2ra-395/18 — constatarea incalcarii dreptului si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-395/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sed. Buiucani

Judecător: A. Negru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, Iu. Cotruță, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Onișcenco Iurie reprezentat de avocatul Guțan Marcel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Onișenco

Iurie împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului subiectiv, prevăzut de art. 2, capitolul 2 al Protocolului nr. 4 al Convenției

Europene pentru Drepturile Omului, încasarea din contul pârâtului a sumei de 5000000

lei cu titlu de prejudiciu moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Onișcenco Iurie și reprezentantul său, avocatul

Guțan Marcel și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24

mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 01 decembrie 2016, Onișcenco Iurii a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea faptului încălcării drepturilor

sale garantate de art. 2, § 2, Protocolul 4 al Convenției Europene a Drepturilor Omului

și încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime de 5 000 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a menționat, că la 06

februarie 1997, CP Ungheni a pornit în privința sa urmărirea penală pe cauza nr.

1997360062, în baza art. 1231 Cod penal.

A notat că la data de 15 februarie 1997 a fost arestat și plasat în Izolatorul de

Detenție Provizorie Bălți iar prin ordonanța Procuraturii Ungheni din 10 decembrie

1997, în privința sa a fost aplicată interdicția de a perfecta pașaport și de a părăsi

teritoriul țării. Ulterior, la data de 15 mai 2009, prin ordonanța Procuraturii Generale,

cauza penală în privința sa a fost încetată în legătură cu lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii, însă interdicția de a perfecta pașaport și a părăsi teritoriului țării așa și

nu a fost ridică.

Potrivit datelor din Sistemul Informațional Integrat al Ministerului Afacerilor

Interne, interdicția respectivă nu a fost scoasă nici până a se adresa în instanța de

judecată, iar de către organele procuraturii a fost încălcat dreptul său la libera

circulație.

Prin încheierea din 07 februarie 2017, a fost atras în proces în calitate de

intervenient accesoriu Procuratura Generală.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 mai 2017, cererea

de chemare în judecată înaintată de Onișcenco Iurie a fost respinsă.

În susținerea soluției sale, prima instanță a conchis că argumentul reclamantului

privind încălcarea de către stat a dreptului său la libertatea de circulație, prin refuzul de

admitere a cererii acestuia de perfectare a pașaportului din 02 octombrie 2006, este

neîntemeiat, or, materialul probator atestă că la acea perioadă cauza penală inițiată în

privința sa era la faza urmăririi penale și prin urmare, prin prisma prevederilor art.8 lit.

„c” al Legii nr.269 din 09 noiembrie 1994, corect i s-a refuzat în eliberarea

pașaportului.

Mai mult decât atât, în cererea anexată la f.d.40, Onișcenco Iurii indică că nu

dispune de o cerere, care să confirme faptul, că s-a adresat către ÎS „CRIS Registru”

pentru eliberarea pașaportului după data de 15 mai 2009 și că acestuia i-ar fi fost

refuzat. De asemenea, n-a contestat acțiunile ÎS „CRIS Registru” în partea ce ține de

respingerea cererii de perfectare a pașaportului din 02 octombrie 2006.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 iunie 2017 reprezentantul

apelantului Onișcenco Iurii, avocatul Guțan Marcel a declarat apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Onișcenco Iurie să fie admisă integral.

La 28 iunie 2017, Onișcenco Iurii a declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată înaintată să fie admisă integral.

În motivarea cererilor de apel, apelanții au indicat că, prima instanță la

adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele

de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, s-au respins

apelurile declarate de către Onișcenco Iurie și reprezentantul său, avocatul Guțan

Marcel și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 mai

2017.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Onișcenco Iurie reprezentat de

avocatul Guțan Marcel a înaintat cerere de recurs, prin care solicită casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 24 mai 2017, cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de Onișcenco Iurie să fie admisă integral.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 16 noiembrie

2017 a fost expediată recurentului la 17 noiembrie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 15 ianuarie 2018 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

2

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Onișcenco Iurie și reprezentantul său,

avocatul Guțan Marcel și materialul probator anexat la materialele cauzei, fără a

examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport

cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Onișcenco Iurie reprezentat de avocatul

Guțan Marcel, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Onișcenco Iurie reprezentat de

avocatul Guțan Marcel, este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei

instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Onișcenco Iurie reprezentat de avocatul Guțan Marcel asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Onișcenco Iurie reprezentat de

avocatul Guțan Marcel, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Onișcenco Iurie reprezentat

de avocatul Guțan Marcel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4