2ra-522/18 — încasarea sumei

2ra-522/18 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 2ra-522/18

instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, V. Cotorobai

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Svetlana Filincova, Iuliana Oprea

Galina Stratulat,Luiza Gafton

examinând recursurile declarate de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, administratorul autorizat

Dumitru Cucu, și Lilian Gîncu, succesorul în drepturi a Mariei Gîncu, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și încheierii Curții de Apel

Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a fost înlocuită reclamanta societatea cu

răspundere limitată „Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, cu

succesorul în drepturi Natalia Zabunova,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată „Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat

(succedată în drepturile procedurale de către Natalia Zabunova) împotriva Mariei

Gîncu (succedată în drepturi procedurale de către Lilian Gîncu) cu privire la

compensarea valorii îmbunătățirilor efectuate bunului imobil luat în locațiune,

c o n s t a t ă

La 20 aprilie 2011, societatea cu răspundere limitată „Subil Grup” (denumirea

prescurtată SRL „Subil Grup”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Mariei Gîncu cu privire la compensarea valorii îmbunătățirilor efectuate bunului

imobil luat în locațiune.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 10 mai 2007, a încheiat cu Maria Gîncu

un contract de locațiune a încăperii nelocative, cu o suprafață de 163,4 m.p., a terasei

cu suprafața de 200 m.p. și a încăperii auxiliare cu suprafața de 100 m.p., amplasate

pe str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău. Conform contractului, SRL „Subil Grup”,

în calitate de locatar, preia bunul imobil pentru a-l folosi în calitate de restaurant, bar,

cafenea sau club pe un termen de 10 ani, contra unei sume de 2 000 de euro lunar.

Afirmă reclamanta că, a efectuat lucrări de reparație capitală a interiorului

încăperii luate în locațiune și a utilat imobilul cu bunuri ce-i aparțin în valoare de

2 582 000 de lei. Totodată, pentru activitatea începută și având ca bază contractul de

locațiune, a contractat credite de la BC „Moldova Agroindbank”, BC„Mobiasbancă –

Groupe Societe Generale” SA, ÎM „Microinvest” SRL, Pro Credit Moldova. Iar,

1

pentru asigurarea rambursării creditelor a contat pe activitatea ce o va desfășura în

baza contractului de locațiune încheiat cu Maria Gîncu.

SRL „Subil Grup” susține că, la 15 ianuarie 2010, Maria Gîncu a înaintat în

instanța de judecată acțiune împotriva sa, prin care a solicitat încasarea datoriei și

rezilierea contractului de locațiune din 10 mai 2007, cu evacuarea SRL „Subil Grup”

din încăperile amplasate pe str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău, iar prin hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 06 martie 2013, modificată prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2014, s-a admis acțiunea, s-a reziliat contractul

de locațiune nr. 1 din 10 mai 2007, s-a dispus evacuarea SRL „Subil Grup” din

încăperile nelocative situate str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău, și s-a încasat din

contul SRL „Subil Grup” suma de 82 700 de euro cu titlu de plată pentru locațiunea

încăperilor și penalitatea în sumă de 7 443 de euro.

Reclamanta evocă faptul că în conformitate cu pct. 3.4.3 din contract, locatarul

se obligă să repare și să îmbunătățească sediul luat în arendă. Această prevedere

contractuală demonstrează starea deplorabilă și necesitatea efectuării lucrărilor de

reparație și reconstrucție a încăperii închiriate la momentul semnării contractului de

locațiune. Prin urmare, opinează că, în temeiul prevederilor art. 909 din Codul civil,

este îndreptățită să solicite compensarea valorii îmbunătățirilor efectuate bunului

imobil cu permisiunea locatorului.

SRL „Subil Grup” solicită a încasa din contul Mariei Gîncu în beneficiul său

suma de 2 582 000 de lei pentru compensarea valorii îmbunătățirilor efectuate

bunului imobil luat în locațiune.

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin hotărârea din 22 mai 2014 (vol. II,

f.d.131, 133-137) a admis parțial acțiunea și a încasat de la Maria Gîncu în beneficiul

SRL „Subil Grup” suma de 1 270 000 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru

îmbunătățirea bunului.

A încasat de la Maria Gîncu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 25 000

de lei.

A încasat din contul SRL „Subil Grup” în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 30 000 de lei.

În rest, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a invocat dispozițiile art. 898

alin. (1) și art. 909 alin. (1) din Codul civil, precum și prevederile art. 94 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Referitor la circumstanțele speței, prima instanță a reținut că, prin semnarea

contractului de locațiune, cu clauza de la pct. 3.4.3. care prevede că locatarul

SRL„Subil Grup” este în drept să efectueze reparația imobilului primit în locațiune și

alte îmbunătățiri, locatorul și-a dat acordul la efectuarea reparației și îmbunătățirea

imobilului. Astfel, nu poate fi acceptată afirmația locatorului precum să reparația

capitală a bunului transmis în locațiune s-a efectuat fără acordul său.

La caz, prima instanță a notat că, valoarea bunului imobil litigios la momentul

dării în locațiune constituia 1 000 000 de lei, conform pct. 1.4 al contractului, iar

conform raportului de evaluare (vol. II, f.d. 73-100), la 16 ianuarie 2013, valoarea de

piață a imobilului amplasat pe str. Miron Costin, 13/1, mun.Chișinău, constituie

2 270 000 de lei.

2

Prin urmare, prima instanță a ajuns la concluzia de a compensa SRL „Subil

Grup” diferența dintre valoarea bunului imobil primit în locațiune la momentul

transmiterii în locațiune (1 000 000 de lei) și valoarea acestuia la momentul rezilierii

contractului de locațiune (2 270 000 de lei), ceea ce constituie 1 270 000 de lei.

Succesiv, a conchis respingerea acțiunii în partea ce excede suma de 1 270 000

de lei, deoarece reclamanta a probat că acele sume au fost suportate pentru efectuarea

reparației imobilului litigios. Or, conform raportului de expertiză, nu toate pozițiile

din facturile fiscale prezentate de reclamantă au fost folosite în îmbunătățirea

imobilul din speță.

Subsecvent, având în vedere că la depunerea cererii de chemare în judecată

reclamanta a fost scutită de la plata taxei de stat, prima instanță a opinat necesar de a

încasa plata taxei de stat de la ambele părți proporțional acțiunii admise și respinse.

La 16 aprilie 2015, reprezentantul Nataliei Zabunova, avocatul Marian Babără a

depus în instanța de apel cerere privind substituirea părții în proces, prin care a

solicitat înlocuirea reclamantei SRL „Subil Grup” cu succesorul ei în drepturi Natalia

Zabunova (vol. II, f.d. 234).

În motivarea cererii a indicat că, prin contractul de cesiune a creanțelor nr. 22-

10/15 din 22 octombrie 2014, SRL „Subil Grup” a transmis Nataliei Zabunova

dreptul de a cere în locul societății de la Maria Gîncu executarea obligației de

achitare a sumei de 1 270 000 de lei.

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 12 noiembrie 2015 (vol. III, f.d.49-

53), a înlocuit reclamanta SRL „Subil Grup”, în proces de insolvabilitate cu

succesorul său în drepturi Natalia Zabunova.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 20 ianuarie 2016 (vol. III, f.d. 65-

67), a respins recursurile declarate de Maria Gîncu și lichidatorul SRL „Subil Grup”

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015.

În consolidarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că încheierea prin care a

fost admisă succesiunea părții în proces, nu poate fi contestată în ordine de recurs

separat.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 14 aprilie 2016 (vol. III, f.d. 100, 101-

107), a respins apelul declarat de Maria Gîncu și a menținut hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 07 decembrie 2016 (vol. III,

f.d.179-186), a admis recursurile declarate de Maria Gîncu și lichidatorul SRL „Subil

Grup”, în procedura falimentului simplificat, Cucu Dumitru și a casat integral

încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2015 și decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 aprilie 2016, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Întru fortificarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că, prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015 s-a inițiat procedura falimentului

simplificat față de SRL „Subil Grup”, cu dizolvarea acesteia, iar lichidator fiind

desemnat administratorul autorizat Dumitru Cucu.

La fel, s-a constatat că chestiunea cu privire la succesiunea în drepturile

procedurale, prin substituirea reclamantei SRL „Subil Grup” cu succesorul în drepturi

Natalia Zabunova, a fost examinată în lipsa lichidatorului SRL „Subil Grup”,

3

administratorului autorizat Dumitru Cucu. Mai mult decât atât, instanța de apel nu a

solicitat lichidatorului SRL „Subil Grup” opinia cu privire la înlocuirea în proces a

SRL „Subil Grup” cu succesorul în drepturi Natalia Zabunova.

Prin urmare, instanța de recurs a concluzionat că, la examinarea acestei

chestiuni, instanța de apel s-a bazat doar pe circumstanțele invocate și prezentate de

către reprezentantul Nataliei Zabunova, avocatul Marian Babără. Astfel, lipsind

lichidatorul SRL „Subil Grup”, administratorul autorizat Dumitru Cucu de

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, precum și de a

alege modalitățile și mijloacele susținerii acesteia. Or, din conținutul cererii de recurs

rezultă că lichidatorul SRL „Subil Grup” nu este de acord cu substituirea în proces a

SRL „Subil Grup” cu succesorul în drepturi Natalia Zabunova, invocând temeiuri de

nulitate a contractului de cesiune a creanței. La fel, instanța de apel nu a solicitat

lichidatorului prezentarea informației cu privire la reflectarea acestui contract în

contabilitatea SRL „Subil Grup”.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 24 octombrie

2017 (vol. III, f.d. 228-230), a admis cererea depusă de Natalia Zabunova privind

substituirea părții în proces cu succesorul său în drepturi; și a înlocuit reclamantul

SRL „Subil Grup” cu succesorul său în drepturi Natalia Zabunova.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 24 octombrie 2017 (vol. III, f.d. 231,

232-237), a respins apelul declarat de Maria Gîncu și a menținut fără modificări

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014.

La 02 noiembrie 2017, lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura

falimentului simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și încheierii Curții

de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 prin care s-a înlocuit reclamantul

SRL„Subil Grup” cu succesorul său în drepturi Natalia Zabunova. Prin recursul

declarat solicită admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate și anularea

parțială a deciziei instanței de apel în partea respingerii apelului și în partea admiterii

succesiunii în drepturile procesuale, cu emiterea în această partea a unei noi hotărâri

prin care să fie respinsă succesiunea în drepturile procesuale (vol. IV, f.d. 1-3).

În motivarea recursului invocă faptul că, rejudecând cauza, instanța de apel nu s-

a conformat deciziei Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2016. Astfel,

instanța inferioară nu a solicitat lichidatorului informații din contabilitatea SRL„Subil

Grup” referitor la contractul de cesiune a creanței din 22 octombrie 2014.

Succesiv, menționează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, în sensul

art. 55 din Codul de procedură civilă, doar participanții la proces pot valorifica

dreptul de a înainta cereri și demersuri. Prin urmare, în speță, admiterea succesiunii

în drepturi este ilegală, deoarece cererea a fost depusă de către o persoană care nu

este participant la proces. În acest sens, opinează că, doar lichidatorul SRL „Subil

Grup” era în drept să depună o astfel de cerere.

La 11 decembrie 2017, succesorul legal al Mariei Gîncu, Lilian Gîncu a depus

cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

recurate și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 22 mai 2014, cu

pronunțarea unei noi hotărâri (vol. IV, f.d. 18-19).

4

În motivarea recursului invocă faptul că, instanțele inferioare nu au elucidat

toate circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei, nu au cercetat

multiaspectual probele și au aplicat eronat normele de drept material și procedural,

circumstanță care a dus la examinarea neobiectivă a cauzei.

La fel, odată cu depunerea cererii de recurs, Lilian Gîncu a depus cerere prin

care solicită înlocuirea Mariei Gîncu cu succesorul său în drepturi Lilian Gîncu

(vol.IV, f.d. 25). În motivarea cererii, menționează că, Maria Gîncu, pârâtă în speță,

a decedat la 28 august 2017, iar pentru neadmiterea încălcărilor procesuale

consideră oportun de a fi înlocuită Maria Gîncu cu succesorul său în drepturi – fiul

Lilian Gîncu.

În acest sens, relevă că a acceptat în termeni prevăzuți de legislație averea

succesorală rămasă după decesul mamei sale, astfel încât a intrat în drepturi depline,

fapt ce se adeverește prin certificatul de moștenitor legal.

La 11 decembrie 2017, succesorul legal al Mariei Gîncu, Lilian Gîncu a depus

cerere de recurs motivată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

recurate și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 22 mai 2014, cu

pronunțarea unei noi hotărâri (vol. IV, f.d. 26-31).

În motivarea recursului indică faptul că, instanțele inferioare au interpretat

eronat clauzele contractuale stipulate la pct. 3.4.3 ale contractului de locațiune,

conform cărora locatarul se obligă să repare și să îmbunătățească sediul luat în

arendă, ceea ce demonstrează faptul că la momentul încheierii contractului de

locațiune, încăperea era într-o stare deplorabilă și era necesară efectuarea lucrărilor de

reparație și reconstrucție a acesteia.

Or, locatarul niciodată nu s-a adresat locatorului cu cerere prin care să solicite

efectuarea reapariției bunului imobil transmis în locațiune. Mai mult decât atât,

locatorul Maria Gîncu nu și-a dat acordul la efectuarea lucrărilor de reparație a

bunului transmis în locațiune, toate lucrările de reparație fiind efectuate din propria

inițiativă a locatarului SRL „Subil Grup”, pentru a avea posibilitatea de a-și

desfășura activitatea.

Mai mult decât atât, opinează că, contractul de locațiune nu conține clauze prin

care locatorul și-ar asuma obligația de a restitui mijloacele bănești investite de către

locatar în efectuarea reparației bunului imobil transmis în locațiune.

Astfel, vădește că, prin admiterea acțiunii, instanțele inferioare au încălcat

normele de drept material prevăzute de Codul civil.

Subsecvent, menționează că, instanța de apel nu a înștiințat-o în mod legal pe

Maria Gîncu despre data, ora și locul examinării cauzei în ordine de apel, fapt ce

constituie o gravă încălcare a normelor procesuale, deoarece aceasta a fost lipsită

de dreptul de a-și susține poziția și dezacordul față de hotărârea atacată.

La 19 februarie 2018, lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului

simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu a depus cerere de recurs

suplimentară împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și

încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 prin care s-a înlocuit

reclamantul SRL „Subil Grup” cu succesorul său în drepturi Natalia Zabunova. Prin

cererea de recurs suplimentară solicită admiterea acesteia, casarea integrală a

5

încheierii recurate, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă succesiunea

în drepturile procesuale a Nataliei Zabunova în locul SRL „Subil Grup”; și casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare (vol. IV,

f.d.44-46).

În motivarea recursului, invocă suplimentar că, prin contractul de cesiune a

creanțelor nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014, SRL „Subil Grup” a cesionat Nataliei

Zabunova o creanță în sumă de 1 270 000 de lei opozabilă față de Maria Gîncu, fără a

se indica sursa de proveniență a respectivei creanțe.

La caz, menționează că, SRL „Subil Grup” nu are careva datorii față de Natalia

Zabunova, pentru a fi justificată cesiunea acestei creanțe.

Mai mult decât atât, afirmă că, chestiunea cu privire la succesiunea în drepturile

procedurale urma a fi examinată până la pronunțarea asupra fondului apelului. Însă,

rejudecând cauza, instanța de apel nu a pus în discuție această chestiune și nu a

solicitat opinia lichidatorului referitor la succesiunea în drepturile procedurale.

La 12 martie 2018, lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului

simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu a depus cerere privind nulitatea

absolută a contractului de cesiune a creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014,

prin care a solicitat admiterea cererii și constatarea fie din oficiu fie la cererea

lichidatorului a nulității absolute a contractului de cesiune a creanței nr. 22-10/15

din 22 octombrie 2014 (vol. IV, f.d. 52-54).

În motivarea cererii menționează că, instanța de judecată poate interveni în

cazul nulității absolute doar pentru a aplica efectele nulității absolute dacă părțile nu

vor face acest lucru benevol. Astfel, având în vedere că nici una din părți nu a

contestat temeiurile de nulitate absolută a actului juridic, în speță nu este necesară

existența unei hotărâri judecătorești pentru constatarea nulității actului juridic.

La caz, invocă faptul că contractul de cesiune a creanței nr. 22-10/15 din 22

octombrie 2014 este un contract nul, deoarece încheierea acestuia contravine

normelor imperative. Or, creanța cesionată de către SRL „Subil Grup” nu poate fi

considerată ca transmisibilă și sesizabilă, deoarece este litigioasă și nu există o

hotărâre judecătorească irevocabilă în baza căreia să fie catalogată ca transmisibilă și

sesizabilă.

Lichidatorul afirmă că debitorul SRL „Subil Grup” nu a prezentat registru

contabil al contractelor, pentru a putea verifica existența contractului de cesiune a

creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014. Prin urmare, opinează că acest contract

nu există și este fictiv, cu scopul de a exclude sumele bănești din masa debitoare a

SRL „Subil Grup”.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 28 martie 2018 (vol. IV, f.d. 57-

59), a înlocuit-o pe Maria Gîncu, care a decedat la 28 august 2017, cu succesorul ei în

drepturi – Lilian Gîncu.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 28 martie 2018 (vol. IV, f.d. 60),

a considerat admisibile recursurile declarate de lichidatorul SRL „Subil Grup”, în

procedura falimentului simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu, și Lilian

Gîncu, succesorul în drepturi a Mariei Gîncu, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 24 octombrie 2017 și încheierii Curții de Apel Chișinău din 24

6

octombrie 2017, prin care a fost înlocuită reclamanta SRL „Subil Grup”, în procedura

falimentului simplificat, cu succesorul în drepturi Natalia Zabunova.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, administratorul

autorizat Dumitru Cucu urmează a fi respins, cu menținerea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 24 octombrie 2017. Totodată, recursul declarat de Lilian Gîncu,

succesorul în drepturi a Mariei Gîncu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

24 octombrie 2017 urmează a fi admis, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău 22 mai 2014, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, din motivele relevate infra.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Materialele cauzei atestă că, la 10 mai 2007, între Maria Gîncu, în calitate de

locator, și SRL „Subil Grup”, în calitate de locatar a fost încheiat contractul de

locațiune nr. 1, obiect al căreia a fost încăperea nelocativă cu suprafața de 163,4 m.p.,

terasa cu suprafața de 200 m.p. și încăperea auxiliară cu suprafața de 100 m.p.,

amplasate pe str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău (vol. I, f.d. 150-152).

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin hotărârea din 10 mai 2010 (vol. I,

f.d.111-113 recto-verso), menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02

noiembrie 2011 (vol. I, f.d. 115-116 recto-verso) a admis acțiunea Mariei Gîncu; a

reziliat contractul de locațiune încheiat la 10 mai 2007 între Maria Gîncu și SRL

„Subil Grup”; a evacuat SRL „Subil Grup” din încăperile nelocative situate pe str.

Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău; a încasat din contul SRL „Subil Grup” în

beneficiul Mariei Gîncu suma de 21 221,50 de euro și 8 912 lei; și a încasat de la

SRL „Subil Grup” taxa de stat în sumă de 10 207,94 de lei.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 04 aprilie 2012, a admis recursul

declarat de SRL „Subil Grup” și a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2011 și hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 10 mai

2010, restituind cauza spre rejudecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, în alt

complet de judecată.

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, prin hotărârea din 06 martie 2013 (vol. I,

f.d.219-222 recto-verso), a admis acțiunea Mariei Gîncu; a reziliat contractul de

locațiune nr. 1 încheiat la 10 mai 2007 între Maria Gîncu și SRL „Subil Grup”; a

evacuat SRL „Subil Grup” din încăperile nelocative situate pe str. Miron Costin,

13/1, mun. Chișinău; a încasat din contul SRL „Subil Grup” în beneficiul Mariei

Gîncu suma de 82 700 de euro cu titlu de plată pentru locațiunea încăperilor, suma de

7

26 618,95 de euro cu titlu de penalitate și suma de 150 de lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de judecată; și a încasat din contul SRL „Subil Grup” în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 24 950 de lei.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 17 aprilie 2014, a admis apelul

declarat de SRL „Subil Grup” și a modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 06 martie 2013 în partea încasării penalității și taxei de stat,

micșorând suma încasată cu titlu de penalitate de la 26 618,95 de euro la 7 443 de

euro și taxa de stat încasată din contul SRL „Subil Grup” în beneficiul statului de la

24 950 de lei la 18 713 lei. În rest, a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 06 martie 2013.

Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 03 septembrie 2014, a considerat

inadmisibil recursul declarat de către SRL „Subil Grup” împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din17 aprilie 2014.

La 20 aprilie 2011, SRL „Subil Grup” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Gîncu, solicitând încasarea din contul acesteia a sumei de 2 582 000

de lei cu titlu de compensare a valorii îmbunătățirilor efectuate bunului imobil primit

în locațiune.

Judecătoria Centru, mun. Chișinău, prin hotărârea din 22 mai 2014 (vol. II,

f.d.131, 133-137), menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie

2017 (vol. III, f.d. 231, 232-237), a încasat de la Maria Gîncu în beneficiul

SRL„Subil Grup” suma de 1 270 000 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru

îmbunătățirea bunului; a încasat de la Maria Gîncu în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 25 000 de lei; și a încasat din contul SRL „Subil Grup” în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 30 000 de lei.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 24 octombrie 2017 (vol. III, f.d. 231,

232-237), a respins apelul declarat de Maria Gîncu și a menținut fără modificări

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014.

Verificând legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție desprinde

că din conținutul acestora nu se certifică în mod clar substanța hotărârii judecătorești,

deoarece la adoptarea hotărârii prima instanță și instanța de apel nu au elucidat

multiaspectual circumstanțele speței și au interpretat în mod eronat normele materiale

ce guvernează raportul litigios, iar ca rezultat au interpretat în mod eronat legea.

Analizând memoriul deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014, Colegiul constată că,

în esență, motivul care a format poziția primei instanțe și instanței de apel de a

admite parțial acțiunea este faptul că prin pct. 3.4.3. din contractul de locațiune nr. 1

din 10 mai 2007, locatorul Maria Gîncu și-a dat acordul la efectuarea reparației și

îmbunătățirea imobilului transmis în locațiune SRL „Subil Grup”.

În debut, instanța de recurs învederează că, deși instanțele de fond corect au

stabilit obiectul acțiunii civile dedusă judecății, care constă în compensarea valorii

îmbunătățirilor aduse de către locatar bunului imobil primit în locațiune, însă au

interpretat în mod eronat circumstanțele speței și norma legală ce o guvernează.

8

Astfel, conform art. 909 din Codul civil, la expirarea termenului sau la rezilierea

contractului de locațiune, locatarul are dreptul să separe îmbunătățirile, efectuate cu

permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară

compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Locatarul are dreptul să separe îmbunătățirile efectuate fără permisiunea locatorului

dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul și dacă locatorul refuză să compenseze

valoarea lor. În cazul în care îmbunătățirile efectuate fără permisiunea locatorului nu

pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin proprietate a locatorului. La cererea

locatorului, construcțiile neautorizate de el urmează a fi demolate de către locatar sau

pe contul lui.

Colegiul notează că sensul autentic al normei legale precitate instituie două

categorii de îmbunătățiri: 1) efectuate cu permisiune locatorului; și 2) fără

permisiunea acestuia. Iar, aceste două categorii, la rândul său por fi separate în două

tipuri: îmbunătățiri care pot fi separate fără a se deteriora bunul și care nu pot fi

separate fără ca bunul să nu fie deteriorat.

Astfel, se deduce că la judecarea disensiunilor iscate între locatar și locator cu

privire la compensarea valorii îmbunătățirilor, urmează a fi identificate două

circumstanțe esențiale: 1) dacă îmbunătățirile au fost efectuate cu permisiunea

locatorului sau nu; și 2) dacă în cazul efectuării acestora fără consimțământul

locatorului; 2) dacă îmbunătățirile pot fi separate fără a se deteriora bunul sau nu.

La caz, este indubitabil că presupusele îmbunătățiri efectuate de către

SRL„Subil Grup” a încăperilor nelocative situate pe str. Miron Costin, 13/1,

mun.Chișinău nu pot fi separate fără a se deteriora bunul. Prin urmare acestea ar

putea fi compensate de locator doar prin achitarea contravalorii.

Însă, per a contrario nu poate fi reținută concluzia primei instanțe și instanței

de apel precum că, prin clauza prevăzută la pct. 3.4.3 din contractul de locațiune nr.1

din 10 mai 2007, locatorul Maria Gîncu și-a dat acordul la efectuarea reparației și

îmbunătățirea imobilului transmis în locațiune SRL „Subil Grup”. Or, conform

pct.3.4.3 din contractul de locațiune nr.1 din 10 mai 2007, locatarul este în drept de a

efectua lucrări de reparație a încăperii primite în locațiune.

La capitolul dat, Colegiul opinează că această clauză contractuală este una

ambiguă și nu impune obligația locatorului de a compensa locatarului valoarea

îmbunătățirilor aduse încăperii transmis în locațiune, deoarece noțiunea de „efectuare

a lucrărilor de reparație” are o înțelegere vastă. Astfel, pentru a se putea bucura de

protecția art. 909 alin. (1) din Codul civil, SRL „Subil Grup” trebuia să prezinte

Mariei Gîncu schița de proiect și devizul de cheltuieli a viitoarelor lucrări de reparație

și/sau de reconstrucție a încăperilor nelocative situate pe str. Miron Costin, 13/1,

mun. Chișinău, și respectiv să coordoneze și să solicite în scris acordul locatorului la

efectuarea acestor lucrări.

Remarcabil este că, deși prin contractul de locațiune nr. 1 din 10 mai 2007,

Maria Gîncu a transmis SRL „Subil Grup” pe un termen de 10 ani dreptul de posesie

și folosință a încăperilor nelocative situate pe str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău,

totuși aceasta era îndatorată să întrebuințeze lucrul închiriat ca un bun proprietar, iar

orice intervenție asupra bunului primit în locațiune trebuia să o coordoneze cu

proprietarul și să dobândească acordul acestuia.

9

În condițiile speței, este indubitabil că, SRL „Subil Grup” nu a demonstrat faptul

că presupusele îmbunătățiri a încăperilor nelocative situate pe str. Miron Costin, 13/1,

mun. Chișinău, au fost necesare și utile. Or, din însăși cererea de chemare în judecată

rezultă că acestea au fost făcute în scop de lux, de a aduce imobilul în starea necesară

intimatei pentru a-și putea desfășura activitatea economică.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că, sumele pretinse de

SRL „Subil Grup” în esență constituie cheltuieli voluptuarii, adică investiții

posesorului unui lucru pentru a-și satisface plăcerea lui personală, însă care nu au fost

nici necesare, nici utile și care nu măresc valoarea lucrului.

În acest sens, Colegiul notează că intimata nu a demonstrat faptul că investițiile

sale în încăperea nelocativă din str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău, au ameliorat

starea materială a acesteia sau că a creat un spor de valoare a lucrului, prin

amenajarea spațiului comercial, mărindu-i atractivitatea față de clientelă prin gradul

de civilizație oferit în derularea activității comerciale.

Însă, proprietarul nu poate fi obligat să restituie cheltuielile de îmbunătățire a

bunului transmis în locațiune, indiferent dacă posesorul care le-a efectuat a fost de

bună-credință sau de rea-credință, dacă locatarul a adus aceste îmbunătățiri fără

acordul prealabil al proprietarului. În asemenea condiții, proprietarul are dreptul de a

păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului pe durata locațiunii,

dacă acestea nu pot fi separate fără deteriorarea bunului, și în virtutea legii devin

proprietatea sa.

Dealtfel, corelând circumstanțele relevate, instanța de recurs vădește că, prin

crearea unei datorii rezultată din achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse

imobilului închiriat, SRL „Subil Grup”, succedată în drepturi de către Natalia

Zabunova, ar urmări scopul instituirii dreptului de retenție, fapt ce i-ar permite

reținerea încăperilor nelocative situate pe str. Miron Costin, 13/1, mun. Chișinău, în

stăpânirea sa și refuzarea restituirii acestora până când debitorul său, creditor al

bunului – Maria Gîncu, succedată în drepturi de Lilian Gîncu, va plăti datoria ce s-a

născut în sarcina sa în legătură cu prezentul litigiu.

În corolar, raportând circumstanțele faptice ale speței normelor legale ce

guvernează raportul litigant, Colegiul conchide netemeinicia acțiunii înaintate de

SRL „Subil Grup”, succedată în drepturi de către Natalia Zabunova, împotriva Mariei

Gîncu, succedată în drepturi de Lilian Gîncu cu privire la compensarea valorii

îmbunătățirilor efectuate bunului imobil luat în locațiune. Or, reclamanta nu a

demonstrat faptul că a primit acord prealabil al locatorului/proprietarului încăperilor

nelocative închiriate – Maria Gîncu pentru a efectua lucrările de reparație a acestora

în volumul în care solicită a fi compensată.

Cu titlu de consecință, ținând cont de memoriul expus supra, Colegiul consideră

necesar de a casa integral atât decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017,

cât și hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 17 martie 2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Accesorium sequitur principale instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiat

recursul declarat de lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului

simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a fost înlocuită reclamanta SRL

10

„Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, cu succesorul în drepturi Natalia

Zabunova și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017.

La caz, instanța de recurs notează că, deși lichidatorul Dumitru Cucu indică

faptul că recursul declarat este îndreptat atât împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 24 octombrie 2017, cât și împotriva Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017, totuși acesta este valorificat doar împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 24 octombrie 2017. Or, acesta solicită instanței de recurs acesta casarea

integrală a încheierii recurate și anularea parțială a deciziei instanței de apel în partea

respingerii apelului și în partea admiterii succesiunii în drepturile procesuale (vol. IV,

f.d. 1-3).

La capitolul dat Colegiul evocă că, chestiunea succesiunii în drepturile

procedurale ale SRL „Subil Grup” cu Natalia Zabunova a fost soluționată prin

încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, nu și prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017.

Respectiv, lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului

simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu nu a invocat temeiuri de

nelegalitate a deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017.

Or, conform art. 70 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul ieșirii uneia

dintre părți din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărîre

judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanță, transfer de datorie și alte

cazuri de subrogare), instanța permite înlocuirea părții cu succesorul ei în drepturi.

Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

În sensul normei legale precitate, la examinarea chestiunii cu privire la

succesiunea în drepturile procedurale, instanța de judecată verifică dacă există

temeiul înlocuirii părții cu succesorul ei în drepturi, în condițiile speței contractul de

cesiune a creanțelor, nu și legalitatea încheierii acestui contract.

Astfel, verificarea existenței sau lipsei datoriilor între cedentul SRL „Subil

Grup” și cesionarul Natalia Zabunova este în afara obiectului prezentei acțiuni civile

și nu prezintă interes la examinarea chestiunii cu privire la succesiunea în drepturile

procedurale, deoarece raporturile juridice între SRL „Subil Grup” și cesionarul

Natalia Zabunova ar putea constitui obiectul altei cauze civile care nu are legătură de

conexitate cu prezentul litigiu.

Nu pot fi acceptate argumentele invocate întru susținerea constatării nulității

absolute a contractului de cesiune a creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014. În

acest sens, instanța de recurs reiterează faptul că obiectul prezentei acțiuni civile

constă în încasarea sumei de la Maria Gîncu în urma raporturilor născute în baza

contractului de locațiune a încăperii nelocative amplasate pe str.Miron Costin, 13/1,

mun. Chișinău, încheiat la 10 mai 2007 între Maria Gîncu și SRL „Subil Grup”.

Astfel, se deduce că constatarea nulității absolute a contractului de cesiune a

creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014, prin care SRL „Subil Grup” a transmis

Nataliei Zabunova dreptul de a cere de la Maria Gîncu executarea obligației de

achitare a sumei de 1 270 000 de lei, este distinct obiectului prezentei acțiuni.

Dealtfel, prin prisma art. 5 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 149 din 29 iunie 2012

insolvabilității, judecarea acțiunilor introduse de lichidator privind nulitatea actelor

juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului intră în principalele

11

competente ale instanței de insolvabilitate. Respectiv, în speță, constatarea nulității

absolute a contractului de cesiune a creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014,

este distinctă atribuțiilor instanței de drept comun, astfel încât lichidatorul fiind în

drept să depună în instanța de insolvabilitate cerere în temeiul art.104 din Legea

insolvabilității.

Subsecvent, Colegiul consideră că nu pot fi acceptate nici argumentele

lichidatorului cu privire la faptul că instanța de apel nu a pus în discuție chestiunea

cu privire la succesiunea în drepturile procedurale și nu a solicitat opinia

lichidatorului referitor la aceasta.

Or, din conținutul materialelor cauzei se atestă că lichidatorul SRL „Subil

Grup”, în procedura falimentului simplificat, administratorul autorizat Dumitru

Cucu a depus două referințe asupra apelului declarat de Maria Gîncu și în partea

succesiunii în drepturi (vol. III, f.d. 202-203, 218-219). Astfel, prin aceste referințe,

lichidatorul și-a expus poziția referitor la chestiunea cu privire la succesiunea în

drepturi. Mai mult decât atât, acesta a solicitat inter alia instanței de apel judecarea

apelului în lipsa sa.

Totodată, din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din 24

octombrie 2017 în ordine de apel (vol. III, f.d. 226-227), se constată că lichidatorul

SRL „Subil Grup” a fost prezent la această ședință de judecată și a participat la toate

fazele procesuale desfășurate la această ședință de judecată: a dat explicații și a luat

cuvânt în susțineri orale.

Succesiv, instanța de recurs nu poate accepta nici alegațiile lichidatorului,

precum că în sensul art. 55 din Codul de procedură civilă, cererea de admitere a

succesiunii în drepturi era în drept să o depună doar lichidatorul SRL „Subil Grup”.

Or, în sensul art. 70 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Natalia Zabunova este

subiect al raportului juridic litigios, calitate care a dobândit-o prin contractul de

cesiune a creanței nr. 22-10/15 din 22 octombrie 2014. Astfel, aceasta este în drept

să facă uz de dreptul procedural de a depune cerere în temeiul art. 70 din Codul de

procedură civilă, pentru a fi substituită cu SRL „Subil Grup” în drepturile

procedurale, întru apărarea în continuare a intereselor sale dobândite în cadrul

prezentei cauze civile.

Cu titlu de consecință, ținând cont de memoriul expus supra, Colegiul consideră

necesar de a casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22 mai 2014, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Totodată, Colegiul opinează necesitatea

menținerii încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care a fost

înlocuită reclamanta SRL „Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, cu

succesorul în drepturi Natalia Zabunova.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că instanța de apel și

prima instanță au emis hotărâri neîntemeiate, dictate de concluzii nemotivate,

neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței și interpretare eronată a

cadrului legal pertinent speței, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității

respingerii recursului declarat de lichidatorul SRL „Subil Grup”, în procedura

falimentului simplificat, administratorul autorizat Dumitru Cucu și menținerii

12

încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017. Totodată, Colegiul

conchide necesitatea admiterii recursului declarat de Lilian Gîncu, succesorul în

drepturi a Mariei Gîncu și a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie

2017 și hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 22 mai 2014 și pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, –

d e c i d e :

A respinge recursul declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, administratorul autorizat

Dumitru Cucu împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017

și deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017.

A menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 prin care

a fost înlocuită reclamanta societatea cu răspundere limitată „Subil Grup”, în

procedura falimentului simplificat, cu succesorul în drepturi Natalia Zabunova.

A admite recursul declarat de Lilian Gîncu, succesorul în drepturile

procedurale ale Mariei Gîncu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2017.

A casa integral decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău 22 mai 2014, adoptate în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere

limitată „Subil Grup”, în procedura falimentului simplificat, împotriva Mariei Gîncu

(succedată în drepturi de către Lilian Gîncu) cu privire la compensarea valorii

îmbunătățirilor efectuate bunului imobil luat în locațiune.

A pronunța o nouă hotărâre prin care a respinge ca fiind neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Subil Grup”, în

procedura falimentului simplificat (succedată în drepturile procedurale de către

Natalia Zabunova) împotriva Mariei Gîncu (succedată în drepturile procedurale de

către Lilian Gîncu) cu privire la compensarea valorii îmbunătățirilor efectuate

bunului imobil luat în locațiune.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Luiza Gafton

13