2ri-27/18 — separarea bunului din masa debitoare

2ri-27/18 — separarea bunului din masa debitoare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță:B. Bîrca dosarul nr.2ri-27/18

(Curtea de Apel Chișinau)

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii: Valeriu Doagă, Nicolae Craiu, Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către avocatul Mariana Arabadji în interesul

Nataliei Pușcașu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Pușcașu împotriva

Societății cu răspundere limitată „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate și

Băcii Comerciale „Victoriabank” societate pe acțiuni cu privire la declararea

nulității parțiale a contractului de ipotecă, a acordurilor adiționale la contractul de

ipotecă, separarea bunului imobil din masa debitoare, anularea tuturor sechestrelor

și interdicțiilor aplicate asupra bunului imobil și dispunerea înregistrării în Registrul

bunurilor imobile a dreptului de proprietate după investitor,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014 a fost intentat

procesul de insolvabilitate față de SRL „Covcons Grup”, fiind desemnat în calitate

de administrator al insolvabilității , administratorul autorizat Roman Pelin.

La 24 februarie 2015, Natalia Pușcașu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu răspundere limitată „Covcons Grup” în proces de

insolvabilitate cu privire la separarea bunului imobil, și anume a locului de parcare

cu numărul 42, amplasat pe adresa xxxxx, din masa debitoare a SRL „Covcons

Grup”, în proces de insolvabilitate și transmiterea acestuia în proprietatea Nataliei

Pușcașu cu dispunerea înregistrării bunului separat în Registrul bunurilor imobile,

precum și anularea tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate în privința acestui

imobil.

În motivarea acțiunii Natalia Pușcașu a menționat că la 06 august 2007, între

SRL „Covcons Grup”, în calitate de executor și Natalia Pușcașu, în calitate de

investitor a fost încheiat contractul de investiții nr. 10 - cu privire la construirea în

comun a unui loc de parcare în cadrul obiectului cu destinație social-culturală și

comercială cu parcare subterană amplasat în fața blocului locativ de pe adresa:

xxxxx.

Conform prevederilor contractului, SRL „Covcons Grup”, în calitate de

executor și-a asumat obligația față de investitor să realizeze construcția locului de

parcare din contul mijloacelor bănești ale investitorului cu transmiterea

investitorului a dreptului de proprietate asupra locului de parcare construit.

1

Susține că, potrivit pct. 2 din acordul adițional nr. 2 din 15 martie 2010 la

contractul nr. 10 din 06 august 2007, părțile au stabilit că creditorul a achitat integral

prețul pentru lucrările efectuate convenite în contractul sus menționat, adică suma

de 7000 Euro.

Faptul că creditorul și-a onorat obligațiile de plată conform pct. 4.2.1 și 4.2.2

din contractul nr. 10 din 06 august 2007 se confirmă și prin certificatul eliberat de

către administratorul insolvabilității.

La 15 martie 2010, între creditor și debitor a fost semnat actul de primire -

predare a locului de parcare cu suprafața totală de 17,4 m.p., cu numărul cadastral

corespunzător, însă anterior, la 25 februarie 2009 debitorul a încheiat cu BC

„Victoriabank” SA contractul de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 prin care a

grevat, fără a înștiința investitorul (beneficiarul imobilului), fără a informa

creditorul despre existența investitorului și fără a-1 atrage la încheierea contractului

de ipotecă. Ca urmare creditorul a fost privat de posibilitatea înregistrării dreptului

de proprietate asupra imobilului în cauză din motivul că debitorul a grevat acest

imobil, în încălcarea prevederilor pct. 5.2.2 din contractul nr. 10 din 06 august 2007,

conform cărora debitorul s-a obligat să nu înstrăineze și să nu greveze locurile de

parcare fără consimțământul în scris a creditorului.

A considerat că relațiile între părți sunt reglementate de contractul de

investiții, care reprezintă un contract de antrepriză cu efect translativ de proprietate

asupra obiectului antreprizei, generând drepturi și obligații corelative. Aceasta

înseamnă că antreprenorul (debitorul) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită

lucrare, iar clientul (creditorul) se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească

prețul convenit, însă în acest caz debitorul nu și-a onorat obligația de a transmite

bunurile în proprietatea creditorului, deși creditorul și-a onorat obligațiile asumate.

Creditorul a fost privat de posibilitatea de a-și înregistra dreptul său de

proprietate asupra bunurilor în cauză, deoarece a fost instituită ipoteca în favoarea

băncii. De aceea actul de ipotecă este lovit de nulitate, iar acest bun nu constituie

masă debitoare a SRL „Covcons Grup” și nu poate fi urmărit de terți pentru

încasarea de la debitor a unor eventuale datorii pretinse. Conform prevederilor art.

40 al Legii insolvabilității, bunul imobil nu poate fi inclus în masa debitoare a SRL

„Covcons Grup”, deoarece reprezintă un drept patrimonial inalienabil a

investitorului și de aceia acesta este în drept solicite separarea bunului din masa

debitoare.

Conform art. 214 alin. (1) Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de

proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, însă bunul

n-a putut fi înscris în registrul bunurilor imobile, deoarece asupra acestuia a fost

instituită ipoteca conform contractului nr. 2573 din 25 februarie 2009.

Mai mult, Legea cadastrului bunurilor imobile din 25 februarie 1998, a fost

completată cu art. 40/6 prin Legea nr. 164 din 09 iulie 2008 pentru completarea unor

acte legislative conform căruia contractele prin care una dintre părți se obligă să

asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să le transmită persoanei

fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul imobilului anterior predării

acestuia, precum și contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea

se autentifică notarial și se inscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancțiunea

nulității.

2

În speță, menționează că legea în vigoare la momentul încheierii contractului

nu prevedea autentificarea notarială și înregistrarea la OCT, mai ales că obiectul

contractului nu constituire apartament, ci un loc de parcare.

Astfel, a considerat reclamanta că cererea de separare a bunurilor din masa

debitoare întrunește cumulativ toate condițiile prevăzute de lege și anume,

reclamantul deține un drept real asupra bunului solicitat spre separare, adică dreptul

de proprietate, drept care a existat până la intentarea procesului de insolvabilitate,

bunul a fost inclus în masa debitoare de către administrator, bunul există în natură,

și bunul poate fi separat.

Solicită Natalia Pușcașu separarea bunului imobil, și anume a locului de

parcare cu numărul 42, amplasat pe adresa xxxxx din masa debitoare a SRL

„Covcons Grup”, în proces de insolvabilitate și transmiterea acestuia în proprietatea

Nataliei Pușcașu cu dispunerea înregistrării bunului separat în Registrul bunurilor

imobile, precum și anularea tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate în privința

acestui imobil.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2015 s-a atras în

proces în calitate de intervenient accesoriu, pe lângă pârâtul SRL „Covcons Grup”,

BC „Victoriabank” SA (f.d.40).

La 27 noiembrie 2015 și ulterior la 04 februarie 2016 Natalia Pușcașu a depus

cereri de concretizare în care SRL „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate este

indicat ca pârât, iar BC „Victoriabank” SA - copârât (f.d.45-49).

În concretizarea cerinților a solicitat declararea nulității parțiale a contractului

de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009, a acordurilor adiționale la contractul de

ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009, nr. 9417 din 26 martie 2010, nr. 30011 din

04 august 2010, nr. 89436 din 07 decembrie 2011, nr. 33536 din 15 iunie 2011,

încheiate între SRL „Covcons Grup” și BC „Victoriabank” SA, în partea instituirii

ipotecii asupra locului de parcare auto cu număr cadastral xxxxx amplasat în xxxxx,

cu radierea din Registrul bunurilor imobile a ipotecii și a preavizelor de exercitare a

dreptului de gaj, înregistrate în beneficiul BC „Victoriabank” SA asupra bunului

imobil menționat, deoarece contractul de ipotecă și acordurile adiționale menționate

au fost semnate de către părți fără consimțământul investitorului, ceia ce este expres

prevăzut în pct. 6.2.3 a contractului de investiții nr. 10 din 06 august 2007.

De asemenea a solicitat separarea din masa debitoare al SRL „Covcons Grup”

în procesul de insolvabilitate, a bunului imobil cu număr cadastral xxxxx, amplasat

în blocul din xxxxx, dobândit în baza contractului de investiții nr. 10 din 06 august

2007, cu dispunerea înregistrării în Registrul bunurilor imobile a dreptului de

proprietate după investitor și anularea tuturor sechestrelor și interdicțiilor aplicate în

privința bunului imobil cu numărul cadastral corespunzător.

De drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 48 din Legea

insolvabilității, Constituția Republicii Moldova și de art. 1 al Primului Protocol

adițional la CEDO. A solicitat reclamanta nulitatea contractului de ipotecă prin

prisma art. 206 alin. (2), 207, 216 alin. (1), 217 alin. (1), 220 alin. (1) Codul civil.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 a fost respinsă

cererea de chemare în judecată a Nataliei Pușcașu împotriva SRL „Covcons Grup”,

în proces de insolvabilitate și BC „Victoriabank” SA cu privire la declararea

nulității parțiale a contractului de ipotecă, a acordurilor adiționale la contractul de

ipotecă, separarea bunului imobil din masa debitoare, anularea tuturor sechestrelor

3

și interdicțiilor aplicate asupra bunului imobil și dispunerea înregistrării în Registrul

bunurilor imobile a dreptului de proprietate după investitor.

La 14 noiembrie 2017, avocatul Mariana Arabadji în interesele Nataliei

Pușcașu a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanțe, cerînd admiterea

acestuia, casarea hotărîrii primei instanțe și emitera unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărîrea instanței de insolvabilitate în

cazul din speță este neîntemeiată și urmează a fi casată, deoarece la pronunțarea

hotărîrii instanța de insolvabilitate nu a luat în considerație că litigiului în cauză îi

sunt aplicabile prevederile contractului de investiții (antrepriză) nr. 10 din 06 august

2007, încheiat între Pușcașu Natalia și SRL „Covcons Grup” care avînd un caracter

sinalagmatic se caracterizează prin reciprocitatea drepturilor și obligațiilor și anume

debitorul s-a obligat să efectuieze pe riscul său o anumită lucrare, iar creditorul s-a

angajat să achite valoarea acestora în modul și termenul stipulate în contract.

Creditorul și-a onorat obligațiile asumate, prin achitarea integrală a prețului bunului,

însă debitorul nu și-a onorat obligația de a transmite bunurile în proprietatea

creditorului.

Mai indică că la 15 martie 2010 între executor și investitor a fost semnat

Acordul adițional la contratul cu privire la construirea unui loc de parcare în cadrul

obiectului amplasat în demisolul subteranei centrului commercial din xxxxx în care

obiectului de investiții i-a fost atribuit număr cadastral și a fost confirmată achitarea

totală a sumei investiției, în aceiași zi fiind semnat și actul de primire- predare,

conform căruia executorul a transmis în proprietatea investitorului locul de parcare

cu număr cadastral corespunzător.

Grevarea bunurilor în cauză în favoarea BC „Victoriabank” SA de către

debitorul SRL „Covcons Grup” a avut loc fără ca investitorul să fie înștiințat, fără ca

creditorul să fie informat despre existența investitorului și fără a-1 atrage la

încheierea contractului de ipotecă.

Tot instanța de insolvabilitate urma să rețină că bunul- locul de parcare nu a

fost înscris în Registrul bunurilor imobile, întrucît asupra acestuia a fost instituită

ipoteca în baza contractului nr.2573 din 25 februarie 2009 și ca consecință creditorul

a fost privat de posibilitatea de a-și înregistra dreptul său de proprietate asupra

locurilor de parcare.

Prin urmare, contractul de ipotecă încheiat între SRL „Covcons-Grup” și BC

„Victoriabank” SA este lovit de nulitate, deoarece a fost încheiat în lipsa acordului

coproprietarilor, or conform p. 5.2.2 a contractului de investiții nr.10 din 06 august

2007 debitorul s-a obligat să nu greveze imobilele care reprezintă obiectul

contractului fără acordul în scris al creditorului, însă debitorul ignorînd prevederile

contractuale a instituit ipoteca.

În acest sens a invocat că contractul de ipotecă încheiat între debitor și pîrît a

fost încheiat fără intenția de a produce efecte juridice și este lovit de nulitate prin

prisma prevederilor art. 216, 220, 221 Codul civil și aici este necesar de remarcat că

instanța de insolvabilitae a indicat că reclamantul a invocat doar încălcarea

prevederilor p.5.2.2 a contratului de investiții nr.10 din 06 august 2007, ceia ce nu

corespunde realității, reclamantul susținînd integral cererea de chemare în judecată

și respectiv cu toate circumstnțele pe care le-a invocat drept temei al pretențiilor și

4

obiecțiilor sale, urmînd ca instanța de insolvabilitate să constate existenta condițiilor

necesare separării, condiții care s-au confirmat în cadrul examinării cauzei.

Mai indică că urmau a fi reținute de către instanța de insolvabilitate și

prevederile, art. 666 alin. (1), 667 alin.(2), 668 alin. (1) și (3) Codul civil.

Consideră neîntemeiat argumentul instanței, ce ține de înscrierea în Registrul

bunurilor imobile, deși instanță invocă că contractul de investiții a fost încheiat în

luna august 2007, adică pînă la intrarea în vigoare a prevederilor art.40/6 al Legii

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 -XIII din 25.02.1998, iar legea nu are putere

retroactivă și astfel neînregistrarea contractelor de investiții în construcții, încheiate

pînă la introducerea acestei norme nu duce la nulitatea acestora, instanța, a invocat

că dacă partea dorește ca acest contract să fie opozabil terțului urmează să fie înscris

în registrul bunurilor imobile, neglijind faptul că încheind contractul de ipotecă,

debitorul este obligat să-1 prevină în scris pe creditor despre toate drepturile

persoanelor terțe asupra obiectului de ipotecă pe care le cunoaște la momentul

înregistrării contractului.

A susținut că legea în vigoare la momentul încheierii contractului nu prevedea

autentificarea notarială și înregistrarea la OCT, cu atît mai mult obiectul contractului

nu constituie apartament, ci un loc de parcare.

La 27 decembrie 2017, BC „Victoriabank” SA a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului și menținerea hotărîrii instanței de insolvabilitate.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice

din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul Mariana Arabadji în

interesele Nataliei Pușcașu depus în termen, or din materialele dosarului rezultă că

hotărîrea este emisă la 02 noiembrie 2017, iar la 14 noiembrie 2017 aceasta a depus

recurs.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii instanței de insolvabilitate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de insolvabilitate din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

5

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele dosarului rezultă că între SRL „Covcons Grup”, ca executor și

Natalia Pușcașu, ca investitor, la 06 august 2007 a fost încheiat contractul nr. 10 cu

privire la construirea în comun a unui loc de parcare în cadrul obiectului cu

destinație social-culturală și comercială cu parcare subterană, amplasată în fața

blocului locativ din xxxxx (f.d.84-85).

Conform acordului adițional nr. 2 din 15 martie 2010, semnat între SRL

„Covcons Grup”, ca executor și Natalia Pușcașu, se confirmă achitarea integrală a

sumei de 7000 euro (f.d.86), în acest sens fiind semnat și actul de primire-predare

din 15 martie 2010, conform căruia SRL „Covcons Grup” a predat, iar Natalia

Pușcașu a primit un loc de parcare cu suprafața totală de 17, 4 mp, cu număr

cadastral xxxxx, în demisol, subteran, construit sub centrul comercial amplasat pe

xxxxx (f.d.81).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva SRL „Covcons Grup” și

BC „Victoriabank” SA, cu concretizările ulterioare, Natalia Pușcașu a solicitat

declararea nulității parțiale a contractului de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009,

a acordurilor adiționale la contractul de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 și

anume: nr. 9417 din 26 martie 2010, nr.30011 din 04 august 2010, nr. 89436 din 07

decembrie 2011, nr. 33536 din 15 iunie 2011, încheiate între SRL „Covcons Grup”

și BC „Victoriabank” SA, în partea instituirii ipotecii asupra locului de parcare auto

cu număr cadastral xxxxx, amplasat pe xxxxx, cu radierea din Registrul bunurilor

imobile a ipotecii și a preavizelor de exercitare a dreptului de gaj, înregistrate în

beneficiul BC „Victoriabank” SA asupra bunului imobil menționat, deoarece au fost

semnate fără consimțământul investitorului, cee ace este expres prevăzut în pct.

5.2.2 a contractului de investiții nr. 10 din 08 august 2007; separarea din masa

debitoare a SRL „Covcons Grup”, în proces de insolvabilitate, a bunului imobil cu

număr cadastral xxxxx, amplasat pe bd. xxxxx, dobândit în baza contractului de

investiții nr. 10 din 06 august 2007, cu dispunerea înregistrării în Registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate după investitor; anularea sechestrelor și

interdicțiilor aplicate pe bunul imobil menționat (f.d.2-5, 25-29, 45-49).

În această ordine de idei, Colegiul precizează că la materialele cauzei lipsesc

acordurile adiționale la contractul de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 și

anume: nr.30011 din 04 august 2010 și nr. 89436 din 07 decembrie 2011, fiind

prezentate doar acordurile adiționale nr. 9417 din 26 martie 2010, nr. 33536 din 15

iunie 2011.

În atare circumstanțe, se impune concluzia precum că instanța de

insolvabilitate contrar normelor de drept procedural nu a elucidat toate

circumstanțele cauzei, expunându-se arbitrar asupra acestora.

Cu toate că prin cererea de chemare în judecată depusă, Natalia Pușcașu

solicită, de rând cu declararea nulității contractului de ipotecă nr. 2573 din 25

februarie 2009 încheiat între SRL „Covcons Grup” și BC „Victoriabank” SA, în

partea instituirii ipotecii asupra locului de parcare auto cu număr cadastral xxxxx,

amplasat pe xxxxx și declararea nulității acordurilor adiționale la acesta și anume:

nr. 9417 din 26 martie 2010, nr.30011 din 04 august 2010, nr. 89436 din 07

decembrie 2011, nr. 33536 din 15 iunie 2011, însă instanța de insolvabilitate a

ignorat faptul că la materialele cauzei lipsesc aceste acorduri.

6

La rejudecarea cauzei urmează a fi luat în considerare acest aspect, deoarece

instanța examinând cerințele prin prisma temeiniciei, urmează a elucida dacă

acordurile adiționale solicitate a fi declarate nule, într-un anumit mod, afectează/

lezează sau nu, drepturile reclamantei.

Chiar și în condițiile când instanța constată netemeinicia pretențiilor, nu se

exclude obligația acesteia de a justifica concluzia sa pornind de la cerințele

reclamantului în raport cu circumstanțele de fapt și de drept, probele invocate în

susținerea acestora.

De altfel, Colegiul precizează că reclamanta a solicitat declararea nulității

contractului de ipotecă în partea instituirii ipotecii asupra locului de parcare auto cu

număr cadastral xxxxx, amplasat pe xxxxx și nicidecum nu a solicitat anularea

acestuia integral.

Astfel, instanța de insolvabilitate urmează a verifica dacă clauzele contractuale

ale contractului de ipotecă nr. 2573 din 25 februarie 2009 modificate prin acordurile

adiționale contestate vizează drepturile și interesele reclamantei, ori, în lipsa

acordurilor adiționale nr.30011 din 04 august 2010 și nr. 89436 din 07 decembrie

2011 la materialele cauzei, acest aspect nu poate fi determinat.

La acest capitol Colegiul citează și prevederile art. 240 alin. (1), (3) Cod de

procedură civilă, conform cărora la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească

apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea

aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Concomitent Colegiul remarcă că în contextul prevederilor art. 9 Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească are sarcina, în baza rolului activ, să ceară

părții să facă precizările necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de

fapt sau de drept care duce la rezolvarea cauzei peste apărările și susținerile părților

din cerere, referință etc., luându-se în considerare faptul că, în conformitate cu art.

240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în

limitele pretențiilor înaintate de reclamant în raport cu normele de drept și obiecțiile

părților oponente.

Colegiul notează că legea procesuală civilă prezumă dreptul instanței de a se

expune asupra inițiativelor în cadrul unui proces. În contextul dat, Colegiul citează

prevederile art. 26 alin. (2) Cod de procedură civilă, conform cărora

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de

a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate, pentru a concluziona sub

aspectul temeiniciei/netemeiniciei cererii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

7

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

speței deduse judecății.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral hotărârea instanței de insolvabilitate și de a

trimite cauza spre rejudecare în instanța de insolvabilitate.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând cauza, să adopte o hotărâre întemeiată și legală,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către avocatul Mariana Arabadji în interesul

Nataliei Pușcașu.

Se casează integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Pușcașu împotriva

Societății cu răspundere limitată „Covcons Grup” în proces de insolvabilitate și

Băcii Comerciale „Victoriabank” societate pe acțiuni cu privire la declararea

nulității parțiale a contractului de ipotecă, a acordurilor adiționale la contractul de

ipotecă, separarea bunului imobil din masa debitoare, anularea tuturor sechestrelor

și interdicțiilor aplicate asupra bunului imobil și dispunerea înregistrării în Registrul

bunurilor imobile a dreptului de proprietate după investitor, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Valeriu Doagă

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

8