3ra-277/18 — anularea partiala a actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea partiala a actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-277/18 — anularea partiala a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-277/18
Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. E. Palanciuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, V. Negru, V. Clima)
Î N C H E I E R E
2 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător: Svetlana Filincova
Judecători: Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal Chișinău,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți
accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Moldimobil Brand”, Societatea cu
Răspundere Limitată „D&D Companie”, Societatea cu Răspundere Limitată
„AgroEngineering”, Societatea cu Răspundere Limitată „Bramius” cu privire la anularea
parțială a actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, prin care a fost
respinsă cererea de apel declarată de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2017,
c o n s t a t ă:
La 28 martie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu
cerere de chemare în judecată către Consiliul municipal Chișinău, intervenienți accesorii
Societatea cu Răspundere Limitată „Moldimobil Brand”, Societatea cu Răspundere
Limitată „D&D Companie”, Societatea cu Răspundere Limitată „AgroEngineering”,
Societatea cu Răspundere Limitată „Bramius” privind anularea parțială a actului
administrativ.
În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5
din 18 februarie 2016 “cu privire la introducerea unui moratoriu pentru construcțiile
problematice din municipiul Chișinău”, s-a decis anularea și retragerea tuturor
documentelor permisive pentru efectuarea unor construcții din mun. Chișinău și abrogarea
unor decizii adoptate anterior de către Consiliul municipal Chișinău.
Menționează că potrivit art. 64, 67 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind
administrația publică locală, a supus controlului obligatoriu de legalitate decizia contestată
și a constatat că aceasta a fost adoptată parțial contrar prevederilor legale.
Astfel, prin notificarea nr. 1304/OT4 – 352 din 26 februarie 2016 reclamantul a
solicitat Consiliului municipal Chișinău abrogarea parțială a deciziei menționate, în termen
1
de 30 zile. Din motiv că Consiliul municipal Chișinău în termenul prevăzut de lege nu a
reacționat la notificarea expediată, reclamantul s-a adresat cu acțiune în judecată.
Invocă prevederile art. 2 al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 cu privire la autorizarea
executării lucrărilor de construcție”, potrivit căruia certificatul de urbanism pentru
proiectare este un act cu caracter reglementator, eliberat de către emitent, prin care se fac
cunoscute solicitantului (beneficiarului) prescripțiile și elementele ce caracterizează
regimul juridic, economic, tehnic și arhitectural-urbanistic al unui imobil/teren, stabilite
prin documentația de urbanism și de amenajare a teritoriului, și care permite elaborarea
documentației de proiect; iar autorizația de construire este un act, eliberat de către emitent,
prin care se autorizează executarea lucrărilor de construcție în temeiul și cu respectarea
certificatului de urbanism pentru proiectare și a documentației de proiect elaborate și
verificate. Respectiv, legea menționată stabilește la art. 4-6 condițiile de eliberare a
certificatului de urbanism, termenul de elaborare și eliberare, valabilitatea precum și
conținutul certificatului de urbanism pentru proiectare, iar art. 12-15 stabilește condițiile
de eliberare a autorizației de construcție, conținutul acesteia și cazurile în care autorizația
de construcție își pierde valabilitatea.
Afirmă reclamantul că Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție
nu prevede condiții și cazuri de anulare/sistare a certificatului de urbanism pentru
proiectare sau a autorizației de construire.
Susține că Consiliul municipal Chișinău, Direcția generală arhitectură, urbanism și
relații funciare, Direcția autorizări și disciplină în construcții, precum și Primăria
municipiului Chișinău nu au competența legală de a anula și retrage documentele
permisive pentru efectuarea construcțiilor. De asemenea, Consiliul municipal Chișinău nu
avea dreptul legal de abrogare, fără temei juridic și contrar normelor legale a deciziei nr.
3/27-1 din 19 mai 2015 “privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu privind
valorificarea terenului din xxxxx.
Totodată, face referire la încălcarea principiului consultării populației prevăzut de art.
3 și art. 8 alin. (3) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică
locală, la nerespectarea prevederilor art. 38 al Legii nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele
normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale
în partea ce ține de avizarea și consultarea proiectelor de acte normative.
Explică că la data de 26 februarie 2016 au fost examinate demersurile formulate de
Societatea cu Răspundere Limitată “Moldimobil Brand” și Societatea cu Răspundere
Limitată “D&D Companie”, constatându-se că aceste companii în calitate de subiecți
vizați în conținutul actului administrativ ale căror drepturi sunt lezate, nu au fost consultate
de către Consiliul municipal Chișinău.
Relatează reclamantul că la pregătirea propunerilor de abrogare, modificare și
completare a actelor normative emise anterior sau a părților lor trebuie să se clarifice dacă
acțiunea lor nu s-a extins prin acte ulterioare și asupra unor alte categorii de organizații,
obiective sau persoane. Dacă extinderea a avut loc și norma trebuie să-și mențină
valabilitatea, în proiect se prevede o soluție care să țină cont de extindere, iar actele
referitoare la extindere se includ în lista celor care se abrogă.
2
Declară că urmare a adoptării deciziei nr.3/27-1 din 19 mai 2015 a fost elaborat
Planul Urbanistic de Detaliu, certificatul de urbanism, autorizația de construire, contracte
de investiții, contracte privind angajarea muncitorilor, au fost inițiate lucrările de
construcție în șantier, astfel, fiind create raporturi juridice prin acte ulterioare și au fost
suportate cheltuieli financiare, iar organul emitent nu era în drept să abroge neîntemeiat
decizia contestată. Totodată, abrogarea deciziei nr.3/27-1 din 19 mai 2015 privind
aprobarea Planului urbanistic de detaliu privind valorificarea terenului din xxxxx și
retragerea tuturor documentelor permisive pentru efectuarea construcțiilor din xxxxx, va
duce inevitabil la diminuarea și prejudicierea bugetului municipal.
Precizează că potrivit sesizării înaintate Oficiului de către Societatea cu Răspundere
Limitată “Moldimobil Brand” și Societatea cu Răspundere Limitată “D&D Companie”, ca
urmare a realizării acțiunilor legale ale acestora, au fost efectuate cheltuieli financiare
considerabile pentru achitarea plății terenului arendat, elaborarea planului urbanistic de
detaliu, semnarea unor contracte de societate civilă, inițierea lucrărilor de construcție,
angajarea muncitorilor cu achitarea salariilor și alte cheltuieli financiare care, urmare a
lezării drepturilor legale prin adoptarea deciziei notificate urmează a fi suportate din
bugetul municipal.
Respectiv, în urma examinării actului administrativ considerat ilegal nu au fost
stabilite, în conținutul acestuia, careva surse legale de acoperire a cheltuielilor ce urmează
a fi suportate de către organul emitent prin adoptarea actului administrativ, deoarece
consiliul local nu poate adopta decizii care implică anumite cheltuieli fără indicarea sursei
de acoperire a costului realizării deciziilor respective.
De asemenea la adoptarea actului administrativ în cauză, Consiliul municipal
Chișinău a ignorat prevederile art. 9 alin.(2) din Legea nr.317 din 18 iulie 2003 privind
actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și
locale, care stabilesc că actele normative ale autorităților administrației publice centrale și
locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum și
hotărârilor ordonanțelor Guvernului.
Solicită reclamantul anularea parțială a actului administrativ și anume ale pct.1 alin. 3
și 4, pct. 2 și 6 ale deciziei Consiliului municipal Chișinău nr.1/5 din 18 februarie 2016 cu
privire la introducerea unui moratoriu pentru construcțiile problematice din municipiul
Chișinău, prin care s-a decis abrogarea deciziei Consiliului Municipal Chișinău nr. 3/27-1
din 19 mai 2015 privind aprobarea Planului urbanistic de detaliu privind valorificarea
terenului din str. Andrei Doga și deciziei nr.2/29-32 din 04 martie 2014 cu privire la
stabilirea relațiilor funciare de arendare a lotului de pământ din xxxxx cu Societatea cu
Răspundere Limitată ”Bramius”, pct.2 din aceeași decizie, prin care s-a decis solicitarea
subdiviziunilor responsabile ale Consiliului Municipal Chișinău și anume Direcției
generale arhitectură, urbanism și relații funciare, Direcției autorizări și disciplină în
construcții, precum și Primăriei municipiului Chișinău să anuleze și să retragă toate
documentele permisive pentru efectuarea construcțiilor din xxxxx și xxxxx și pct.6 din
aceeași decizie, prin care s-a decis suspendarea lucrărilor menționate la pct. 2 din prezenta
decizie până la aprobarea raportului comisiei de către Consiliul Municipal Chișinău.
3
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2017, acțiunea a
fost admisă.
S-a anulat pct. 1 (3) și pct. 1 (4) din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5
din 18 februarie 2016 cu privire la introducerea unui moratoriu pentru construcțiile
problematice din municipiul Chișinău, prin care s-a decis abrogarea Deciziei Consiliului
municipal Chișinău nr. 3/27-1 din 19 mai 2015 privind aprobarea Planului urbanistic de
detaliu privind valorificarea terenului din xxxxx și deciziei nr. 2/29-32 din 04 martie 2014
cu privire la stabilirea relațiilor funciare de arendare a lotului de pământ din xxxxx cu
Societatea cu Răspundere Limitată „Bramius”, ca fiind emisă cu încălcarea procedurii și
competenței.
S-a anulat pct. 2 din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5 din 18 februarie
2016 „cu privire la introducerea unui moratoriu pentru construcțiile problematice din
municipiul Chișinău”, prin care s-a decis solicitarea subdiviziunilor responsabile ale
Consiliului municipal Chișinău și anume Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și
Relații Funciare, Direcției autorizări și disciplină în construcții, precum și Primăriei
municipiului Chișinău să anuleze și să retragă toate documentele permisive pentru
efectuarea construcțiilor din xxxxx și xxxxx, ca fiind emis cu încălcarea procedurii și
competenței.
S-a anulat pct. 6 din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5 din 18 februarie
2016 „cu privire la introducerea unui moratoriu pentru construcțiile problematice din
municipiul Chișinău”, pin care s-a decis suspendarea lucrătorilor menționate la pct. 2 al
prezentei decizii pe durata până la aprobarea raportului comisiei de către Consiliul
municipal Chișinău, ca fiind emis cu încălcarea procedurii și competenței.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017 a fost respinsă cererea
de apel declarată de Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 22 februarie 2017.
La 15 ianuarie 2018, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului a indicat că consideră decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe ilegale și neîntemeiate, ce urmează a fi casate, deoarece au fost emise cu
încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material.
Afirmă că instanța de apel a analizat și apreciat doar argumentele invocate de către
reprezentantul reclamantului, lăsând fără apreciere argumentele indicate în cererea de apel,
or partea motivată a deciziei este o descriere a referinței și a cererii de chemare în judecată.
Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în
adresa părților la 05 decembrie 2017 (f.d.201), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc
careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la data de
15 ianuarie2018, se consideră depus în termen.
4
Examinând temeiurile recursului declarat de către Consiliul municipal Chișinău,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,
iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
la art. 432 Codul de procedură civilă.
La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează
în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul
XXXVIII Codul de Procedură Civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în
fapt.
Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că
instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au
dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat
nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța de
judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului
5
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de
apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul
de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare
depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Consiliul
municipal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Svetlana Filincova
Judecători Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
6