2ra-349/18 — cu privire la declararea nulității raportului de demisie, anularea parțială a ordinului de demisie, restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă nefolosit și repararea prejudiciului material și moral

2ra-349/18 — cu privire la declararea nulității raportului de demisie, anularea parțială a ordinului de demisie, restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă nefolosit și repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: E. Buzu dosarul nr. 2ra-349/18

instanța de apel: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu

DECIZIE

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de către Vasile Frunza

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului Penitenciarului

nr. 17 Rezina cu privire la declararea nulității raportului de demisie, anularea

parțială a ordinului de demisie, restabilirea în funcție, acordarea concediului de

odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului material și moral

și la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva

Ministrului Justiției al Republicii Moldova cu privire la declararea nulității

raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisei, restabilirea în

funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului

material și moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Serghei

Șteliman și menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2016, prin care

acțiunea a fost respinsă

constată:

La 27 iulie 2015, Vasile Frunza a depus cerere de chemare în judecată

împotriva șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez cu privire la

declararea nulității raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisie,

restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea

prejudiciului material și moral.

1

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit ordinului Ministerului Justiției al

Republicii Moldova nr. 243 din 28 mai 2012, a fost angajat la Penitenciarul nr. 17

Rezina, în funcția de consultant juridic, iar pe parcursul activității nu i-au fost

înaintate obiecții referitoare la modalitatea în care î-și execută obligațiunile

funcționale.

Notează că și pe parcursul activității anterioare din 15 ianuarie 2006 nu i-au

fost aplicate careva sancțiuni disciplinare și nu i-au fost înaintate obiecții asupra

executării obligațiunile funcționale.

Menționează că în luna aprilie 2015, printre rapoartele de evaluare perfectate

în baza prevederilor art. 471 alin. (1) CPP, era și raportul perfectat de condamnatul

Ahmad Ahmad Mohamed, condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din

17 iunie 2011, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, pe un termen de 8 ani,

penitenciar de tip închis și care a depus o cerere în instanța de judecată cu privire la

eliberarea sa condiționată.

Subliniază că la semnarea raportului în cauză, de către șeful Penitenciarului

nr. 17 Rezina Ion Cherchez i s-a dat de înțeles că candidatura acestui condamnat ar

fi trebuit să fie acceptată pentru eliberarea condiționată.

Afirmă că, examinând dosarul condamnatului Ahmad Ahmad Mohomed,

dânsul a stabilit că acesta nu corespunde prevederilor art. 91 Codul penal,

raportând cazul Comisiei penitenciare, iar la 5 mai 2015, instanța de judecată a

respins cererea condamnatului Ahmad Ahmad Mohomed.

De atunci dânsul a început a avea probleme cu conducerea penitenciarului,

în persoana șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez, care a ordonat să

nu-i permită intrarea în penitenciar fără permisiunea lui personală.

Explică că pentru a nu tensiona situația, a depus un raport pentru acordarea

concediului anual pentru anul 2014, însă, cancelaria penitenciarului i-a refuzat

înregistrarea acestuia pe motiv că raportul respectiv nu era vizat de către șeful

penitenciarului.

Indică că adresându-se către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion

Cherchez, cu solicitarea de a-i aviza raportul, acesta i-a refuzat pe motiv că pentru

anul 2014, dânsul avea dreptul la concediu doar în primul trimestru al anului 2015.

Notează că a scris un alt raport, solicitând concediul pentru anul 2015

începând cu 1 iunie 2015, la care șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez

i-a zis să-l pună pe masă, că el personal va prezenta raportul secției cadre.

Menționează că la 24 mai 2015, pe la orele 15:41, a telefonat șeful

Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez, care i-a comunicat că la 22 mai 2015

au evadat niște condamnați din Penitenciarul nr. 10, și împreună cu alte persoane,

care fac parte din grupa de căutare în care el a fost numit responsabil, urmează să

plece în or. Briceni pentru a ajuta colegii la căutarea persoanelor evadate.

Remarcă că a informat pe șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez

că nu poate pleca, deoarece este acasă de unul singur cu copilul minor de 13 ani, la

ce i s-a reproșat că acest fapt nu se discută.

Susține că nedorind să intre și într-un conflict și mai mare cu conducerea,

cunoscând că colaboratorul sistemului penitenciar are obligația să se conformeze

2

dispozițiilor conducătorului căruia este subordonat direct, s-a deplasat împreună cu

grupa de căutare în or. Briceni satul Corjeuți, iar aproximativ pe la orele 00:01 au

fost informați că condamnatul a fost prins în or. Mărculești.

Deoarece dânsul a lucrat toată noaptea, conform prevederilor Codului

muncii, i se cuvinea cel puțin 12 ore libere, de aceea a doua zi nu s-a prezentat la

muncă.

Relevă că la 26 mai 2015, șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez,

i-a adus la cunoștință că pentru faptul că nu a fost la serviciu la 25 mai 2015,

urmează a fi concediat, invocând că el nicăieri nu l-a trimis și pe cazul dat se va

porni o anchetă de serviciu pentru lipsa lui de la serviciu pe data de 25 mai 2015 și

ai celorlalți colaboratori

Insistă că lipsa lui de la serviciu la data de 25 mai 2015 este motivată, fapt ce

poate fi adeverit prin descifrările telefonice, prin care a vorbit cu șeful

Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez și a fost în r-nul Briceni în scop

serviciu, împreună cu colaboratorii G. Tuluc și V. Prodaniuc.

Subliniază că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez i-a relatat că

vede doar o metodă pentru ca el să scape de anchetă și anume să scrie un raport de

eliberare cu ziua de 27 mai 2015, în caz contrar îl va concedia pe articol, împreună

cu ceilalți colaboratori G. Tuluc și V. Prodaniuc.

Afirmă că dânsul i-a cerut șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion

Cherchez permisiunea de a pleca în concediu pentru anul 2014, apoi pentru anul

2015 și îndată după concediu, va depune un raport de eliberare.

Pentru orice eventualitate, a depus un raport la data de 15 iunie 2015, prin

care a solicitat de a fi concediat din data de 30 iunie 2015, raportul dat lăsându-l

Gr. Trîmbaci, care ulterior, l-a transmis Oxanei Șpac, colaborator al cancelariei

penitenciarului, la care șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez i-a

remarcat că conducerea Departamentul Instituțiilor Penitenciare în numele lui

Petru Bîrca, insistă ca el să fie concediat cu ziua de atunci și nu poate fi vorba de

niciun concediu, nici pentru anul 2014, nici pentru anul 2015, că concediile

nefolosite i se vor achita, precum și că ar trebui să se gândească mai bine la

familie, dar nu la serviciu, că el personal a stat închis o perioadă de timp datorită

celui mai bun prieten al său - unui cumătru.

Insistă că după cele relatate de către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion

Cherchez, a înțeles că este amenințat atât el, cât și membrii familiei lui cu o

răfuială, inclusiv prin faptul că poate să-i fie create situații prin care dânsul poate fi

arestat, și cu o astfel de presiune psihică puternică a fost impus să depună raportul

de eliberare cu solicitarea de a fi demisionat cu data de 27 mai 2015.

Menționează că din cauza stresului a avut de suferit, i s-a ridicat tensiunea

arterială și intracraniană, a căzut jos în biroul de serviciu, ca urmare s-a adresat

medicului de familie, care l-a trimis pentru examinare medicului neurolog, ultimul

explicându-i că urgent urmează să fie internat în spital.

Susține că a revenit la serviciu, unde în secția de cadre, pe masă a văzut

raportul său, deja vizat. Atunci, în prezența colaboratorilor G. Trîmbaci, I.

Scutelnic și V. Carpovici, 1-a luat și 1-a rupt, motivând că potrivit prevederilor

3

Codului muncii, are dreptul să-și retragă cererea de concediere timp de 14 zile.

Peste aproximativ 5-10 minute a fost invitat la șeful Penitenciarului, care i-a

explicat că dacă nu va depune un alt raport de demisionare vor fi concediați atât el,

cât și ceilalți colaboratori, iar colaboratorul G. Trîmbaci va fi sancționat cu

mustrare pentru că i-a permis să fure raportul de concediere.

Relevă că raportul de concediere dânsul nu l-a furat, dar l-a luat în prezența

persoanelor sus indicate și că faptele lui nu se încadrează în componența de

infracțiune prevăzută de prevederile art. 186 Cod penal.

Susține că dânsul a fost impus să depună raportul de concediere în cauză,

fiind influențat puternic din punct de vedere psihic.

Indică că l-a informat pe șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez că

urmează să fie internat în spital, iar la toate argumentele lui, șeful Penitenciarului

nr. 17 Rezina Ion Cherchez i-a declarat că nu are nicio șansă, pentru că el are ordin

să-1 concedieze.

Declară că a depus raportul solicitat, doar cu data de 1 iunie 2015, cu scopul

de a dispune de un termen pentru a depune o petiție în instanțele ierarhic

superioare referitor pentru eliberarea sa ilegală.

Iar ulterior, a depus un alt raport pe numele Ministrului Justiției al Republicii

Moldova, prin care a solicitat ca raportul de demisie să fie anulat, pe motiv că s-a

răzgândit, însă cancelaria a refuzat să înregistreze acest raport din motiv că nu este

vizat și din această cauză, din nou s-a adresat către șeful Penitenciarului nr. 17

Rezina Ion Cherchez și i-a promis că se va concedia din 30 iunie 2015, la care

acesta i-a răspuns că statul nu are bani să cheltuie cu el pentru achitarea

indemnizației.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1, 5 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 12, 14, 16 , 610,

616, 1398, 1404, 1416, 1418, 1422 Cod civil, art. 39 alin. (3) și (7), 85 alin. (1)

lit. a) CPC, art. 535 Codul muncii.

Solicită admiterea acțiunii, de a considera nul raportul depus la 26 mai 2015

sub o enormă presiune psihică, prin care a fost nevoit de a solicita demisionarea

din cadrul sistemului penitenciar, începând cu data de 1 iunie 2015;

- de a considera nul ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr. 229 din 2 iunie 2015 în partea în care el, începând cu data de 1 iunie 2015 a fost

demisionat din cadrul sistemului penitenciar, cu restabilirea lui în funcția deținută

anterior;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez în

beneficiul lui a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciului moral, pentru faptul

demisionării lui ilegale;

- obligarea administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina în numele lui Ion

Cerchez, de a-i acorda concediile anuale nefolosite pentru anii 2014 și 2015, pentru

concediile anuale refuzate ilegal și încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de

prejudiciu moral;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

sumei de 50000 lei, pentru faptul că pârâtul știind cu certitudine că stătea acasă de

4

unul singur cu copilul minor în vârstă de 13 ani și obligându-l de a pleca în

deplasare într-o zi liberă de duminică, după amiaza zilei, știind cu certitudine că

copilului minor va rămânea fără supraveghere, expunându-l unui pericol vădit și

pentru amenințările directe asupra lui și a membrilor familiei lui;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

sumei de 225 lei cu titlu de prejudiciu material, pentru faptul că pârâtul, ca urmare

a deplasării în satul Corjeuți, r-nul Briceni a refuzat de a achita costul deplasării;

- încasarea prejudiciului material egal cu dublu zilei de muncă pentru faptul

că a fost trimis la serviciu într-o zi de duminică pe timp de noapte, care nu i-a fost

achitată după cum prevede legislația în vigoare;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul că urmare a influenței

psihice puternice parvenite din partea pârâtului, i s-a ridicat tensiunea intercraniană

și i s-a adus o daună considerabilă sănătății;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

tuturor cheltuielilor de tratament în sumă totală de 3241 lei;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

prejudiciului material ratat în sumă de 25840 lei, pentru faptul că pârâtul nu i-a

permis de a încasa legal indemnizația unică ce se stabilește colaboratorilor

sistemului penitenciar odată cu concedierea;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul că pârâtul pe

parcursul unei perioade îndelungate de timp, mai ales a lunii mai a anului 2015, nu

i-a permis să intre în penitenciar, și au fost infiltrate bârfe, precum că el introduce

în penitenciar și ulterior predă deținuților obiecte interzise, le dă consultații contrar

intereselor administrației penitenciarului, prin care fapt i-a fost încălcată onoarea și

demnitatea de colaborator al sistemului penitenciar, adică pentru calomniere;

- încasarea din contul șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez a

sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru persecutarea lui de către

pârât, ca urmare a exprimării în public a poziției sale referitor la posibila eliberare

ilegală a lui Ahmad Ahmad Mohomed.

Totodată a mai solicitat Vasile Frunza, intentarea unei proceduri

contravenționale în privința șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez

pentru faptul comiterii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 70 Cod

contravențional și pentru faptul că la indicația șefului Penitenciarului nr. 17

Rezina, Ion Cherchez s-au efectuat falsificări în documentele contabile legate de

tabelarea muncii colaboratorilor, de remunerarea acestora, de a-l atrage la

răspunderea prevăzută de legislația în vigoare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015, cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva șefului

Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez cu privire la declararea nulității

raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisie, restabilirea în

funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului

material și moral, a fost strămutată la Judecătoria Orhei.

5

La 18 noiembrie 2015, Frunza Vasile a depus o cerere de concretizare a

cerințelor din acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Penitenciarului nr. 17 Rezina, prin

care a solicitat:

- de a considera nul și depus sub o enormă presiune psihică raportul de

demisie din 26 mai 2015, prin care a solicitat demisia începând cu 1 iunie 2015;

- a considera nul ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr. 229 din 2 iunie 2015, în partea în care începând cu 1 iunie 2015 a fost demis

din cadrul sistemului penitenciar, precum și restabilire sa în funcția deținută

anterior;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

demisia sa ilegală;

- obligarea Ministerului Justiției al Republicii Moldova de a-i acorda

concediile anuale de odihnă nefolosite pentru anii 2014 și 2015, conform art. 118

din Codul muncii;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare

a refuzului ilegal de a-i acorda concediile anuale de odihnă nefolosite pentru anii

2014 și 2015;

- încasarea sumei de 225 lei cu titlu de prejudiciu material, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, ca urmare a deplasării în satul

Corjeuți, r-nul Briceni a refuzat de a achita costul deplasării;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu prejudiciu moral cauzat ca urmare a

daunei considerabile aduse sănătății, în rezultatul influenței psihice puternice,

precum și a sumei de 3241 lei cu titlu de cheltuieli legate de tratament;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, ca urmare a

faptului că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez pe parcursul unei

perioade îndelungate de timp, mai ales a lunii mai a anului 2015, nu i-a permis să

intre în penitenciar, și au fost infiltrate bârfe, precum că el introduce în penitenciar

și ulterior predă deținuților obiecte interzise, le dă consultații contrar intereselor

administrației penitenciarului, prin care fapt i-a fost încălcată onoarea și demnitatea

de colaborator al sistemului penitenciar, adică pentru calomniere.

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

persecutarea lui de către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, ca

urmare a exprimării în public a poziției sale referitor la posibila eliberare ilegală a

lui Ahmad Ahmad Mohomed.

Totodată a mai solicitat Vasile Frunza, intentarea unei proceduri

contravenționale în privința șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez

pentru faptul comiterii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 70 Cod

contravențional și pentru faptul că la indicația șefului Penitenciarului nr. 17

Rezina, Ion Cherchez s-au efectuat falsificări în documentele contabile legate de

tabelarea muncii colaboratorilor, de remunerarea acestora, de a-l atrage la

răspunderea prevăzută de legislația în vigoare.

La 12 octombrie 2015, Vasile Frunza a mai depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Ministrului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

6

declararea nulității raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisei,

restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea

prejudiciului material și moral, invocând aceleași circumstanțe de fapt și de drept

ca și cele indicate în cererea de chemare în judecată indicată mai sus, și prin care a

solicitat admiterea acțiunii;

- repunerea lui în termen pentru adresarea în instanța de judecată din motivul

că termenul de 3 luni, prevăzut de art. 355 alin. (1) Codul muncii, a fost omis

neintenționat;

- de a considera nul raportul depus la 26 mai 2015 sub o enormă presiune

psihică, prin care a fost nevoit de a solicita demisionarea din cadrul sistemului

penitenciar, începând cu data de 1 iunie 2015;

- de a considera nul ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr. 229 din 2 iunie 2015 în partea în care el, începând cu data de 1 iunie 2015 a fost

demisionat din cadrul sistemului penitenciar, cu restabilirea lui în funcția deținută

anterior;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul

demisionării lui ilegale;

- obligarea conducerii Ministerului Justiției al Republicii Moldova de a-i

acorda concediile anuale nefolosite pentru anul 2014 și 2015;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru

concediile anuale refuzate ilegal;

- încasarea sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciului moral, pentru faptul

că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

știind cu certitudine că stătea acasă de unul singur cu copilul minor în vârstă de 13

ani și obligându-l de a pleca în deplasare într-o zi liberă de duminică, după amiaza

zilei, știind cu certitudine că copilului minor va rămânea fără supraveghere,

expunându-l unui pericol vădit și pentru amenințările directe asupra lui și a

membrilor familiei sale;

- încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui a prejudiciului material în sumă de 225 lei, pentru faptul că șeful

Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

ca urmare a deplasării în satul Corjeuți, r-nul Briceni a refuzat de a-i achita costul

deplasării;

- încasarea prejudiciului material egal cu dublu zilei de muncă pentru faptul

că a fost trimis la serviciu într-o zi de duminică pe timp de noapte, care nu i-a fost

achitată după cum prevede legislația în vigoare;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul că

ca urmare a influenței psihice puternice parvenite din partea șefului Penitenciarului

nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului Instituțiilor Penitenciare,

respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova i s-a adus o daună

considerabilă sănătății;

- încasarea tuturor cheltuielilor de tratament în sumă totală de 3241 lei;

7

- încasarea prejudiciului material ratat în sumă de 25840 lei, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nu i-a permis de a încasa legal indemnizația unică ce se stabilește colaboratorilor

sistemului penitenciar odată cu concedierea;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez pe parcursul unei perioade

îndelungate de timp, mai ales a lunii mai a anului 2015, nu i-a permis să intre în

penitenciar, și au fost infiltrate bârfe, precum că el introduce în penitenciar și

ulterior predă deținuților obiecte interzise, le dă consultații contrar intereselor

administrației penitenciarului, prin care fapt i-a fost încălcată onoarea și demnitatea

de colaborator al sistemului penitenciar, adică pentru calomniere;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru

persecutarea lui de către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, ca

urmare a exprimării în public a poziției sale referitor la posibila eliberare ilegală a

lui Ahmad Ahmad Mohomed.

Totodată a mai solicitat Vasile Frunza, intentarea unei proceduri

contravenționale în privința șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez

pentru faptul comiterii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 70 Cod

contravențional și pentru faptul că la indicația șefului Penitenciarului nr. 17

Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului Instituțiilor Penitenciare,

respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova s-au efectuat falsificări în

documentele contabile legate de tabelarea muncii colaboratorilor, de remunerarea

acestora, de a-l atrage la răspunderea prevăzută de legislația în vigoare.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 6 aprilie 2016,

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva

Ministrului Justiției al Republicii Moldova cu privire la declararea nulității

raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisei, restabilirea în

funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului

material și moral, a fost transmisă Judecătoriei Orhei, pentru soluționarea

chestiunii de conexare cu dosarul civil, dintre aceleași părți, care se află în

procedura judecătorului Ecaterina Buzu.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2016, cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva Ministrului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la declararea nulității raportului de demise, anularea

parțială a ordinului de demisei, restabilirea în funcție, acordarea concediului de

odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului material și moral, a fost conexată

cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentului Instituții

Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina,

Ion Cherchez cu privire la declararea nulității raportului de demise, anularea

parțială a ordinului de demisei, restabilirea în funcție, acordarea concediului de

odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului material și moral.

8

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2016, a fost respinsă acțiunea

lui Vasile Frunza împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Departamentului Instituții Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului

Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez cu privire la declararea nulității

raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisei, restabilirea în

funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului

material și moral.

A fost încasat de la Vasile Frunza în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 12103 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, a fost admis

apelul declarat de către Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Serghei Șteliman și

modificată hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2016 și anume în partea ce ține

de încasarea taxei de stat în sumă de 12103 lei, în sensul micșorării și a fost încasat

de la Vasile Frunza în folosul statului taxa de stat în sumă de 350 lei constituită a

câte 100 lei pentru 2 capete de cerere cu caracter nepatrimonial și 150 lei pentru

capătul de cerere cu caracter patrimonial.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2017, a fost admis

recursul declarat de către Vasile Frunza, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

24 ianuarie 2017 și restituită cauza la rejudecare în ordine de apel la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de către Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Serghei Șteliman și

menținută hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2016.

La 10 ianuarie 2018, Vasile Frunza a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că hotărârea primei instanțe, cât și deciziile

Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017 și 24 ianuarie 2017 au fost emise cu

încălcarea legislației naționale și internaționale, fără studierea de facto a cerințelor

înaintate și a probelor acumulate și fără a lua în considerație constatările și

mențiunile invocate în decizia Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2017.

Obiectează că atât prima instanță, cât și instanța de apel au respins toate

demersurile înaintate de el cu privire la audierea martorilor ce ar fi dovedit

veridicitatea celor expuse în acțiune, cât și demersurile avocatului lui Sergiu

Șteliman cu privire la audierea martorilor, atât și cele legate de stabilirea locului

aflării pârâtului principal, Ion Cherchez, fostul șef al Penitenciarului nr. 17 Rezina

și asigurării prezentării acestuia la ședințele de judecată.

Relevă că instanța de apel nu a examinat toate cerințele lui înaintate din

acțiune și anume cele legate de discriminarea lui, imixtiunea în viața lui privată,

interzicerea exprimării părerii personale și celelalte indicate în cerere.

Cu referire la prevederile art. 85 alin. (4) Codul muncii, menționează că

primul raport prin care a solicitat retragerea raportului de demisie, a fost depus la

9

data de 26 mai 2015, însă șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez nu a

dorit să-l ia în considerație.

Susține că dovada precum că dânsul a solicitat anularea raportului de

demisionare până la expirarea condițiilor art. 85 alin. (4) Codul muncii, servește și

cererea de chemare în judecată înaintată la data de 29 mai 2015 în Judecătoria

Rezina și cererile lui expediate la data de 30 mai 2015 către Ministrul Justiției,

Avocatul Poporului și Președintelui Comisiei Parlamentare pentru drepturile

omului și relații interetnice, prin care a solicitat recunoașterea nulă a ordinului cu

privire la demisionarea lui.

Consideră eronate constatările instanțelor de judecată ierarhic inferioare

precum că angajatorul nu a recepționat până la data indicată, la care raporturile de

muncă urmau să înceteze prin demisie, o cerere/raport prin care să-și fi retras

cererea de demisie din 26 mai 2015 sau o nouă cerere din numele lui prin care ar fi

anulat solicitarea de demisie.

Insistă că nici prima instanță și nici instanța de apel nu au luat în considerație

argumentele lui că la indicația șefului penitenciarului a plecat cu un grup de colegi

în raionul Briceni, pentru a căuta un deținut, care a evadat din penitenciar, iar a

doua zi, în conformitate cu actele normative departamentale la care s-a referit în

acțiune, a avut dreptul la o zi liberă, deoarece a lucrat toată noaptea.

La fel, obiectează că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus

asupra tuturor argumentelor expuse de către el.

Mai menționează că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au luat în

considerație faptul că Ion Cherchez, șef al Penitenciarului nr. 17 Rezina, prin

referința depusă la acțiunea lui, a comis o imixtiune în viața lui personală, fapt ce

se demonstrează prin examinarea referinței în cauză și care fapt se pedepsește și în

conformitate cu art. 177 Cod penal.

Consideră neîntemeiate concluziile instanței de apel prin care au fost

respinse argumentele lui cu privire la faptul că a fost eliberat din funcție în

perioada aflării lui în concediu medical, din considerentul că interdicția eliberării

din funcție în această perioadă vizează potrivit art. 86 alin. (2) Codul muncii, doar

concedierea pentru temeiurile prevăzute la alin. (1) al acestui articol, iar o astfel de

interdicție lipsește în cazul admiterii de către angajator a demisiei la inițiativa

angajatorului și că dânsul nu a înștiințat angajatorul despre aflarea sa în concediu

medical.

În context, explică că noțiunea de concediere și demisie, ambele constituie

încetarea raporturilor de muncă și demisia nu se poate produce pe parcursul aflării

în concediu medical.

Subliniază că prima instanță, cât și instanța de apel impunându-l la achitarea

taxei de stat, nu au luat în considerație faptul că în acțiunea depusă, toate

pretențiile înaintate față de Ion Cherchez, au fost înaintate nu față de o persoană

fizică, dar ca șef al Penitenciarului nr. 17 Rezina, a unui conducător al autorității

publice și ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către acesta a atribuțiilor

sale funcționale, fiind întemeiate pe dispozițiile art. 1, 3, 5 și 20 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, iar în conformitate cu

10

prevederile art. 16 alin. (3), 85 alin. (1) CPC, dânsul urma a fi scutit de plata taxei

de stat.

La fel, remarcă că obiectul acțiunii îl constitui restabilirea în muncă, ce ține

de un litigiu de muncă și prin urmare luând în considerație prevederile art. 85

alin. (1) lit. a) CPC și art. 353 Codul muncii, urma la fel să fie scutit de plata taxei

de stat.

La 13 februarie 2018, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Departamentul Instituțiilor Penitenciare au depus referință, prin care au solicitat

declararea recursului lui Vasile Frunza ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 18 decembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 140 vol. III), careva date cu privire la recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017,

în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând acțiunea în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentului Instituții

Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina,

cu ulterioarele concretizări, Vasile Frunza a solicitat:

- de a considera nul și depus sub o enormă presiune psihică raportul de

demisie din 26 mai 2015, prin care a solicitat demisia începând cu 1 iunie 2015;

- a considera nul ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr. 229 din 2 iunie 2015, în partea în care începând cu 1 iunie 2015 a fost demis

din cadrul sistemului penitenciar, precum și restabilire sa în funcția deținută

anterior;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

demisia sa ilegală;

- obligarea Ministerului Justiției al Republicii Moldova de a-i acorda

concediile anuale de odihnă nefolosite pentru anii 2014 și 2015, conform art. 118

din Codul muncii;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare

a refuzului ilegal de a-i acorda concediile anuale de odihnă nefolosite pentru anii

2014 și 2015;

11

- încasarea sumei de 225 lei cu titlu de prejudiciu material, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, ca urmare a deplasării în satul

Corjeuți, r-nul Briceni a refuzat de a achita costul deplasării;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu prejudiciu moral cauzat ca urmare a

daunei considerabile aduse sănătății, în rezultatul influenței psihice puternice,

precum și a sumei de 3241 lei cu titlu de cheltuieli legate de tratament;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, ca urmare a

faptului că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez pe parcursul unei

perioade îndelungate de timp, mai ales a lunii mai a anului 2015, nu i-a permis să

intre în penitenciar, și au fost infiltrate bârfe, precum că el introduce în penitenciar

și ulterior predă deținuților obiecte interzise, le dă consultații contrar intereselor

administrației penitenciarului, prin care fapt i-a fost încălcată onoarea și demnitatea

de colaborator al sistemului penitenciar, adică pentru calomniere.

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

persecutarea lui de către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, ca

urmare a exprimării în public a poziției sale referitor la posibila eliberare ilegală a

lui Ahmad Ahmad Mohomed.

Totodată a mai solicitat Vasile Frunza, intentarea unei proceduri

contravenționale în privința șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez

pentru faptul comiterii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 70 Cod

contravențional și pentru faptul că la indicația șefului Penitenciarului nr. 17

Rezina, Ion Cherchez s-au efectuat falsificări în documentele contabile legate de

tabelarea muncii colaboratorilor, de remunerarea acestora, de a-l atrage la

răspunderea prevăzută de legislația în vigoare.

Este cert și faptul că la 12 octombrie 2015, Vasile Frunza a mai depus o

cerere de chemare în judecată împotriva Ministrului Justiției al Republicii Moldova

prin care a solicitat admiterea acțiunii;

- repunerea lui în termen pentru adresarea în instanța de judecată din motivul

că termenul de 3 luni, prevăzut de art. 355 alin. (1) Codul muncii, a fost omis

neintenționat;

- de a considera nul raportul depus la 26 mai 2015 sub o enormă presiune

psihică, prin care a fost nevoit de a solicita demisionarea din cadrul sistemului

penitenciar, începând cu data de 1 iunie 2015;

- de a considera nul ordinul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr. 229 din 2 iunie 2015 în partea în care el, începând cu data de 1 iunie 2015 a fost

demisionat din cadrul sistemului penitenciar, cu restabilirea lui în funcția deținută

anterior;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul

demisionării lui ilegale;

- obligarea conducerii Ministerului Justiției al Republicii Moldova de a-i

acorda concediile anuale nefolosite pentru anul 2014 și 2015;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru

concediile anuale refuzate ilegal;

12

- încasarea sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciului moral, pentru faptul

că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez, angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

știind cu certitudine că stătea acasă de unul singur cu copilul minor în vârstă de 13

ani și obligându-l de a pleca în deplasare într-o zi liberă de duminică, după amiaza

zilei, știind cu certitudine că copilului minor va rămânea fără supraveghere,

expunându-l unui pericol vădit și pentru amenințările directe asupra lui și a

membrilor familiei sale;

- încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul lui a prejudiciului material în sumă de 225 lei, pentru faptul că șeful

Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez, angajat al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova, ca urmare a

deplasării în satul Corjeuți, r-nul Briceni a refuzat de a-i achita costul deplasării;

- încasarea prejudiciului material egal cu dublu zilei de muncă pentru faptul

că a fost trimis la serviciu într-o zi de duminică pe timp de noapte, care nu i-a fost

achitată după cum prevede legislația în vigoare;

- încasarea sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru faptul că

ca urmare a influenței psihice puternice parvenite din partea șefului Penitenciarului

nr. 17 Rezina Ion Cherchez, angajat al Departamentului Instituțiilor Penitenciare,

respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova i s-a adus o daună

considerabilă sănătății;

- încasarea tuturor cheltuielilor de tratament în sumă totală de 3241 lei;

- încasarea prejudiciului material ratat în sumă de 25840 lei, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nu i-a permis de a încasa legal indemnizația unică ce se stabilește colaboratorilor

sistemului penitenciar odată cu concedierea;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciul moral, pentru faptul că

șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez pe parcursul unei perioade

îndelungate de timp, mai ales a lunii mai a anului 2015, nu i-a permis să intre în

penitenciar, și au fost infiltrate bârfe, precum că el introduce în penitenciar și

ulterior predă deținuților obiecte interzise, le dă consultații contrar intereselor

administrației penitenciarului, prin care fapt i-a fost încălcată onoarea și demnitatea

de colaborator al sistemului penitenciar, adică pentru calomniere;

- încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, pentru

persecutarea lui de către șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez, ca

urmare a exprimării în public a poziției sale referitor la posibila eliberare ilegală a

lui Ahmad Ahmad Mohomed.

Totodată a mai solicitat Vasile Frunza, intentarea unei proceduri

contravenționale în privința șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion Cherchez

pentru faptul comiterii de către acesta a contravenției prevăzute de art. 70 Cod

contravențional și pentru faptul că la indicația șefului Penitenciarului nr. 17

Rezina, Ion Cherchez, angajat al Departamentului Instituțiilor Penitenciare,

respectiv al Ministerului Justiției al Republicii Moldova s-au efectuat falsificări în

13

documentele contabile legate de tabelarea muncii colaboratorilor, de remunerarea

acestora, de a-l atrage la răspunderea prevăzută de legislația în vigoare.

Iar prin încheierea Judecătoriei Orhei din 15 aprilie 2016, cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva Ministrului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la declararea nulității raportului de demise, anularea

parțială a ordinului de demisei, restabilirea în funcție, acordarea concediului de

odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului material și moral, a fost conexată

cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Departamentului Instituții

Penitenciare, Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina,

Ion Cherchez cu privire la declararea nulității raportului de demise, anularea

parțială a ordinului de demisei, restabilirea în funcție, acordarea concediului de

odihnă anual nefolosit și repararea prejudiciului material și moral.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță prin hotărârea

Judecătoriei Orhei din 19 iulie 2016, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii lui

Vasile Frunza, pe care a respins-o și a fost încasat de la Vasile Frunza în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 12103 lei.

Judecând apelul declarat de către Vasile Frunza, reprezentat de avocatul

Serghei Șteliman, instanța de apel, prin decizia Curții de Apel Chișinău din

9 noiembrie 2017, a respins apelul declarat de către Vasile Frunza, reprezentat de

avocatul Serghei Șteliman și a menținut hotărârea Judecătoriei Orhei din

19 iulie 2016.

La caz, instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC

și art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată, iar

concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând

putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în

prezentul litigiu în raport cu materialul probator anexat la dosar, precum normele

de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de

către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că contrar acestor

prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor pricinii și cadrului legal, fără a da o apreciere concretă și clară ce

ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției la care s-a

14

ajuns.

Astfel, se constată că, instanța de apel judecând apelul declarat de către

Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Serghei Șteliman, într-un mod incert, a

reținut pe de o parte că la data de 30 mai 2015, zi de sâmbătă, apelantul Vasile

Frunza a depus la poștă o adresare către Ministerul Justiției al Republicii Moldova

prin care a solicitat declararea nulității raportului său din 26 mai 2015, pe motivul

că a fost impus să se concedieze de către conducerea Penitenciarului nr. 17 Rezina,

unde activa, iar pe de altă parte constată că solicitarea dată nu se încadrează în

dispozițiile art. 85 alin. (4) Codul muncii, în redacția în vigoare la data depunerii

cererii respective.

Instanța de recurs relevă că această incertitudine nu poate fi trecută cu

vederea, cu atât mai mult cu cât, dispozițiile art. 85 alin. (4) Codul muncii, în

vigoare la acel moment, stipulau expres că salariatul este îndreptățit să-și retragă

cererea sau să depună o nouă cerere, prin care să o anuleze pe prima până la

expirarea termenului în care a solicitat demisia, astfel încât salariatul are obligația

de a expune explicit în solicitarea înaintată cerința de retragere a raportului de

demisie sau de anulare a acestuia de către salariat.

Mai mult că elucidarea aspectului enunțat este cu atât mai important, cu cât

din cererea expediată la data de 30 mai 2015 în adresa Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, Vasile Frunza invocând prevederile art. 85 alin. (4) Codul

muncii, a solicitat declararea nulă a raportului depus la data de 26 mai 2015, prin

intermediul unei influențe puternice psihice și prin care a fost obligat să ceară

demisionarea din cadrul sistemului penitenciar al Republicii Moldova începând cu

data de 1 iunie 2015 (f. d. 73-75 vol. I), împrejurări care însă, au rămas fără

examinare de către instanța de apel.

În același timp, se atestă că ajungând la concluzia respingerii acțiunii,

instanța de apel a trecut cu vederea și nu a elucidat nici argumentul lui Vasile

Frunza adus în ședința instanței de apel, că de către prima instanță, cât și anterior

de către instanța de apel a fost respinsă cererea lui cu privire la audierea martorilor,

fără o motivare adecvată cu privire la respingerea acestei cereri (f. d. 125 vol. III).

Or, prin demersul înaintat în instanța de apel la data de 24 ianuarie 2017

(f. d. 25 vol. III), Vasile Frunza a invocat că prin audierea martorilor Ion Scutelnic,

Grigore Tuluc, Vasile Prodaniuc pot fi confirmate circumstanțele importante ale

pricinii și anume faptul că între el și șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina Ion

Cherchez s-au format relații ostile, faptul că șeful Penitenciarului nr. 17 Rezina

Ion Cherchez l-a trimis în componența unui grup de lucru în raionul Briceni pentru

căutarea unui deținut evadat și că, ulterior șeful penitenciarului l-a amenințat că

dacă nu depune un raport de demisie o să îl concedieze pentru absența nemotivată

de la muncă, faptul că a fost impus să depună un raport de demisie și faptul că i s-a

refuzat în primirea unui raport prin care se solicită retragerea raportului de demisie.

Ca consecință, este evident că instanța de apel a omis de a supune

controlului legalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul celor menționate, care

însă au importanță pentru soluționarea corectă a litigiului dedus judecării, astfel

soluția instanței de apel fiind lipsită de putere de convingere.

15

De altfel, despre lipsa de certitudine a concluziei instanței de apel la

adoptarea deciziei contestate cu recurs, vorbește și faptul că deși instanța pe de o

parte constată că Vasile Frunza a remis în adresa angajatorului cererea din

30 mai 2015, aceasta într-un mod confuz a reținut pe de o parte că prin cererea dată

Vasile Frunza nu s-a expus asupra retragerii raportului său de demisie sau anularea

acestuia, iar pe de altă parte a invocat că destinatarul a solicitat anularea raportului

din 26 mai 2015 pe motivul exercitării asupra sa a unei influențe în vederea

prezentării acestuia și că prin înaintarea solicitărilor expuse în cererea sa din

30 mai 2015, apelantul Vasile Frunza a instituit o incertitudine referitoare la voința

sa, formularea cerințelor în alt mod decât este prevăzut de lege și expunerea

acestora în formula ce impunea de fapt angajatorului sarcina de a investiga cauza

descrisă, urmând a fi interpretată în sensul necorespunderii acestor cerințe

criteriilor legale.

În acest context, instanța de recurs reține că motivarea deciziei instanței de

apel este absolut contradictorie, prin urmare, nu poate fi considerată drept precisă

și coerentă.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și de a remite pricina spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Vasile Frunza.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 9 noiembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Departamentului Instituții Penitenciare,

Penitenciarului nr. 17 Rezina și șefului Penitenciarului nr. 17 Rezina cu privire la

declararea nulității raportului de demisie, anularea parțială a ordinului de demisie,

restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea

16

prejudiciului material și moral și la cererea de chemare în judecată a lui Vasile

Frunza împotriva Ministrului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

declararea nulității raportului de demise, anularea parțială a ordinului de demisei,

restabilirea în funcție, acordarea concediului de odihnă anual nefolosit și repararea

prejudiciului material și moral, cu remiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

17