FAIZOV v. RUSSIA

Decizia nr. 32579/18 Ralif Raufovich FAIZOV împotriva Rusiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 octombrie 2022 în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 25 iunie 2018, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile de detenție inadecvate în timpul transportului au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”).

Reclamațiile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale Convenției.

Februarie 2013-16 iunie 2021. El se referă la articolele 3 și 13 din Convenție, care se citesc după cum urmează: „Nimeni nu este supus torturei sau tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Articolul „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție Guvernul a recunoscut că, de la 13 februarie 2013 la 25 Octombrie 2018 condițiile de detenție a reclamantului în timpul transportului au fost în încălcarea articolului 3 din Convenție și au recunoscut, de asemenea, că autoritățile naționale au încălcat drepturile reclamantului garantate de art. 13 din Convenție.

Ei au oferit să plătească reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.

Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție în timpul transportului (a se vedea, de exemplu, Idalov v. Russia [GC], nr. 5826/03, §§ 103-08, 22 mai 2012). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista.

În ceea ce privește concluziile de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să examineze restul depunerilor reclamantei cu privire la perioada cuprinsă între 25 octombrie 2018 și 16 iunie 2021. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; pentru a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 27 octombrie 2022. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere de plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții de detenție inadecvate în timpul transportului) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume făcute pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile în temeiul declarației unilaterale (în euro) [1] 32579/18 25/06/2018 Ralif Raufovich FAIZOV 1972 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern pentru a se plânge despre condițiile de transport slabe 21/01/2019 04/04/2019 1000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 32579/18 Ralif Raufovich FAIZOV against Russia (see appended table) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 October 2022 as a Committee composed of: Darian Pavli , President, Andreas Zünd , Frédéric Krenc , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 25 June 2018, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention during transport were communicated to the Russian Government (“the Government”). Complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention.

THE LAW The applicant complained about the conditions of his transport to and from the courthouse from 13 February 2013 to 16 June 2021. He referred to Articles 3 and 13 of the Convention which read as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention The Government acknowledged that from 13 February 2013 to 25 October 2018 the conditions of the applicant’s detention during transport had been in breach of Article 3 of the Convention. They further acknowledged that the domestic authorities had violated the applicant’s rights guaranteed by Article 13 of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision.

In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention during transport (see, for example, Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 103-08, 22 May 2012). Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

Regard being to the above finding, the Court does not consider it necessary to examine the remainder of the applicant’s submissions concerning the period from 25 October 2018 to 16 June 2021. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 27 October 2022. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention during transport) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Other complaints under well-established case-law Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments, if any Amount made for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses under the unilateral declaration (in euros) [1] 32579/18 25/06/2018 Ralif Raufovich FAIZOV 1972 Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law to complain about poor conditions of transport 21/01/2019 04/04/2019 1,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant