2ra-895/18 — încasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-895/18 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.2ra-895/18
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Costin
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu
Î N C H E I E R E
16 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, Ala Cobăneanu
judecători Luiza Gafton
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Denis Terioșchin în
interesele lui Porumbescu Gheorghe,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Porumbescu Gheorghe
împotriva Societății de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, intervenienți
accesorii Belicenco Denis și Compania de Asigurare „Moldova- Astrovaz” privind
încasarea prejudiciului material,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, prin care a fost
admis apelul declarat de Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, casată
hotărârea Judecătorie Chișinău, sediul Centru din 16 februarie 2017 și pronunțată o
hotărîre nouă,
c o n s t a t ă :
La 20 decembrie 2013, Porumbescu Gheorghe s-a adresat în instanță cu o cerere de
chemare în judecată împotriva Societății de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni,
intervenienți accesorii Belicenco Denis și Compania de Asigurare „Moldova- Astrovaz”
solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 79 336,54 lei cu titlu de
despăgubire de asigurare.
În motivarea acțiunii a relatat că la 18 ianuarie 2012, a încheiat cu Societatea de
Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni contractul nr.2012 de asigurare facultativă a
autovehiculelor, echipamentului suplimentar, șoferului și pasagerilor de accidente. Obiect
al asigurării a fost automobilul de model „Mercedes ML 270 CDI”, cu numărul de
înmatriculare COP 929.
Potrivit prevederilor contractuale, Porumbescu Gheorghe s-a obligat să plătească
prima de asigurare, iar Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, după
apariția cazurilor de asigurare, să achite despăgubirea de asigurare, în baza contractului
încheiat.
După încheierea contractului, reclamantului i-a fost eliberată polița de asigurare
facultativă a autovehiculelor nr. AV074, pentru perioada de asigurare 19 ianuarie 2012- 18
ianuarie 2013.
Reclamantul menționează că la 03 aprilie 2012, a fost avut loc accidentul rutier, cu
implicarea automobilul de model „Ford Courier” cu numărul de înmatriculare CMB 824,
1
condus de Belicenco Denis și a automobilul de model „Mercedes ML 270 CDI”, cu
numărul de înmatriculare COP 929, condus de Porumbescu Gheorghe. Vinovat de
producerea accidentului rutier a fost recunoscut șoferul automobilul de model „Ford
Courier” cu numărul de înmatriculare CMB 824, Belicenco Denis.
Răspunderea pentru pagubele produse, a fost asigurată de Compania de Asigurare
„Moldova-Astrovaz”.
Porumbescu Gheorghe susține că în urma impactului, automobilul acestuia de model
„Mercedes ML 270 CDI” cu numărul de înmatriculare COP 929 a fost deteriorat și nu a
fost reparat foarte mult timp de către compania de asigurare. Ultima a ignorat obligația
asumată în pct. 5.2.2. al contractului de asigurare nr. 050/2012 din 18 ianuarie 2012, doar
la 19 martie 2013 acesta a întocmit procesul- verbal de constatare a daunelor nr.408
CASCO, în care nu au fost îndeplinite următoarele rubrici: răspunzător de producerea
cazului este; autovehiculul va fi reparat la stația de reparații; starea de întreținere; indicația
km. la bord, precum și nu a fost încheiată lista denumirii părților componente sau a
pieselor avariate în cazul în care la demontarea autovehiculului, la efectuarea reparației,
vor constata și alte deteriorări, acestea urmau să fie înscrise în lista existentă sau să fie
întocmit un proces-verbal suplimentar.
La 10 octombrie 2013, stația de deservire tehnică „Jecars” a predat automobilul
reclamantului, însă la momentul recepționării autovehiculului, acesta nu a fost adus la
condiția anterioară accidentului, fapt confirmat de către managerul stației de deservire
tehnică „Jecars” - Cebotari Viorel.
Astfel, conform procesului-verbal privind constatarea faptelor și a stărilor de fapt a
fost efectuată cercetarea tehnico-științifică nr.730 din 01 noiembrie 2013, care a estimat
prețul lucrărilor de reparative a automobilului la 36942 lei, iar costul expertizei fiind de
980 lei.
Reclamantul menționează că după ce s-a deplasat puțin cu automobilul, a remarcat că
acesta nu funcționează în regim normal și a decis să verifice automobilul la stația de
deservire tehnică „Grand Premium”, unde a fost desfăcută cutia de viteză și s-a constatat
că aceasta este defectată în urma accidentului produs.
După cele constatate, reclamantul a decis să solicite efectuarea unei alte expertize,
care a atestat valoarea prejudiciului nerecuperat de compania de asigurare în mărime de
34894,54 lei, prejudiciu evaluat conform raportului de expertiză nr. 1464/1 IA din 05
noiembrie 2013 de către expertul Ciobanu Adrian.
Porumbescu Gheorghe consideră că pârâtul nu și-a onorat integral obligațiunile
asumate în baza contractului nr. 050/2012 din 18 ianuarie 2012 de asigurare facultative a
autovehiculelor, echipamentului suplimentar, șoferului și pasagerilor de accidente.
Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 februarie 2017, cererea de
chemare în judecată înaintată de Porumbescu Gheorghe a fost admisă.
S-a încasat din contul Societății de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni în
beneficiul lui Porumbescu Gheorghe despăgubirea de asigurare în sumă de 79336,54 lei,
cheltuielile de judecată în sumă de 2380,09 lei, în total suma de 81 716,63 lei.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 martie 2017, Societatea de
Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni a declarat apel împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 februarie 2017, solicitând casarea acesteia și
emiterea unei noi hotărâri de respinge a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, a fost admis apelul
declarat de Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, s-a casat hotărârea
2
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 februarie 2017 și s-a emis o hotărâre nouă prin
care:
Cererea de chemare în judecată înaintată de Porumbescu Gheorghe împotriva
Societății de Asigurări „Moldcargo” Societate pe Acțiuni, intervenienți accesorii
Belicenco Denis și Compania de Asigurare „Moldova- Astrovaz” privind încasarea
prejudiciului material, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că circumstanțele speței nu se încadrează în
prevederile art.15 din Legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006.
La materialele cauzei nu sunt anexate probe ce ar dovedi că deteriorările expuse în
rapoartele de constatare sunt într-o legătură cauzală cu cazul asigurat - accidentul rutier
din 03 aprilie 2012.
Instanța a constatat că deteriorările respective exced cele constatate de comun cu
asigurătorul, iar constatările privind existența acestora a fost efectuată în perioada 24
octombrie 2013 - 01 noiembrie 2013, adică după mai mult de un an jumătate de la data
producerii accidentului, circumstanță care examinată în cumul cu lipsa la dosar a probelor
ce ar confirma că autovehiculul intimatului nu a fost exploatat, instituie dubii referitoare la
existența unei legături cauzale între accidentul produs și deteriorările constatate în anul
2013, precum și deteriorările referitoare la data la care acestea au fost cauzate.
La 06 martie 2018, avocatul Denis Terioșchin în interesele lui Porumbescu Gheorghe
a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei menționate și menținerea hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 februarie 2017.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza art. 432 alin. (2) lit. c) care
statuează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.
În motivare, recurentul a reiterat că la examinarea apelului instanța de apel, a
interpretat în mod eronat legea cu privire la asigurări nr. 407 din 21 decembrie 2006, a dat
o apreciere subiectivă prevederilor pct.6.1, 6.5, 7.1 din contractul nr.2012 din 18 ianuarie
2012 de asigurare facultativă a autovehiculelor, echipamentului suplimentar, șoferului și
pasagerilor de accidente și astfel, a constatat eronat că suma asigurată nu poate depăși
suma de 155180 de lei.
Recurentul susține că compania de asigurare nu a obiectat că cheltuielile
suplimentare au fost estimate la suma de 81716,63 lei în baza rapoartelor tehnico-
științifice, ci a obiectat asupra faptului că la evaluarea pagubei care nu putea fi văzută și
identificată la ridicarea automobilului, experții nu au aplicat gradul de uzură și nicidecum
nu au obiectat că este unul și același caz asigurat.
În cadrul examinării apelului, Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate pe
Acțiuni a recunoscut legătura cauzală dintre pretențiile înaintate de reclamant și starea
automobilului, însă a obiectat la pretențiile înaintate deoarece experții nu au aplicat gradul
de uzură. Astfel, recurentul consideră că instanța de apel la pronunțarea deciziei, a
încălcat normele de drept procesual, prin depășirea limitei judecării apelului.
La fel, neîntemeiat a constatat că circumstanțele importante pentru soluționarea
pricinii au fost constatate și elucidate de către instanța de fond.
Prin referința depusă la 07 mai 2018, Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate
pe Acțiuni a indicat că în cererea de recurs recurentul nu a invocat nici un argument
plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Instanța de apel a
examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și apreciat corect probele, a aplicat și
3
interpretat corect normele de drept material și procesual, iar argumentele invocate în
recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că,
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 decembrie 2017.
Potrivit scrisorii de ieșire nr.1130, instanța de apel a expediat participanților la proces
decizia motivată, la 29 ianaurie 2018.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Cererea de recurs a fost declarată la 06 martie 2018, respectiv în termenul prevăzut
de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în
recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu
alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării
pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie
un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-
se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
4
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,
pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor
de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din
partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte
decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de
rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre
din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Denis Terioșchin
în interesele lui Porumbescu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Denis Terioșchin în interesele lui
Porumbescu Gheorghe.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Ala Cobăneanu
judecători
Luiza Gafton
Dumitru Mardari
5