2rac-83/18 — încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere

2rac-83/18 — încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2rac-83/18

instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Întreprinderii de Stat „Tipografia Centrală”, avocatul Dogotari

Danu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea comercială „Cartnord”, societate cu răspundere limitată împotriva

Întreprinderii de Stat „Tipografia Centrală” cu privire la încasarea datoriei și

dobînzii de întîrziere,

c o n s t a t ă:

La 15 aprilie 2014 SC „Cartnord” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Tipografia Centrală” cu privire la încasare a datoriei și a dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, a livrat pârâtului hârtie și

carton poligrafic în sortiment conform contractului nr. 03/12 din 25 ianuarie 2012,

cu termenul de achitare de 30 de zile din data livrării (conform pct. 3.2 al

contractului). La 12 septembrie 2013 a fost semnat un nou contract și, respectiv,

toate livrările ulterioare au fost efectuate în baza noului contract.

Susține că, din cauza nerespectării condițiilor contractului nr. 03/12 din 25

ianuarie 2012, la 14 aprilie 2014 s-a format o datorie de 478447,83 de lei, care

rezultă din facturile fiscale: FB4587106 din 23 august 2013, FB4587197 din 02

septembrie 2013, FB4587261 și FB4587259 din 05 septembrie 2013, FB4587293

din 06 septembrie 2013, FB4587310 din 09 septembrie 2013, FB4587329 din 10

septembrie 2013, FB4587338 din 11 septembrie 2013, FB4587373 din 12

septembrie 2013.

Menționează că, la 13 martie 2014 a expediat în adresa ÎS „Tipografia

Centrală” o scrisoare de achitare benevolă a datoriei, care a fost recepționată de

pârât la 14 martie 2014, însă a rămas fără soluționare.

1

Afirmă că, potrivit pct. 3.3 al contractului nr. 03/12 din 25 ianuarie 2012,

pârâtul poartă răspundere materială în valoare de 0,1% din suma neachitată pentru

fiecare zi de întârziere și este obligat de a achita dobânda de întârziere conform

următorului calcul: suma facturii (cu termen de plată expirat) x zile extra termen x

0,1%.

Solicită reclamantul încasarea de la pârât a datoriei de 478447,83 de lei, a

dobânzii de întârziere de 90893,94 de lei și a cheltuielilor de judecată pentru taxa

de stat achitată în mărime de 17080,25 de lei.

Ulterior reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor (vol.1,

f.d.83-84), în motivarea căreia a invocat că pârâtul a achitat o parte din datorie,

astfel conform contractului nr. 03/12 din 25 ianuarie 2012 suma datoriei inițiale s-a

micșorat până la 2846,02 lei.

Susține că, pct. 3.3 al contractului nominalizat prevede achitarea unei

despăgubiri materiale – dobânda de întîrziere, care pentru suma neachitată

constituie 131971,20 de lei.

Afirmă că, potrivit contractului nr. 72/13 din 12 septembrie 2013 s-a format o

datorie de 172525,16 lei, iar în conformitate cu pct. 5.1 al contractului respectiv

dobînda de întîrziere constituie suma de 37842,18 lei.

Opinează că suma datoriei, calculată în baza ambelor contracte, constituie

175371,18 lei, fapt ce rezultă și din actul de verificare din 27 octombrie 2015

semnat doar de reclamant, din cauza că pârâtul a refuzat de a-l contrasemna.

Relatează că la data depunerii acțiunii în instanța de judecată, reclamantul a

achitat taxa de stat în mărime de 17080,25 de lei, precum și a suportat cheltuieli de

executare de 3420 de lei pentru aplicarea măsurilor de asigurare prin încheierea

judecătorească din 18 aprilie 2014, care urmează a fi încasate din contul pârâtului.

În urma celor enunțate, solicită reclamantul încasarea de la ÎS „Tipografia

Centrală” a datoriei de 160128,06 lei, încasarea dobânzii de întârziere de

169813,38 de lei, încasarea taxei de stat achitate în mărime de 17080,25 de lei și a

cheltuielilor de executare în sumă de 3420 de lei.

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău prin hotărîrea din 21 decembrie 2015 a

admis acțiunea. A încasat de la ÎS „Tipografia Centrală” în beneficiul SC

„Cartnord” SRL datoria formată în baza contractelor nr. 03/12 din 25 ianuarie 2012

și nr. 72/13 din 12 septembrie 2013 în sumă de 160128,06 lei, dobânda de

întârziere în mărime de 169813,38 de lei, taxa de stat achitată în sumă de 17080,25

de lei, cheltuielile de executare în sumă de 3420 de lei, iar în total suma de

350441,69 de lei.

În susținerea poziției prima instanță a constatat că, pînă la momentul înaintării

acțiunii ÎS „Tipografia Centrală” nu și-a onorat obligațiunile de plată a datoriei în

sumă totală de 478447,83 de lei pentru marfa primită, însă pe parcursul examinării

cauzei a achitat parțial datoria. Astfel, datoria restantă neachitată în baza

contractelor nr. 03/12 din 25 ianuarie 2012 și nr. 72/13 din 12 septembrie 2013

constituie suma de 160128,06 lei, iar dobînda de întîrziere a fost calculată conform

calculelor prezentate, care au fost analizate prin prisma ordinelor de plată și

perioada de întîrziere.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 01 noiembrie 2016 a respins apelul

2

declarat de ÎS „Tipografia Centrală” și a menținut hotărîrea primei instanțe (vol.3,

f.d.19-26).

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 22 martie 2017 a admis recursul

declarat de ÎS „Tipografia Centrală”. A casat parțial decizia Curții de Apel

Chișinău din 01 noiembrie 2016, în partea în care a fost încasată dobînda de

întîrziere în mărime de 169813,38 de lei, cu restituirea cauzei pentru rejudecare în

partea dată la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători (vol.3, f.d.58-

63).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 24 octombrie 2017 a admis apelul

declarat de ÎS „Tipografia Centrală”. A casat hotătrîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 21 decembrie 2015 în partea adjudecării dobînzii de întîrziere în

mărime de 169813,38 de lei și a taxei de stat aferent acestei pretenții în mărime de

5094,40 de lei și a emis în această parte o nouă hotărîre prin care a admis parțial

pretențiile SC „Cartnord” SRL împotriva ÎS „Tipografia Centrală” cu privire la

încasarea penalității. A încasat din contul ÎS „Tipografia Centrală” în beneficiul SC

„Cartnord” SRL suma de 39310,39 de lei cu titlu de penalitate pentru întîrzierea

executării obligațiunilor ce reies din contractele de vînzare-cumpărare nr. 03/12 din

25 ianuarie 2012 și nr. 72/13 di 12 septembrie 2013 și taxa de stat aferentă în sumă

de 1179, 31 de lei. În rest a respins pretențiile SC „Cartnord” SRL.

În susținerea poziției instanța de apel a constatat că în speță răspunderea

apelantului pentru întîrzierile admise ale executării obligațiilor de plată a sumelor

datorate intimatei are forma de penalitate și nu de dobîndă de întîrziere.

La fel, instanța de apel a conchis că penalitatea calculată pentru perioada din

17 octombrie 2013 pînă la stingerea integrală a creanțelor însumează 2289,83 de

lei, iar pretențiile privind încasarea sumelor ce exced suma nominalizată ce

însumează 2476,44 de lei, sunt prescrise.

Totodată instanța de apel a reținut că apelanta are obligația de a achita în

beneficiul intimatei penalitatea în sumă de 2289,83 de lei, ca urmare a întîrzierii

achitării la scadență a sumelor datorate intimatei pentru marfa livrată conform

contractului nr.03/12 din 25 ianuarie 2012, pretențiile ce exced această sumă fiind

tardive, și suma de 37020,56 de lei pentru întîrzierile admise la efectuarea plăților

în baza contractului nr. 72/13 din 12 septembrie 2013, pretențiile ce exced suma

indicată fiind neîntemeiate ca urmare a efectuării eronate a calculelor.

La 09 ianuarie 2018 reprezentantul ÎS „Tipografia Centrală”, avocatul

Dogotari Danu a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 24 octombrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel în partea încasării sumei de 37020,56 de lei și emiterea în această parte a unei

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a relatat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat

că intimata a contribuit la întîrzirea executării obligației de plată din partea

recurentei.

Consideră că, prin aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești de pe contul

recurentei, a fost blocată activitatea economică normală a acesteia, motiv din care

nu a fost posibil efectuarea plăților în adresa intimatei.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

pentru următoarele.

Conform art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

4

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2

luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate constată că din materialele cauzei nu poate fi

stabilit momentul comunicării deciziei recurate, fiind expediată participanților la

proces prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 16571 din 23 noiembrie 2017

(vol.3, f.d. 153), însă în recurs reprezentantul recurentului invocă faptul că a luat

cunoștință de decizia recurată la 24 noiembrie 2017 (vol.3, f.d.155), la care instanța

de recurs va da credibilitate, întrucît la materialele cauzei nu există probe care să

ateste contrariul. Prin urmare, se conchide că exercitarea căii de atac a fost

efectuată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, prin aplicarea sechestrului pe

mijloacele bănești de pe contul recurentei, a fost blocată activitatea economică

normală a acesteia, motiv din care nu a fost posibil efectuarea plăților în adresa

intimatei, nu pot fi reținute, deoarece scopul aplicării măsurilor de asigurare a

acțiunii constă în posibilitatea executării hotărîrii judecătorești, or în conformitate

cu art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la cererea participanților la

proces, judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi aplicarea sau neaplicarea

măsurilor de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului

pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care

neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii

judecătorești. Astfel, instanța de recurs apreciază cele invocate ca fiind declarative,

fără un suport probator.

Din aceleași raționamente nu pot fi reținute și alegațiile din recurs precum că

intimata a contribuit la întîrzirea executării obligației de plată din partea recurentei.

Completul constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei și o concluzie

asupra acestora efectuată de reprezentantul recurentului care nu constituie temei

de recurs, deoarece vizează temeinicia deciziei instanței de apel și ar putea fi

încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu se regăsește în

art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului. Ba mai mult, acestea

au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanța de

apel prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu

dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și

respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios au fot interpretate elocvent și aplicate just cu

respectarea garanțiilor ce derivă din dreptul la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

Mai mult, completul de admisibilitate relevă că ÎS „Tipografia Centrală” a

depus cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care au avut deplină jurisdicție (a se

vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr. 21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

5

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește prin prisma

jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu

impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.”

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul ÎS „Tipografia Centrală”, avocatul Dogotari Danu, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

A considera inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii de

Stat „Tipografia Centrală”, avocatul Dogotari Danu împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de societatea comercială „Cartnord”, societate cu

răspundere limitată împotriva Întreprinderii de Stat „Tipografia Centrală” cu

privire la încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

6