2ra-710/18 — declararea nulitatii partiale a actului juridic si constatarea faptului acceptarii succesiunii si locul ei de deschidere

2ra-710/18 — declararea nulitatii partiale a actului juridic si constatarea faptului acceptarii succesiunii si locul ei de deschidere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: S. Ghercavii dosarul nr. 2ra-710/18

instanța de apel: S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Lidiei Hitron, avocatul Nina Matveeva,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Hitron împotriva

lui Mihail Țentiu cu privire la declararea nulității parțiale a actului juridic și

constatarea faptului acceptării succesiunii și locul ei de deschidere,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Lidia Hitron, casată hotărârea Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 05 iulie 2017 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 20 iunie 2016 Lidia Hitron a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mihail Țentiu cu privire la declararea nulității parțiale a actului

juridic și constatarea faptului acceptării succesiunii și locul ei de deschidere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 12 februarie 2004, a

decedat tatăl său, Ilie Țentiu, iar masa succesorală rămasă după decesul acestuia,

este compusă din bunul imobil amplasat în mun. Bălți, str. I. Pavlov 16.

A menționat că locuiește în Germania din anul 1997, iar în ultimii ani a

comunicat cu tatăl său prin intermediul fratelui Mihail Țentiu, căruia până în anul

2015 îi expedia colete pentru tatăl lor.

A invocat că fratele său, Mihail Țentiu nu i-a comunicat că tatăl lor, Ilie

Țentiu a decedat, despre acest fapt a aflat în anul 2015 când a revenit în țară.

A afirmat că s-a adresat la notar cu declarație de acceptare a succesiunii, însă

nu a primit nici un răspuns.

A relevat că la data de 09 noiembrie 2015 a primit certificatul din Registrul

bunurilor imobile referitor la gospodăria tatălui, din care a aflat că în calitate de

proprietar al bunului imobil este înregistrat Mihail Țentiu.

A indicat că în luna februarie 2016 a aflat că fratele ei a acceptat succesiunea

rămasă după decesul tatălui și la data de 30 mai 2011 i-a fost eliberat certificatul de

moștenitor legal pe toată averea succesorală.

1

A susținut că pârâtul la acceptarea succesiunii și primirea certificatului de

moștenitor legal a ascuns faptul existenței surorii, lezându-i dreptul la succesiunea

rămasă după decesul tatălui. Astfel, a invocat că certificatul de moștenitor legal a

fost eliberat lui Mihail Țentiu în rezultatul comportamentului dolosiv și viclean al

acestuia și urmează a fi declarat nul.

Consideră că are dreptul la cotă-parte egală cu Mihail Țentiu din patrimoniul

succesoral rămas după decesul tatălui său.

Solicită declararea nulității a certificatului de moștenitor legal nr. 4885 din

30 mai 2011 eliberat pe numele lui Mihail Țentiu în privința a ½ cotă-parte din

averea succesorală rămasă după decesul lui Ilie Țentiu și constatarea faptului

acceptării de către Lidia Hitron a ½ cotă-parte din patrimoniul succesoral rămas în

urma decesului tatălui Ilie Țentiu, și anume, din terenul pentru construcții cu nr.

cadastral XXXXXX, situat în mun. Bălți, str. I. Pavlov 16, precum și încasarea din

contul lui Mihail Țentiu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 05 iulie 2017 a fost

respinsă acțiunea ca tardivă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, la data de 09

noiembrie 2015 reclamanta a cunoscut despre faptul că, Mihail Țentiu este

proprietar al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXXX, situat în mun. Bălți, str. I.

Pavlov 16 în temeiul certificatului de moștenitor legal nr. 4885 din 30 noiembrie

2011, astfel, urma să se adreseze cu cerere privind declararea nulității parțiale a

certificatului de moștenitor legal în termen de 6 luni din data de 09 noiembrie

2015, însă prezenta acțiune a fost depusă la data de 20 iunie 2016 cu omiterea

termenului de prescripție prevăzut în art. 233 din Codul civil.

Respingând cerința cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta s-a adresat la

notar cu cerere de acceptare a succesiunii la data de 03 februarie 2016, omițând

termenul de acceptare a succesiunii de 6 luni, mai mult, nu a prezentat probe prin

care să confirme că a intrat în posesie și, respectiv, a acceptat succesiunea rămasă

după decesul lui Ilie Țentiu, făcând trimitere la prevederile art. 1516 alin. (3) și (4)

și art. 1517 din Codul civil.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Lidia Hitron, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și a

fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Au

fost încasate din contul Lidiei Hitron în beneficiul lui Mihail Țentiu cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, Lidia Hitron nu a

dovedit că drepturile și interesele sale au fost încălcate, deci nici nu pot fi

restabilite, fiind în speță un reclamant necorespunzător, deoarece doar existența

unei vocații succesorale nu acordă și dreptul la moștenire în cazul în care nu s-a

manifestat expres interesul în acest sens în ordinea prevăzută de lege, făcând

trimitere la prevederile art. 1500 alin. (1) lit. a), 1516, 1517 și 1519 din Codul civil.

La data de 14 februarie 2018 reprezentantul Lidiei Hitron, avocatul Nina

Matveeva, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

2

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, deoarece au fost emise cu încălcarea esențială a

normelor de drept material, și anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată și au fost apreciate

arbitrar probele, ceea ce a dus la soluționarea greșită a pricinii și încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

A menționat că instanța de apel prin constatarea faptului că, Lidia Hitron nu

a acceptat succesiunea și nu a depus declarație de acceptare a succesiunii i-a

agravat acesteia situația în propria cale de atac. Or, conform probelor prezentate la

materialele cauzei, recurenta a depus declarație de acceptare a succesiunii la notar

în modul stabilit de lege, din ce rezultă că a acceptat succesiunea.

A invocat că instanța de apel la judecarea apelului a depășit limitele

pretențiilor înaintate, deoarece a soluționat problema posibilității prelungirii

termenului de acceptare a succesiunii rămase după decesul tatălui, constatând că

Lidia Hitron a încălcat acest termen fără motive întemeiate, însă această cerință nu

a fost indicată în cererea de chemare în judecată, fiindu-i, astfel, încălcat și dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A relevat că verificarea respectării termenului prevăzut de art. 1517 din

Codul civil este de competența notarului, dar nu a instanței de judecată în lipsa

cerinței de prelungire a acestui termen.

A susținut că, notarul nu a respins Lidiei Hitron primirea declarației de

acceptare a succesiunii și eliberarea certificatului de moștenitor pe numele acesteia,

din care motiv, prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat prelungirea

termenului de acceptare a succesiunii, dar constatarea faptului acceptării

succesiunii și locului de deschidere. Mai mult ca atât, această chestiune nu a fost

soluționată de către prima instanță.

Consideră că instanța de apel expunându-se referitor la încălcarea termenului

de 6 luni a încălcat dreptul de acces la justiție în vederea înaintării unei cereri de

prelungire a termenului de acceptare a succesiunii, deoarece prezenta decizie va

influiența soluționarea unei asemenea cereri de chemare în judecată.

De asemenea, a indicat că instanța de apel soluționând problema termenului

de acceptare a succesiunii a încălcat dreptul de apărare al recurentei, deoarece în

lipsa pretenției de prelungire a termenului, aceasta nu a avut posibilitatea de a

invoca argumentele în acest sens.

A atenționat că, instanțele de judecată la soluționarea cauzei au ignorat

probele ce confirmă că recurenta a plecat din țară când tatăl său era în viață și s-a

întors în anul 2015, și anume, actele de dobândire a cetățeniei germane, pașaportul

acesteia și explicațiile martorului Nadejda Culicițchi, luând în considerare numai

informația Departamentului Tehnologiilor Informaționale conform căreia, în anul

2006, Lidia Hitron a primit pașaportul Republicii Moldova.

3

A calificat ca eronată concluzia instanței de apel precum că, faptul eliberării

pașaportului recurentei în anul 2006 confirmă că aceasta a fost în țară și trebuia să

cunoască despre decesul tatălui, deoarece în informația enunțată nu este indicat că

Lidia Hitron a fost în țară, iar cetățenii Republicii Moldova pot perfecta pașaportul

și în alte țări la reprezentanța consulară, inclusiv și în Germania.

A menționat că faptul tăinuirii decesului tatălui de către Mihail Țentiu se

confirmă prin declarațiile martorului Nadejda Culicițchi și prin declarația de

acceptare a succesiunii depusă de intimat în care a indicat că alți moștenitori nu

există, probe care nu au fost luate în considerare de către instanțele de judecată.

Consideră că decizia instanței de apel este contradictorie, deoarece aceasta

casând hotărârea primei instanțe prin care a fost respinsă acțiunea ca tardivă, a

respins acțiunea ca neîntemeiată din motiv că a fost încălcat termenul de depunere

a declarației de acceptare a succesiunii.

Astfel, a susținut că a fost încălcat dreptul de proprietate al recurentei,

garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin referința depusă la data de 17 aprilie 2018 Mihail Țentiu a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 22 decembrie 2018 (f.d. 160), iar cererea de recurs a fost depusă la

data de 14 februarie 2018 (f.d. 173).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

Lidiei Hitron, avocatul Nina Matveeva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de către reprezentantul Lidiei Hitron, avocatul Nina

Matveeva, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

5

a considera recursul reprezentantului Lidiei Hitron, avocatul Nina Matveeva, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Lidiei Hitron, avocatul Nina

Matveeva, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6