2ra-165/18 — Încasarea platilor salariale

2ra-165/18 — Încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-165/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, judecător – I. Chironeț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător – Valeriu Doagă,

Judecători – Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic,

Nina Vascan, Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Focșa Veronica,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Focșa Veronica

către ÎCS „Bass International” SRL cu privire la încasarea salariului neachitat și

desfacerea contractului individual de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Focșa Veronica și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din 27 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 15 septembrie 2016, Focșa Veronica a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Bass International” SRL cu privire la încasarea salariului

neachitat și desfacerea contractului individual de muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 10 mai 2010, a încheiat

cu pârâta contractul individual de muncă nr. 2/2010, prin care a fost angajată prin

cumul, pe un termen nedeterminat, în funcția de contabil-șef. Potrivit pct. 12 din

contractul menționat, pârâta s-a obligat să-i achite un salariu de 8500 lei lunar. Pe

toată perioada de activitate, reclamanta și-a exercitat cu bună-credință obligațiile

de serviciu prin prezentarea dărilor de seamă, însă pârâta a admis reținerea achitării

salariului. Deși Focșa Veronica a activat în cadrul ÎCS „Bass International” SRL

începând cu 10 mai 2010 până în prezent, ultima i-a achitat salariul doar pentru

primele 3 luni de activitate în mărime de 25500 lei. Potrivit reclamantei,

angajatorul nu și-a onorat obligațiile stipulate în contractul individual de muncă, a

admis intenționat comiterea de ilegalități, care au dus la încălcarea drepturilor sale

ocrotite de legislația în vigoare.

1

La data de 12 septembrie 2016, restanța sa la salariu constituia suma de 607

750 lei.

În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la data de 18 iulie 2016,

reclamanta s-a adresat către ÎCS „Bass International” SRL cu o cerere prealabilă,

prin care a solicitat achitarea salariului, însă nu a primit nici un răspuns.

Astfel, Focșa Veronica a solicitat încasarea de la ÎCS „Bass International”

SRL a salariului neachitat pentru perioada anilor 2010-2016 în sumă de 607 750 lei

și desfacerea contractului individual de muncă nr. 2/2010 din 10 mai 2010.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a concretizat pretențiile,

solicitând încasarea de la ÎCS „Bass International” SRL a salariului pentru

perioada 01 august 2010 – 13 martie 2017 și desfacerea contractului individual de

muncă nr. 2/2010 din 10 mai 2010.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 martie 2017,

pretenția cu privire la încasarea salariului neachitat a fost respinsă ca fiind tardivă,

iar pretenția cu privire la desfacerea contractului individual de muncă nr. 2/2010

din 10 mai 2010 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, s-a respins

apelul declarat de Focșa Veronica și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana din 27 martie 2017.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, Focșa Veronica, la data de

29 noiembrie 2017 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 și a hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 martie 2017, și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a indicat că prima instanță și instanța de apel au

aplicat eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanțelor

sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Mai mult, recurenta consideră că

termenul de prescripție a fost aplicat incorect de către instanțele inferioare, ceea ce

a dus la soluționarea greșită a litigiului.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 26 septembrie 2017 și expediată în adresa părților la 25 octombrie

2

2017 (f.d 90), însă la materialele cauzei nu există dovezi privind recepționarea

acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că recursul împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 a fost depus la 29 noiembrie 2017,

în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat

în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 februarie 2018, recursul

declarat de Focșa Veronica a fost considerat admisibil.

Potrivit art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei

date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței

depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Focșa Veronica și va casa decizia instanței de apel, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să transmită pricina spre rejudecare în instanța de apel, în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Examinând materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel a

examinat cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor circumstanțelor

cauzei, precum și probelor anexate la materialele cauzei, care sunt importante

pentru soluționarea justă a litigiului.

În contextul prevederilor art. 373 CPC, instanța de apel era obligată în limitele

apelului să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Instanța de recurs constată că, Focșa Veronica s-a adresat în instanță cu o

cerere de chemare în judecată către ÎCS „Bass International” SRL prin care a

solicitat încasarea salariului pentru perioada 01 august 2010 – 13 martie 2017 și

desfacerea contractului individual de muncă nr. 2/2010 din 10 mai 2010.

Fiind investită cu judecarea cauzei respective, prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei cerinței formulate de către Focșa Veronica cu privire la

desfacerea contractului individual de muncă, și tardivitatea pretenției cu privire la

încasarea salariului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a omis

termenul de adresare în instanța de judecată, prevăzut de art. 355 alin. (1) lit. b) din

3

Codul muncii, pentru a solicita încasarea salariului, iar pretenția privind desfacerea

contractului individual de muncă este neîntemeiată, dat fiind faptul că instanța de

judecată nu poate substitui competența angajatorului în ceea ce ține de emiterea

ordinului respectiv. Concluziile primei instanțe au fost susținute de către instanța

de apel, aceasta considerând corectă hotărârea contestată cu apel.

Colegiul apreciază critic soluțiile instanțelor inferioare, dat fiind faptul că

acestea au interpretat eronat prevederile art. 355 alin. (1) din Codul muncii.

Astfel, potrivit art. 355 alin. (1) din Codul muncii, cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată: a) în

termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului său; b) în termen de 3 ani de la data apariției dreptului

respectiv al salariatului, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor

drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului. Alineatul (2) al

aceluiași articol prevede că cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a

termenelor prevăzute la alin. (1) pot fi repuse în termen de instanța de judecată.

Cu referire la norma citată, instanța de fond și instanța de apel au concluzionat

faptul că dreptul reclamantei la plata salariului a apărut din august 2010, iar cererea

de chemare în judecată a fost înaintată la data de 15 septembrie 2016, adică peste 6

ani de la apariția dreptului respectiv, și din aceste considerente acțiunea urmează a

fi respinsă ca tardivă. Instanța de recurs consideră eronată această concluzie din

următoarele considerente.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Codul civil, legislația civilă constă în prezentul cod,

în alte legi, în ordonanțe ale Guvernului și în acte normative subordonate legii, care

reglementează raporturile prevăzute la art. 2 și care trebuie să fie în concordanță cu

Constituția Republicii Moldova.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Codul civil, legislația civilă determină statutul

juridic al participanților la circuitul civil, temeiurile apariției dreptului de

proprietate și modul de exercitare a acestuia, reglementează obligațiile contractuale

și de altă natură, alte raporturi patrimoniale și personale nepatrimoniale conexe lor.

Alineatul (2) din același articol prevede că, raporturile familiale, locative,

raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale și de protecție a mediului

înconjurător, ce corespund prevederilor alin. (1), sunt reglementate de prezentul

cod și de alte legi.

Potrivit art. 272 alin. (1) din Codul civil, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște

la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Alineatul (9) din aceeași normă de drept prevede că, atunci când este vorba de

prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care

fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la

data ultimei prestații neexecutate.

4

Reieșind din normele citate, Colegiul ține să menționeze că relațiile de muncă

determină existența unor prestații (obligații) succesive, și anume, salariatul

prestează munca pe perioada unei luni calendaristice, iar angajatorul este obligat la

plata salariului pentru munca prestată. Respectiv, în cazul de față, fiecare obligație

a angajatorului de a achita salariul devine exigibilă o dată în lună, iar prescripția

dreptului la acțiune a salariatului începe să curgă pentru fiecare lună în parte din

ziua în care urma să primească salariul.

Astfel, instanțele inferioare urmau să aplice termenul de prescripție reieșind

din acest raționament pentru ultimii trei ani de neexecutare a obligației

angajatorului de achitare a salariului.

Mai mult, potrivit art. 271 din Codul civil, acțiunea privind apărarea dreptului

încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai

la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la

încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de

îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Potrivit materialelor cauzei, persoana în a cărei favoare a curs prescripția în

prezentul litigiu, este ÎCS „Bass International” SRL, care deși a fost citată legal de

nenumărate ori, nu a avut un reprezentant prezent în nici una dintre ședințele de

judecată petrecute atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, nu a depus

referință la cererea de chemare în judecată (cererea de apel sau recurs), precum și

nu a înaintat nici un demers pe marginea prezentului litigiu pe parcursul examinării

acestuia. Din aceste considerente și reieșind din înscrisurile anexate la dosar,

angajatorul nu a solicitat instanței de judecată aplicarea termenului de prescripție,

iar instanța nu a fost în drept să o facă din oficiu.

Cu alte cuvinte, dacă pârâtul nu a atenționat asupra faptului de omitere a

termenului de prescripție de către reclamant, atunci instanța de judecată sau alt

organ jurisdicțional, împuternicit cu soluționarea cauzei, nu poate din oficiu să

refuze în acțiune pe motivul omiterii termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 116 al Constituției RM, judecătorii sunt imparțiali.

Acest principiu constituțional se asociază cu principiul exercitării drepturilor sale

în interes propriu și voință proprie. Această prevedere a dreptului civil acordă

soluționarea întrebării despre eliberarea de la încasarea în favoarea creditorului la

discreția debitorului. Iată de ce aplicarea termenului de prescripție este posibilă

doar la solicitarea persoanei în a cărei favoare a curs termenul de prescripție.

Instanța nici într-un caz nu trebuie să intenteze problema despre termenul de

prescripție din proprie inițiativă, ex officio.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Prin urmare,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

5

Justiție conchide că instanța de apel urma să constate și elucideze pe deplin

circumstanțele cauzei și probele prezentate în cest sens, să le examineze și să le dea

o apreciere în cumul, reflectând în decizie motivele concluziilor sale privind

menținerea soluției primei instanțe. Însă, reieșind din conținutul deciziei Curții de

Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, instanța de apel s-a limitat doar la

reproducerea argumentelor din hotărârea primei instanțe.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând

pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele

reale și esențiale ale pricinii. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă

claritate motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către

participanții la proces, dându-le o apreciere corespunzătoare și expunându-se

asupra temeiniciei pretențiilor înaintate de către reclamanta Focșa Veronica.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către de Focșa Veronica.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Focșa Veronica către ÎCS „Bass

International” SRL cu privire la încasarea salariului neachitat și desfacerea

contractului individual de muncă, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecător Valeriu Doagă,

Judecători Tamara Chișca-Doneva,

Mariana Pitic,

Nina Vascan,

Svetlana Filincova

6