2ra-560/18 — repararea prejudiciului cauzat de actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala

dosarul nr.2ra-560/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

judecător: V. Chisilița

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând cererea depusă de către Daniliuc Nicolae, cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate, în cadrul examinării recursului declarat de către

Daniliuc Nicolae împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

prin care a fost respins apelul declarat de către Daniliuc Nicolae și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 04 aprilie 2017, prin care a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae împotriva Guvernului

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale instanțelor judecătorești,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești,

c o n s t a t ă:

La 12 august 2016, Daniliuc Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 04 aprilie 2017, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Daniliuc Nicolae împotriva

Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

1

Moldova cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Daniliuc Nicolae și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, din 04 aprilie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de Daniliuc Nicolae împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale instanțelor

judecătorești.

La 02 februarie 2018, Daniliuc Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 04 aprilie 2017, cu pronunțarea unei noi

hotărârii, de admitere a cererii de chemare în judecată depusă împotriva Guvernului

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, la 02 februarie 2018, Daniliuc Nicolae a depus în adresa Curții

Supreme de Justiție, o cerere de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la excepția

de neconstituționalitate a cuvintelor „condițiile” și „cazurile” din articolul 1 precum și a

articolelor 3 și 6 din Legea 1545-XIII din 25 februarie 1998, privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul a indicat că,

impunerea unor „condiții” și „cazuri” prin dispozițiile legale criticate fac imposibilă, în

anumite cazuri, repararea prejudiciului material și moral, cauzat prin erorile săvârșite în

procesul penal de către organele de urmărire penală și instanțele judecătorești.

Recurentul Daniliuc Nicolae susține că legiuitorul, pornind de la prevederile art.

53 alin. (2) din Constituția RM, urma să stabilească prin lege, numai modul de

răspundere patrimonială a statului, pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite, comise

în procesele penale de către organele de urmărire penală, procuratură și instanțele

judecătorești, și nu să diminueze prin aceste norme de drept cazurile, când persoanele

fizice și juridice pot solicita repararea prejudiciului moral și material. Or, în opinia sa,

din sensul art. 53 alin. (2) din Constituție, reiese că statul răspunde pentru toate erorile

săvârșite de organele de anchetă și instanțele judecătorești, indiferent de circumstanțe.

Daniliuc Nicolae, a invocat că prevederile articolelor 1, 3 și 6 din Legea 1545-XIII din

25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

2

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, sunt în

contradicție cu dispozițiilor articolului 53 alin. (2) din Constituția a Republicii Moldova.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, în temeiul cererii înaintate de Daniliuc Nicolae, consideră necesar

de a respinge cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate, din următoarele

motive.

Conform art. 12 1 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă în procesul judecării

pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja

aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar

controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale,

instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o transmite

prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Conform § 79-80 din Hotărîrea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016,

pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii

Moldova, controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție, constituie singurul

instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se

apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale

constituționale sunt încălcate. Curtea menționează că dreptul de acces al cetățenilor prin

intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un

aspect al dreptului la un proces echitabil.

Conform § 82-83 din Hotărîrea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016,

pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii

Moldova, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra temeiniciei

sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, ci se va limita

exclusiv, la verificarea întrunirii următoarelor condiții: (1) obiectul excepției intră în

categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție; (2) excepția este

ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este

ridicată de către instanța de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi

aplicate la soluționarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca

obiect prevederile contestate.

Astfel, completul, examinând condițiile necesare pentru ridicarea excepției de

neconstituționalitate, indicate supra, ajunge la concluzia că acestea nu sunt întrunite în

speța dedusă judecății.

Or, Daniliuc Nicolae, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire

la excepția de neconstituționalitate, solicită controlul constituționalității prevederilor

articolelor 1, 3 și 6 din Legea 1545-XIII din 25 februarie 1998, privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

3

Iar, prin decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr. 3g/2017

din 19 ianuarie 2017, a fost declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de

neconstituționalitate a cuvintelor „condițiile” și „cazurile” din articolul 1, precum și a

articolelor 3 și 6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, ridicată de către Nicolae Daniliuc, parte în

dosarul nr. 2-4487/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (f.d. 70-75).

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că, autorul Daniliuc Nicolae nu

formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci pretinde, de facto, excluderea

din sfera de aplicare a Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 a cazurilor și

condițiilor în care prejudiciul moral și material este reparabil, astfel încât dispozițiile

legii în cauză să prevadă dreptul la repararea de către stat a prejudiciului pentru toate

erorile săvârșite de către organele de anchetă și instanțele judecătorești. Or, competența

unei asemenea solicitări nu intră în sfera de soluționare a instanței de contencios

constituțional.

În contextul celor invocate, completul constată că asupra cererii cu privire la

excepția de neconstituționalitate, înaintată de către Daniliuc Nicole în cadrul Curții

Supreme de Justiție, există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale, care a avut ca

obiect controlul constituționalității prevederilor articolelor 1, 3 și 6 din Legea 1545-XIII

din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În concluzie, completul reține că norma legală contestată și argumentele, pe care

Daniliuc Nicolae își întemeiază cererea, cu privire la excepția de neconstituționalitate,

au fost obiectul sesizării în decizia Curții Constituționale de inadmisibilitate a sesizării

nr. 3g/2017 din 19 ianuarie 2017, iar, în consecință, cererea lui Daniliuc Nicolae, cu

privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,

urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 121, art. 269-270 Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea lui Daniliuc Nicolae, cu privire la ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4