriu

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului

material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Master Game”,

casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărâre

prin care acțiune a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 19 martie 2015, SRL ,,Master Game” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Struț Eduard, intervenient accesoriu IFS pe mun. Chișinău cu privire la

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 01 martie 2009, între

SRL ,,Master Game” în calitate de angajator și Struț Eduard în calitate de salariat a

fost încheiat contract individual de muncă nr. 4, în temeiul căruia pârâtul a fost angajat

în funcția de operator-casier al sălii aparatelor de joc cu câștiguri bănești.

Menționează că potrivit pct. 2.2. lit. b) din contractul sus menționat, salariatul s-

a angajat de a exercita cu bună-credință obligațiile de serviciu, care conform pct. 2.3.

sunt indicate în instrucțiunea de serviciu ca parte componentă a contractului individual

de muncă, care a fost adusă la cunoștință salariatului Struț Eduard la 01 martie 2009.

Susține că în corespundere cu pct. 2 Capitolul I din Instrucțiunea de serviciu a

operatorului-casier al aparatelor de joc, la exercitarea funcțiilor de serviciu operatorul-

casier este obligat să efectueze tranzacții de decontare în numerar cu clienții în

conformitate cu cerințele legislației în vigoare.

De asemenea, s-a arătat că potrivit pct. 1 lit. a), pct. 2 lit. a) și lit. c) din

Contractul de răspundere materială deplină nr. 4, care a fost încheiat cu salariatul

Struț Eduard la 01 martie 2009, salariatul suportă răspunderea materială deplină

pentru prejudiciul material cauzat și este obligat să se atârne grijuliu față de valorile

transmise acestuia în gestiune, să întreprindă măsuri pentru evitarea prejudiciului, în

ordinea stabilită să ducă evidența circulației valorilor bănești și materiale, să

întocmească și să prezinte rapoartele privind circuitul și soldul valorilor transmise în

gestiune a salariatului.

Pentru considerentele menționate, remarcă că pârâtul Struț Eduard a ignorat

obligațiile sale de serviciu, deoarece în baza actului de control nr. 1-611539 din

22 februarie 2013, întocmit în rezultatul controlului operativ efectuat de către

inspectorii IFS pe mun. Chișinău la subdiviziunea SRL ,,Master Game” situată pe

adresa bd. Dacia, 16/1, mun. Chișinău, s-a constatat că pârâtul nu a utilizat mașina de

casă și control cu memorie fiscală la achitarea mizei de 150 lei.

Astfel, în temeiul actului enunțat, IFS pe mun. Chișinău a emis decizia

nr. 1002/3/11 din 13 martie 2013, prin care SRL ,,Master Game” i-a fost aplicată

amendă în mărime de 25 000 lei pentru neutilizarea mașinii de casă și control cu

memorie fiscală.

În continuare relevă că la 30 aprilie 2013, SRL ,,Master Game” a depus cererea

de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chișinău cu privire la anularea deciziei

nr. 1002/3/11 din 13 martie 2013.

Prin urmare, în contextul dat, indică că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

24 septembrie 2014, menținută în vigoare prin încheierea Curții Supreme de Justiție

din 21 ianuarie 2015, a fost respinsă acțiunea SRL ,,Master Game” ca nefondată.

Consideră că în urma acțiunilor ilegale ale pârâtului Struț Eduard, SRL ,,Master

Game” i-a fost cauzat prejudiciul material în mărime de 25 000 lei, suma care a fost

achitată în bugetul de stat la data de 13 ianuarie 2015, fapt confirmat prin ordinul

incaso nr. 0615000043.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 327, art. 328, art. 333, art. 334,

art. 337 alin. (1), art. 338 alin. (1) lit. a), art. 339, art. 341, art. 342, art. 344 Codul

muncii.

Solicită încasarea de la Struț Eduard în beneficiul SRL ,,Master Game” a

prejudiciului materia în mărime de 25 000 lei și a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 octombrie 2015, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016, a fost admis apelul

declarat de către SRL ,,Master Game”, casată hotărârea Judecătoriei Hîncești din

16 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind

încasat de la Struț Eduard în beneficiul SRL ,,Master Game” prejudiciul material în

mărime de 25 000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 312,50 lei.

La 21 noiembrie 2016, IFS pe mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material,

fiind pasibilă de casare, invocându-se prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) CPC.

În acest sens relevă că a fost interpretată eronat norma de drept material, ceia ce

a generat soluționarea greșită a pricinii.

Menționează că SRL ,,Master Game” nu a atras pe Struț Eduard în calitate de

intervenient accesoriu în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ,,Master

Game” împotriva IFS pe mun. Chișinău cu privire la contestarea deciziei nr. 1002/2/11

din 13 martie 2013, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar decizia irevocabilă

emisă în rezultatul examinării litigiului sus menționat nu are efecte juridice la

examinarea acțiunii de regres depuse de SRL ,,Master Game” împotriva lui Struț

Eduard.

Susține că prejudiciul se aplică proporțional cu încălcarea comisă, astfel încât

SRL ,,Master Game” urma în cadrul unei anchete de serviciu să stabilească cuantumul

prejudiciului cauzat de salariat, or intimatul Struț Eduard a comis o singură încălcare,

pe când sancțiunea stabilită SRL ,,Master Game” de către IFS pe mun. Chișinău în

mărime de 25 000 lei a fost aplicată pentru încălcarea repetată a legislației, or, prima

încălcare prin care SRL ,,Master Game” a fost sancționată cu 10 000 lei nu poate fi

imputată salariatului Struț Eduard.

Consideră că prima instanță corect a stabilit asupra necesității efectuării unei

anchete de serviciu de către SRL ,,Master Game”, în cadrul căreia urmau a fi stabilite

toate circumstanțele importante pentru angajarea răspunderii materiale a lui

Struț Eduard.

La 26 decembrie 2016, Struț Eduard, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că s-a aflat în raporturile de muncă cu

angajatorul SRL ,,Master Game” până în decembrie 2013, de aceia este incontestabil

aplicarea Codului muncii de către angajator în cazul în care se nasc careva litigii atâta

timp cât salariatul este angajat în cadrul întreprinderii.

Afirmă că odată cu demisa salariatului raporturile de muncă au fost întrerupte,

din care motiv angajatorul urma să dovedească prin probe suficiente cauzarea

prejudiciului material de către angajat și să înainteze o acțiune în regres împotriva

salariatului, fapte de care instanța de apel nu a ținut cont.

În acest context invocă că pentru a dovedi prejudiciul cauzat de salariat

angajatorului, SRL ,,Master Game” era obligat să stabilească mărimea prejudiciului

material și cauzele apariției lui.

Astfel, cu referire la prevederile art. 342 Codul muncii, insistă că angajatorul

urma să efectueze o anchetă de serviciu în cadrul căreia să solicite explicații de la

salariat.

Remarcă că instanța de apel incorect a considerat că vinovăția salariatului

Struț Eduard în exercitarea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu se confirmă

prin actele întocmite de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, cât și prin actele

judecătorești emise în cadrul litigiului inițiat de SRL ,,Master Game”.

Mai invocă că termenul de prescripție de înaintare a acțiunii în judecată a

început să curgă din ziua emiterii deciziei IFS pe mun. Chișinău, dar nu din ziua în

care a fost emisă hotărârea definitivă cu privire la contestarea deciziei IFS mun.

Chișinău de către SRL ,,Master Game”.

Consideră recurentul că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, fiind

emisă cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

La 26 ianuarie 2017, Struț Eduard, a depus cererea privind alăturarea la recursul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, prin care a susținut

argumentele ultimului invocate în susținerea cerințelor de admitere a recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

La 31 ianuarie 2017, intimatul SRL ,,Master Game” a depus referință prin care a

invocat dezacordul cu recursul declarat, considerându-l inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 02 august 2016 a

fost expediată în adresa părților, inclusiv recurenților la 26 octombrie 2016, fapt ce

rezultă din copia scrisorii de însoțire nr. 2a-4847/16 (f. d. 197), tot din acele cauzei

rezultă că reprezentantul recurentului Struț Eduard a primit copia deciziei instanței de

apel la 27 octombrie 2016, fapt confirmat prin recipisă (f. d. 196).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile la 21 noiembrie 2016 și respectiv la 26 decembrie

2016, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și

Struț Eduard, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă parțial.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu acțiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea de la

Struț Eduard în beneficiul SRL ,,Master Game” cu titlu de prejudiciu material suma de

25 000 lei, cauzat angajatorului de către salariat, cât și încasarea cheltuielilor de

judecată, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii SRL ,,Master

Game” împotriva lui Struț Eduard.

Judecând apelul declarat de către SRL ,,Master Game”, instanța de apel a ajuns

la concluzia admiterii acestuia, și casând integral hotărârea primei instanțe a pronunțat

o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii, încasând de la Struț Eduard în

beneficiul SRL ,,Master Game” prejudiciul material în mărime de 25 000 lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 1312,50 lei.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare în

raport cu criticele formulate în cererile de recurs și materialul probator, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide

că soluția instanțelor de judecată este una greșită, rezultată din aprecierea incorectă a

materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

În susținerea opiniei date, instanța de recurs reține că din materialele dosarului

rezultă cu certitudine faptul că la 01 martie 2009, între SRL ,,Master Game” în calitate

de angajator și Struț Eduard în calitate de salariat a fost încheiat contractul individual

de muncă nr. 4, în temeiul căruia Struț Eduard a fost angajat în funcția de operator al

aparatelor de joc în sălile de joc a SRL ,,Master Game” (f. d. 5-7).

Tot la data de 01 martie 2009, în scopul asigurării integrității bunurilor SRL

,,Master Game”, între SRL ,,Master Game” în calitate de angajator și salariatul Struț

Eduard în calitate de operator-casier al aparatelor de joc a fost încheiat Contractul de

răspundere materială deplină a salariatului nr. 4 (f. d. 12).

Punctul 1 lit. a) și punctul 2 lit. a) și lit. c) din contractul sus menționat, indică

că salariatul Struț Eduard poartă răspunderea materială deplină pentru prejudiciul

material cauzat și este obligat să aibă grijă față de valorile transmise, să întreprindă

măsuri în scopul evitării prejudiciului, să ducă evidența circulației valorilor materiale

și bănești, să întocmească și să prezinte rapoartele privind soldul valorilor transmise

salariatului.

La fel, actele cauzei denotă că la 22 februarie 2013, de către IFS pe

mun. Chișinău a fost efectuat controlul operativ la sala de jocuri cu noroc amplasată în

mun. Chișinău, bd. Dacia 16/1 ce aparține SRL ,,Master Game”, în cadrul căruia s-a

constatat neutilizarea de către Struț Eduard a mașinii de casă și control la încasarea

sumei de 150 lei (mize), cât și depistarea excedentului de mijloace bănești în casierie

mașinii de casă și control de tipul Datecs DP-50, înregistrată la DAF Râșcani cu nr.

206014207, în sumă de 10 868 lei, care nu poate fi justificat prin datele înscrise în

documentele emise de mașină de casă și control (f. d. 14-15).

Potrivit explicațiilor lui Struț Eduard angajat în calitate de operator al aparatelor

de joc în sala de joc a SRL ,,Master Game” din 22 februarie 2013, la momentul

controlului fiscal numerarul în casierie mașinii de casă și control constituie 13 318 lei,

iar prin raportul ,,X” se confirmă că prin mașina de casă și control cu memorie fiscală

au fost înregistrate mijloace bănești în sumă de 2 450 lei, excedentul mijloacelor

bănești constituind 10 868 lei (f. d. 56).

În rezultatul controlului fiscal, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nr. 1002/3/11 din 13 martie 2013, asupra cazului de încălcare a

legislației comisă de SRL ,,Master Game” a fost aplicată amenda în sumă de 25 000 lei

pentru neutilizarea repetată a mașinii de casă și control existente, aplicată în

conformitate cu art. 254 alin. (4) Cod fiscal (f. d. 16).

Ulterior, SRL ,,Master Game” a contestat în instanța de judecată decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 1002/3/11 din 13 martie 2013, însă

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014, acțiunea

SRL ,,Master Game” a fost respinsă (f. d. 17-19).

Iar, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2015, a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de către SRL ,,Master Game” împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014 (f. d. 20-23).

Tot actele cauzei atestă că potrivit Ordinului Incaso nr. 0615000043 din

13 ianuarie 2015, SRL ,,Master Game” a achitat în contul bugetului de stat amenda în

mărime de 25 000 lei (f. d. 25).

Față de situația de fapt stabilită, la caz se constată că Struț Eduard a fost angajat

la SRL ,,Master Game” în calitate de operator al aparatelor de joc în sălile de joc și în

legătură cu executarea obligațiilor de muncă, a cauzat prejudiciul ultimului, prin

urmare, răspunderea materială a lui Struț Eduard față de SRL ,,Master Game” este

justificată prin prisma prevederilor art. 336 Codul muncii, care stabilește că pentru

prejudiciul cauzat angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în limitele

salariului mediu lunar dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel, și nu

cade sub incidența art. 377 Codul muncii, care reglementează răspunderea materială

deplină a salariatului, după cum a concluzionat instanța de apel.

Or, răspunderea materială deplină a salariatului survine numai în cazurile expres

prevăzute de lege.

La acest capitol necesită a fi remarcate prevederile art. 338 alin. (1) lit. a) Codul

muncii, care indică că salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a

prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile când între salariat și

angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru

neasigurarea integrității bunurilor și altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare

sau în alte scopuri (art. 339).

Iar în conformitate cu art. 339 Codul muncii, contractul scris cu privire la

răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins

vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de

păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul

muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor

menționate la alin. (1), precum și contractul-tip cu privire la răspunderea materială

individuală deplină, se aprobă de Guvern.

În acest context instanța de recurs reține că prin hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 449 din 29 aprilie 2004, a fost aprobat Nomenclatorul funcțiilor deținute

și lucrărilor executate de către salariați cu care angajatorul poate încheia contracte

scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrității

valorilor transmise.

Așa fiind, în corespundere cu anexa nr. 1 la Nomenclatorul, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004, funcția de operator al aparatelor de

joc în anexa nominalizată nu se regăsește, prin urmare Struț Eduard nu este persoana

cu care poate fi încheiat un contract de răspundere materială deplină, deoarece funcția

deținută de el nu cade sub incidența Nomenclatorului nominalizat.

Or, potrivit contractului individual de muncă nr. 4 din 01 martie 2009 și a fișei

de post, Struț Eduard deținea funcția de operator al aparatelor de joc și nu a

operatorului-casier precum a fost stipulat în Contractul cu privire la răspunderea

materială deplină a salariatului nr. 4 din 01 martie 2009 (f. d. 5, f. d.11-12).

Cu alte cuvinte răspunderea materială deplină a altor categorii de funcții sau

lucrări executate, neincluse în Nomenclator, poate avea loc în baza altor temeiuri și nu

în baza contractului scris despre răspunderea materială deplină.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunțate,

este evident că semnarea unui contract de răspundere materială deplină cu operator al

aparatelor de joc, contravine art. 339 al Codului muncii și hotărârii Guvernului nr. 449

din 29 aprilie 2004, respectiv, nu poate fi reținut în speță drept probă în susținerea

poziției SRL ,,Master Game”, întrucât nu reprezintă un temei justificat în situația

ultimului.

Aici, se va mai remarca că temeiurile răspunderii materiale depline sânt

exhaustive și nu pot fi extinse prin analogie. Totodată, la art. 338 Codul muncii sunt

prevăzute și alte cauze de răspundere materială deplină a salariatului, însă nici acestea

nu sânt aplicabile circumstanțelor de fapt indicate de angajator.

În același timp, instanța de recurs subliniază că potrivit art. 336 Codul muncii,

pentru prejudiciul cauzat angajatorului, salariatul poartă răspundere materială în

limitele salariului mediu lunar, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd

altfel.

Raportând la caz prevederile enunțate în coroborare cu cele stabilite, instanța de

recurs conchide că Struț Eduard, pentru prejudiciul cauzat angajatorului, va răspunde

material în limitele salariului mediu lunar, iar salariul mediu al acestuia, conform

Acordului adițional la Contractul individual de muncă nr. 4 din 01 martie 2009

constituie 1 500 lei (f. d. 9) și anume această sumă este limita de răspunderea materială

pentru prejudiciul cauzat angajatorului SRL ,,Master Game” de către salariatul Struț

Eduard pentru încălcarea legislației fiscale constatată de IFS pe mun. Chișinău în

cadrul controlului fiscal efectuat la SRL ,,Master Game”.

Întru confirmarea acestei constatări vine și faptul că SRL ,,Master Game” prin

decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 1002/3/11 din 13 martie

2013, SRL ,,Master Game”, a fost sancționată cu amendă în mărime de 25 000 lei

pentru neutilizarea repetată a mașinii de casă și control existente, în corespundere cu

prevederile art. 254 alin. (4) Cod fiscal, respectiv prima încălcare admisă de către SRL

,,Master Game” pentru neutilizarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală,

pentru care ultima a fost sancționată prin decizia nr. 1568/8 din 05 mai 2012, cu

amenda în mărime de 10 000 lei, nu poate fi imputată lui Struț Eduard, or la

materialele cauzei nu au fost aduse probe în acest sens.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră necesar de a reduce suma

prejudiciului material încasată de la Struț Eduard în beneficiul SRL ,,Master Game” de

la 25 000 lei până la 1 500 lei, suma limită de răspundere materială a angajatului

Struț Eduard.

De altfel, nu pot fi reținute argumentele recurentului Struț Eduard precum că

termenul de prescripție de înaintare a acțiunii în judecată a început să curgă din ziua

emiterii deciziei IFS pe mun. Chișinău, or în speță se constată că dreptul la acțiunea

SRL ,,Master Game” cu privire la încasarea prejudiciului material în ordine de regres a

apărut la data emiterii deciziei definitive și executorii a Curții de Apel Chișinău din 24

septembrie 2014, de respingere a acțiunii SRL ,,Master Game” înaintate împotriva IFS

mun. Chișinău cu privire la anularea deciziei nr. 1002/3/11 din 13 martie 2013, prin

care SRL ,,Master Game” a fost sancționată cu amenda în mărime de 25 000 lei.

Totodată, la caz au relevanță și prevederile art. 94 alin. (1) CPC, care indică că

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului

a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, iar pârâtului-proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

Aceste prevederi potrivit alin. (3) art. 94 CPC sunt aplicabile și la repartizarea

cheltuielilor de judecată în instanța de apel, în instanța de recurs și în cadrul revizuirii.

Din materialele cauzei rezultă că cheltuielile de judecată sunt formate din taxa

de stat achitată în prima instanță în suma de 750 lei, fapt confirmat prin ordinul de

plată nr. 247 din 11 martie 2015 (f. d. 2) și taxa de stat achitată în instanța de apel în

sumă de 562,50 lei, confirmată prin ordinul de plată nr. 101 din 04 februarie 2016 (f. d.

122), în total suma de 1312,50 lei.

Cu referire la norma citată și ținând cont de faptul că acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

părții admise din pretenții, instanța de recurs consideră necesar de a încasa de la Struț

Eduard cheltuielile de judecată în limitele pretențiilor admise și anume în sumă de

78,75 lei.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursurile declarate de către IFS pe mun. Chișinău și Struț Eduard, de a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre, prin

care a admite parțial acțiunea și de a încasa de la Struț Eduard în beneficiul

SRL ,,Master Game” prejudiciul material în mărime de 1 500 lei și cheltuielile de

judecată în mărime de 78,75 lei, în rest acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău și Struț Eduard.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 02 august 2016 și

hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată ,,Master Game” împotriva lui

Struț Eduard, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu

privire la repararea prejudiciului material, și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial acțiunea Societății cu Răspundere Limitată ,,Master Game”

împotriva lui Struț Eduard, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău cu privire repararea prejudiciului material.

Se încasează de la Struț Eduard în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

,,Master Game” prejudiciul material în mărime de 1 500 (una mie cinci sute) lei.

Se încasează de la Struț Eduard în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

,,Master Game” cheltuielile de judecată în mărime de 78 (șaptezeci și opt) lei, 75 bani.

În rest acțiunea se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva