3ra-183/18 — cu privire la anularea ordinului privind acceptarea demisiei, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică

Dosarul nr. 3ra-183/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani) – V. Hadîrca,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila,

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Olesea Stoianova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Olesea Stoianova

împotriva Ministerului Justiției, intervenienților accesorii Penitenciarul nr. 13,

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Victor Pavalache cu privire la anularea

ordinului privind acceptarea demisiei, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu

pentru lipsa forțată de la serviciu, prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 06 septembrie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat de către Olesea Stoianova, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din data de 15 martie 2017,

C O N S T A T Ă:

La data de 01 decembrie 2016 Olesea Stoianova s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la anularea ordinului nr.1052 din

17 noiembrie 2016, restabilirea în funcția de specialist al serviciului securitate al

Penitenciarului nr.13, încasarea salariului mediu pentru lipsa forțată de la serviciu,

prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică. ( f.d. 4-8)

Prin încheierile Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău de 12 decembrie 2016 și 25

ianuarie 2017 au fost atrași în proces ca intervenienți accesorii Penitenciarul nr. 13,

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și Victor Pavalache.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 14 martie 2005 a fost

angajată în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, ocupând funcția de

specialist al serviciului securitate al Penitenciarului nr.13 mun. Chișinău. La data de 15

noiembrie 2016, fiind forțată de șeful Penitenciarului nr.13 mun. Chișinău, a depus

raport de demisie din funcție, începând chiar cu data de 15 noiembrie 2016. Reclamanta

menționează că a doua zi și-a revenit din stres și a mers la Penitenciarul nr.13 pentru a

retrage raportul de demisie depus anterior. Însă i s-a explicat că raportul de retragere a

raportului de demisie trebuie înregistrat la Ministerul Justiției. La data de 17 noiembrie

2016 raportul a fost înregistrat la Ministerul Justiției. La data de 24 noiembrie 2016 i-a

1

fost adus la cunoștință contra semnătură ordinul nr.1052 din 17 noiembrie 2016 cu

privire la demisia sa din 15 noiembrie 2016. Reclamanta susține că ordinul dat urmează

să fie anulat, deoarece angajatorul nu i-a acordat termenul legal de 14 zile pentru

respectarea dreptului său de a retrage raportul de demisie și prematur a angajat în locul ei

altă persoană.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din data de 15 martie 2017

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Olesea

Stoianova. ( f.d. 67, 72-78)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 06 septembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de Olesea Stoianova, menținerea hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din data de 15 martie 2017. ( f.d. 110, 111-113).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 28 decembrie 2017 Olesea

Stoianova a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.(117-120)

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată au interpretat

în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material, au

apreciat arbitrar probele prezentate la cauză. Mai indică că instanța de apel a examinat

cauza în lipsa sa, prin ce i-a încălcat drepturile la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 06

septembrie 2017, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal la

data de 19 septembrie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește. (f.d.115),

În aceste circumstanțe recursul, depus de către Olesea Stoianova la data de 28

decembrie 2017, se consideră a fi depusă în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Olesea

Stoianova este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Olesea Stoianova, indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

2

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate

eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. 2, 3 și

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul declarat de către

Olesea Stoianova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

Olesea Stoianova și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Argumentul recurentei precum că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa nu

constituie o încălcare a art. 6 CEDO, ori ea a fost citată pentru ședința din 14 iunie 2017

contra semnătură, la care nu s-a prezentat, iar avocatul Petru Balan, fiind prezent la

ședință, a fost citat contra semnătură pentru următoarea ședință din 06 septembrie 2017,

când a fost adoptată decizia instanței de apel. Neprezentarea apelanților citați legal la

ședința instanței de apel nu a împiedicat examinarea apelului.

Conform prevederilor art. 75 alin. 4 CPC actele procedurale efectuate de

reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată

în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este

echivalentă culpei părții.

3

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Olesea Stoianova inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin.2, 433 lit. a), 440 alin.1 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Olesea Stoianova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

4