3ra-474/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-474/18

Prima instanță: (Judecătoria Centru, municipiul Chișinău) I. Chirtoacă

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, Gr. Dașchevici, D. Manole

Î N C H E I E R E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Ala Cobăneanu

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul comunei Stăuceni și

Consiliul comunei Stăuceni prin intermediul avocatului Pașcan Octavian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul comunei

Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni prin intermediul avocatului Pașcan Octavian

împotriva Direcției Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

Vîrtosu (Brînză) Tatiana cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Primarul comunei Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni

prin intermediul avocatului Pașcan Octavian și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, municipiul Chișinău din 03 august 2016,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2016, Primarul comunei Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni prin

intermediul avocatului Pașcan Octavian a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

Vîrtosu (Brînză) Tatiana cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că la 18 decembrie 2003 a fost înregistrat

Statutul Instituției Medico-Sanitare Publice ”Centrul de Sănătate Stăuceni”, cu

următoarele organe de administrare și control: fondatorul – Consiliul municipal

Chișinău; Ministerul Sănătății - controlul respectării politicii de sănătate; Șef

(administrator).

Ulterior, la 03 ianuarie 2005 și 28 ianuarie 2009 au fost înregistrate modificări și

completări în Statutul instituției.

Astfel potrivit modificărilor, fondatorul Instituției Medico-Sanitare Publice

”Centrul de Sănătate Stăuceni” este Consiliul comunei Stăuceni.

1

Totodată a relatat că prin ordinul Direcției Sănătate a Consiliului municipal

Chișinău nr. 1 din 02 ianuarie 2008 Brînză Tatiana a fost numită în funcția de șef

interimar.

La 18 ianuarie 2008, Brînză Tatiana a depus la Camera Înregistrării de Stat o

cerere, prin care a solicitat înregistrarea datelor privind numirea sa în calitate de

administrator.

Susține că în temeiul cererii, la 24 ianuarie 2008 Camera Înregistrării de Stat a

emis decizia privind înregistrarea modificărilor respective.

Ulterior, prin ordinul Direcției Sănătate a Consiliului municipal Chișinău nr. 132p

din 12 noiembrie 2008, Brînză Tatiana a fost numită în funcția de șef al Instituției

Medico-Sanitare Publice ”Centrul de Sănătate Stăuceni” pe o perioadă nedeterminată.

Reiterează că prin decizia nr. 8/4 din 28 octombrie 2014, Consiliul comunal

Stăuceni a aprobat noul Regulament al Instituției Medico-Sanitare Publice ”Centrul de

Sănătate Stăuceni”, iar potrivit pct. 15 din Regulament, fondatorul are atribuția

exclusivă de a angaja în bază de concurs, pe un termen de 5 ani și de a elibera din

funcție șeful Instituției Medico-Sanitare Publice ”Centrul de Sănătate Stăuceni”.

Relatează că având dreptul de a desemna administratorul Centrului de Sănătate

Stăuceni conform Regulamentului în vigoare la acel moment, Consiliul comunal

Stăuceni, prin decizia nr. 7/1 din 21 octombrie 2015 a numit-o pe Pavlov Ludmila în

funcția de șef al Centrului de Sănătate Stăuceni pe o perioadă de 5 ani.

Menționează că prin decizia nr. 8/3 din 20 noiembrie 2015, Consiliul comunal

Stăuceni a încetat contractul individual de muncă cu Brînză Tatiana.

Consideră că funcția de director al instituției urma a fi suplinită în bază de concurs

și nu doar la simpla cerere a Tatianei Brînză și deci ordinul Direcției Sănătate a

Consiliului municipal Chișinău nr. 132p din 12 noiembrie 2008 este ilegal și urmează

a fi anulat.

Or, neînregistrarea ordinului nr. 132p din 12 noiembrie 2008 la Camera

Înregistrării de Stat duce la lipsa efectelor juridice ale acestuia.

Solicită anularea ordinului nr. 132p din 12 noiembrie 2008 emis de Direcția

Sănătate a Consiliului municipal Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 03 august 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul comunei Stăuceni și Consiliul

comunei Stăuceni prin intermediul avocatului Pașcan Octavian a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut

că în speță, nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, or actele de numire,

transferare, detașare sau eliberare din funcție în privința funcționarului public se

contestă direct în instanța de contencios administrativ în termend de 30 de zile de la

data cînd persoana a luat cunoștință de acest act sub semnătură.

Astfel, prima instanță a reținut că acțiunea a fost depusă tardiv.

La fel, prima instanță a concluzionat că reclamantul a recunoscut faptul că a făcut

cunoștință cu ordinul contestat la 25 ianuarie 2016, iar cererea de chemare în judecată

a fost înaintată la 25 aprilie 2016, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Primarul comunei Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni prin intermediul

2

avocatului Pașcan Octavian și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul

Chișinău din 03 august 2016.

La 18 februarie 2018, Primarul comunei Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni

prin intermediul avocatului Pașcan Octavian au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul în motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei,

instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în

mod eronat prevederile legale.

De asemenea, a relatat că instanța de apel nu a combătut argumentele din

cererea de apel.

Astfel a relatat că Direcția Sănătate Publică a Consiliului municipal Chișinău a

emis un act administrativ în privința Tatianei Brînză care nu este funcționar public,

deoarece funcția sa nu cade sub incidența Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

statutul funcționarului public.

Prin urmare, aflând despre existența ordinului nr. 132p din 12 noiembrie 2008,

era necesar să se adreseze organului emitent (Direcția Sănătate a Consiliului municipal

Chișinău) cu o cerere prealabilă privind anularea ordinului în cauză.

La fel, susține că instanțele nu au indicat concret normele care prevăd adresarea

directă în instanța de judecată, fără a parcurge procedura cererii prealabile.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 26 ianuarie 2017, însă

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 18 februarie 2018 prin intermediul oficiului poștal (f.d.

166), respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primarul comunei

Stăuceni și Consiliul comunei Stăuceni prin intermediul avocatului Pașcan Octavian,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Primarul comunei Stăuceni și

Consiliul comunei Stăuceni prin intermediul avocatului Pașcan Octavian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

5