2ra-756/18 — declararea nulitatii contractului

prima instanță: V. Cupcea dosarul nr. 2ra-756/18

(Judecătoria Orhei, sediul Central)

instanța de apel: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Alexandru Leagun,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Leagun

împotriva Galinei Șamirean și a lui Artiom Șamirean cu privire la declararea nulității

contractului de donație și a contractului de vînzare-cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Alexandru Leagun și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 12 septembrie 2017, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 17 noiembrie 2016, Alexandru Leagun a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Galinei Șamirean și a lui Artiom Șamirean cu privire la declararea

nulității contractului de donație și a contractului de vînzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 30 ianuarie 2012 a autentificat

notarial contractul de donație, prin care a donat fiicei sale Șamirean Galina, bunul

imobil cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 47,35 m2, situat în xxxxx.

A menționat că, la încheierea contractului de donație a avut o înțelegere cu

pârâta, conform căreia el fiind bolnav, diagnosticat cu cancer la acel moment, pentru a

evita după decesul său inițierea procedurii succesorale, i-a donat acesteia bunul

imobil, cu condiția că în situația dacă va avea nevoie, să fie lăsat să locuiască în

apartamentul dat. A indicat reclamantul că, starea sa de sănătate s-a îmbunătățit

radical și la moment dorește să locuiască în apartament, însă pârâta nu-i permite,

motiv din care solicită declararea nulității contractului de donație.

La 01 februarie 2017, reclamantul a depus o cerere suplimentară, prin care și-a

majorat cuantumul pretențiilor și a solicitat atît declararea nulității contractului de

1

donație nr.842 din 30 ianuarie 2012, cît și a contractului de vânzare-cumpărare

nr.10261 din 16 noiembrie 2016, încheiat între donatarul Șamirean Galina în calitate

de vînzător și cumpărătorul Șamirean Artiom.

În motivarea cererii de chemare în judecată suplimentare, reclamantul a invocat

că, recent a aflat că fiica sa Șamirean Galina, căreia i-a donat bunul imobil, a

înstrăinat bunul imobil litigios feciorului Șamirean Artiom, prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 10261 din 16 noiembrie 2016, înregistrat la OCT Orhei la 16

noiembrie 2016.

A considerat reclamantul că, contractul în cauză este unul fictiv, deoarece a fost

înstrăinat la scurt timp după ce fiica sa a cunoscut despre adresarea în judecată cu

cerința de declarare a nulității contractului de donație.

Prin această cerere suplimentară, reclamantul a solicitat atragerea în proces în

calitate de pârât pe Șamirea Artiom.

A solicitat Alexandru Leagun declararea nulității contractului de donație nr.842

din 30 ianuarie 2012, încheiat cu Șamirean Galina, prin care dînsul a donat ultimei

bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 47,35 m2, situat în xxxxx, precum

și declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Șamirean

Galina și Șamirean Artiom, prin care a fost vîndut bunul imobil cu nr. cadastral

xxxxx, cu suprafața de 47,35 m2, situat în xxxxx.

Concomitent, a solicitat și repunerea în termenul legal de adresare în judecată a

pretenției cu privire la declararea nulității contractului de donație nr. 842 din 30

ianuarie 2012.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 12 septembrie 2017

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 03 octombrie 2017,

Alexandru Leagun a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei, sediul

Central din 12 septembrie 2017, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Alexandru Leagun și a fost menținută hotărîrea primei

instanțe.

La 20 februarie 2018, Alexandru Leagun a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, Alexandru Leagun și-a exprimat dezacordul cu decizia

instanței de apel, deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei în fond și a

interpretat eronat normele de drept material.

La 12 aprilie 2018, Galina Șamirean și Artiom Șamirean au depus referință la

recursul declarat de Alexandru Leagun, prin care au solicitat declararea recursului ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

2

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 20

decembrie 2017.

Curtea de Apel Chișinău la 11 ianuarie 2018 a expediat recurentului copia

deciziei motivate a instanței de apel, iar la 20 februarie 2018, Alexandru Leagun a

depus cererea de recurs. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Alexandru Leagun nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Alexandru Leagun, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Alexandru Leagun se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4