3ra-408/18 — recunoasterea încălcării accesului liber la informatie

3ra-408/18 — recunoasterea încălcării accesului liber la informatie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-408/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) D. Șușchevici

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Ala Cobăneanu

Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mițcul Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mițcul Alexandru

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare, Direcția de colectare a impozitelor, Direcția Generală Locativ-Comunală,

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, Întreprinderea de Stat ”Cadastru”, Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, Pretura Rîșcani, municipiul Chișinău, Inspectoratul de

Poliție Rîșcani municipiul Chișinău, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni ”Apă-

Canal”, Societate pe Acțiuni ”Moldova-Gaz”, Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”,

Întreprinderea cu Capital Străin ”Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu

Răspundere Limitată, Întreprinderea Municipală ”Regia Autosalubritate”, Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la recunoașterea încălcării accesului

liber la informație,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Mițcul Alexandru și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 07 iulie 2017 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 13 octombrie 2017

c o n s t a t ă :

La 10 ianuarie 2017 Mițcul Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău, Direcția

Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, Direcția de colectare a impozitelor cu

privire la recunoașterea încălcării accesului liber la informație.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, Mițcul Alexandru a înaintat cereri de chemare

în judecată concretizate împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția Generală

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, Direcția de colectare a impozitelor, Direcția

Generală Locativ-Comunală, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, Întreprinderea de Stat

1

”Cadastru”, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, Pretura Rîșcani, municipiul

Chișinău, Inspectoratul de Poliție Rîșcani municipiul Chișinău, intervenienți accesorii

Societatea pe Acțiuni ”Apă-Canal”, Societate pe Acțiuni ”Moldova-Gaz”, Societatea pe

Acțiuni ”Termoelectrica”, Întreprinderea cu Capital Străin ”Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată, Întreprinderea Municipală ”Regia

Autosalubritate”, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire

la recunoașterea încălcării accesului liber la informație.

În motivarea acțiunii, Mițcul Alexandru a menționat că prin Hotărârea Guvernului

nr. 1071 din 19 septembrie 2004, autoritățile municipiului Chișinău au fost obligate să

supună controlului terenurile de pământ și bunurile imobile care au fost lăsate de

proprietari, aceasta fiind pusă în sarcina Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat.

Reclamantul susține că, în baza declarațiilor Primarului General al municipiului

Chișinău, au fost ilegal privatizate peste 2,0 ha de terenuri aferente și bunuri imobile care

au fost incluse în Anexa Hotărârii Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie 2004, în baza

hotărârilor judecătorești, în care a fost inclus și terenul cu nr. cadastral XXXXX, și casa

de locuit cu nr. cadastral XXXXX, care au fost transmise în folosință provizorie unei

persoane fizice.

Consideră că contrar prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie

2004, acestea au fost ilegal privatizate în baza hotărârilor judecătorești, astfel cum a

declarat și Primarul General al municipiului Chișinău.

Reclamantul la fel invocă faptul că, pe site-ul Preturii Rîșcani municipiul Chișinău,

este publicată informația, din care rezultă că în perioada 03 martie 2014 - 14 aprilie 2014,

au fost desființate sute de gunoiște neautorizate, inclusiv terenul cu nr. cadastral XXXXX,

și casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX, care au o valoare estimativă de 390540 lei și

852274 lei.

Relevă că, la 22 decembrie 2016 s-a adresat cu o cerere către Pretura Rîșcani

municipiul Chișinău, prin care a solicitat eliberarea informației referitor la îndeplinirea

planului de acțiuni aprobat, iar la 06 ianuarie 2017 a depus cerere prealabilă la Consiliul

Municipal Chișinău, însă răspuns nu a primit.

La fel, susține că a depus o cerere la Procuratura municipiului Chișinău, la care a

primit răspuns că, din care urmează că Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

este responsabil de executarea Hotărârii Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie 2004.

Prin urmare, în acest sens s-a adresat cu cerere către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, însă răspuns nu a primit.

Totodată, a depus cerere în baza Legii cu privire la accesul liber la informație, la

Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare municipiul Chișinău, Direcția

de colectare a impozitelor a Primăriei municipiului Chișinău, Direcția Generală locativ-

comunală municipiul Chișinău, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, Întreprinderea de

Stat „Cadastru”, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, Pretura Rîșcani

municipiul Chișinău, Inspectoratul de Poliție Rîșcani municipiul Chișinău, Societatea pe

Acțiuni „Apă-Canal”, Societatea pe Acțiuni „Moldova-Gaz”, Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” Întreprinderea cu Capital Străin „Gaz Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societatea cu Răspundere Limitată, Întreprinderea Municipală „Regia

Autosalubritate” cu privire la eliberarea informației referitor la achitarea serviciilor și

2

taxelor de către noii proprietari ai terenului și a casei de locuit din str-la Sfântul Andrei,

78, municipiul Chișinău din anul 2003, când au fost transmise în folosință provizorie și

până în prezent.

Declară că, toate cererile înaintate au fost respinse, pe motiv că a solicitat informații

care conțin date cu caracter personal.

Ulterior, a depus o cerere Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, care prin răspunsul la cerere i-a refuzat prezentarea informațiilor solicitate.

Mițcul Alexandru susține că de la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, a solicitat

eliberarea actelor, în baza cărora s-a transmis terenul și casa de locuit în folosință

provizorie și în baza căror acte au devenit proprietari ai terenului cu nr. cadastral

XXXXX, și casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX, precum și evaluarea estimativă a

acestora, cu calcularea sumelor reale a daunelor aduse de Mițcul Alexandru în cadrul

cauzei penale nr. XXXXX.

A mai indicat că de la Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare

municipiul Chișinău a solicitat copia schemelor topografice a terenului și casei de locuit

din str-la Sfântul Andrei 78, municipiul Chișinău, autorizația de construire, dosarul cu

proiectele lucrărilor de construire din str-la Sfântul Andrei 78, municipiul Chișinău.

Reclamantul Mițcul Alexandru solicită recunoașterea încălcării dreptului său de

accesul liber la informație; sesizarea Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în

vederea efectuării controlului Hotărârii Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie 2004

pentru a stabili legalitatea privatizării terenurilor aferente bunurilor imobile din Anexa la

Hotărâre; sesizarea Procuraturii municipiului Chișinău pe faptul privatizării ilegale a

terenurilor aferente bunurilor imobile din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1071 din 29

septembrie 2004; sesizarea Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal referitor la materialele de control efectuate în baza sesizării depuse; obligarea

Inspectoratului de Poliție Rîșcani, municipiul Chișinău de a prezenta un raport motivat cu

privire la sumele daunelor aduse de Mițcul Alexandru proprietarilor terenului cu

nr. cadastral XXXXX, și casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX în sumă de 1242814 lei;

sesizarea Centrului Național de Expertize Judiciare să efectueze o expertiză merceologică

a terenului cu nr. cadastral XXXXX, și casei de locuit cu nr. cadastral XXXXX pentru a

stabili daunele aduse de Mițcul Alexandru proprietarilor terenului cu nr. cadastral

XXXXX, și casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX; încasarea de la pîrîți și intervenienți

accesorii a sumei de 150 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 iulie 2017, cererea de

chemare în judecată înaintată de Mițcul Alexandru a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că

informația solicitată de reclamant constituie informație cu caracter personal, care necesită

acordul persoanei la care se referă această informație și care în integritatea sa nu a fost pusă

la dispoziția publicului anterior datei solicitării.

Prima instanță a conchis că atît pîrîții, cît și intervenienții accesorii s-au conformat

prevederilor legale, refuzînd transmiterea informației solicitate de Mițcul Alexandru, dat

fiind faptul că aceste informații constituie date cu caracter personal, sunt protejate de lege și

deci se eliberează numai cu acordul persoanei la care se referă această informație.

3

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, cauza a fost ridicată

de la examinare și remisă în prima instanță pentru examinarea cererii privind emiterea unei

decizii suplimentare (f.d. 21 Vol. II).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 octombrie

2017, s-a respins cererea lui Mițcul Alexandru cu privire la sesizarea Oficiului Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, prin care a solicitat efectuarea controlului Hotărârii

Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie 2004 referitor la legalitatea privatizării terenurilor

aferente bunurilor imobile din Anexa la Hotărâre, sesizarea Procuraturii municipiului

Chișinău pe faptul privatizării ilegale a terenurilor aferente bunurilor imobile din Anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 1071 din 29 septembrie 2004; sesizarea Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal referitor la transmiterea materialele de control

efectuate în baza sesizării; obligarea Inspectoratului de Poliție Rîșcani municipiul Chișinău

de a prezenta un raport motivat privind daunele cauzate de Mițcul Alexandru proprietarilor

terenului cu nr. cadastral XXXXX, și casa de locuit cu nr. cadastral XXXXX în sumă de

1242814 lei; sesizarea Centrului Național de Expertize Judiciare să efectueze o expertiză

merceologică a terenului cu nr. cadastral XXXXX, și casei de locuit cu nr. cadastral

XXXXX pentru a stabili daunele aduse de Mițcul Alexandru proprietarilor terenului și casei

de locuit (f.d. 28-30 Vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Mițcul Alexandru și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 07 iulie 2017 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 13 octombrie 2017.

La 05 februarie 2018, pin intermediul oficiului poștal, Mițcul Alexandru a declarat

recurs împotriva hotărârilor judecătorești, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, hotărârii primei instanțe, precum și a hotărârii suplimentare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată să fie admisă.

Recurentul Mițcul Alexandru, în motivarea recursului a menționat că la examinarea

cauzei au fost încălcate normele de drept material și procedural.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 29 noiembrie 2017, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 februarie 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate

ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Mițcul Alexandru, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Mițcul Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

judecători Luiza Gafton

Dumitru Mardari

6