Decizia nr. 20637/18 Anton Mikhaylovich BANNIKOV împotriva Rusiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care a stat la 6 octombrie 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 12 Aprilie 2018, având în vedere declarația depusă de Guvernul respondent care solicită Curții să excludă cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Reclamațiile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale Convenției. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de reclamațiile referitoare la condițiile de detenție a reclamantului într-o închisoare de închidere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine partea relevantă a cererii, în conformitate cu art. 37 din Convenție: Guvernul a recunoscut condițiile inadecvate ale detenției reclamantului în închisoarea de închidere nr. IZ-52/1 în regiunea Nizhniy Novgorod. De asemenea, au recunoscut că autoritățile interne au încălcat drepturile reclamantului garantate de art. 13 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție într-o închisoare de încarcerare (a se vedea, de exemplu, Ananiev și alții c. Rusia, nr. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie 2012). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în partea acoperită de declarația unilaterală (art. 37 alineatul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea părții relevante ale cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în ceea ce privește partea acoperită de declarația unilaterală a Guvernului. Reclamantul a prezentat, de asemenea, alte plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din convenție. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în protocolele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia notă în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în această declarație; hotărăște să ia această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibil. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 octombrie 2022. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții necorespunzătoare de detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 20637/18 12/04/2018 Anton Mikhaylovich BANNIKOV 1989 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție 10/01/2019 27/03/2019 6,300 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului
Application no. 20637/18
Anton Mikhaylovich BANNIKOV
against Russia
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6
October 2022 as a Committee composed of:
Darian Pavli
, President,
Andreas Zünd
,
Frédéric Krenc
, judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 12
April 2018,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Russian Government (“the Government”). Complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention.
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the complaints concerning the conditions of the applicant’s detention in a remand prison. They further requested the Court to strike out the relevant part of the application in accordance with Article
37 of the Convention:
The Government acknowledged the inadequate conditions of the applicant’s detention in remand prison no.
IZ-52/1 in the Nizhniy Novgorod Region. They further acknowledged that the domestic authorities had violated the applicant’s rights guaranteed by Article
13 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out an application under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention in a remand prison (see, for example,
Ananyev and Others v. Russia,
nos. 42525/07 and
60800/08, 10
January 2012).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the relevant part of the application (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list as regards in the part covered by the unilateral declaration of the Government.
The applicant also raised other complaints under Articles
3 and 13 of the Convention.
The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles
34 and
35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.
It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article
35
§
4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in so far as they concern the inadequate conditions of detention, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 27 October 2022.
Viktoriya Maradudina
Darian Pavli
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article
3 of the Convention
(inadequate conditions of detention)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Other complaints under well-established case-law
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant
(in euros)
[1]
20637/18
12/04/2018
Anton Mikhaylovich BANNIKOV
1989
Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention
10/01/2019
27/03/2019
6,300
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant