3ra-84/18 — Eliberarea carnetului de muncă

Dosarul nr. 3ra-84/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – D. Chistol Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru Î N C H E I E R E 31 ianuarie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moscovschi Valeriu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Moscovschi Valeriu împotriva Primăriei mun.

Chișinău cu privire la eliberarea duplicatului carnetului de muncă, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin care s-a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017, c o n s t a t ă: La data de 14 noiembrie 2016, Moscovschi Valeriu a depus cerere de chemare în judecată către Primăria mun. Chișinău, solicitând eliberarea duplicatului carnetului de muncă. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 04 august 2016, a fost informat oficial prin poștă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, a fost menținută hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 29 decembrie 2014, prin care a fost lichidată ÎS „Centaur” în absența sa, fără succesorul în drepturi, iar decizia respectivă este definitivă și executorie.

Astfel, potrivit articolelor 19, 75, 76, 77, 78, 82 din Regulamentul privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă, Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, reclamantul prealabil a solicitat Primăriei mun. Chișinău să-i elibereze duplicatul carnetului de muncă cu efectuarea înscrisurilor prevăzute în articolele 75-78 din hotărârea enunțată. Prin răspunsul nr. M-8774/16, eliberat la data de 13 octombrie 2016, Primăria mun. Chișinău, a propus reclamantului să se adreseze la pretura de sector, unde urmează să prezinte actele confirmative emise în acest sens, dovada publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și să achite contravaloarea acestuia.

1 Nefiind satisfăcut de răspunsul Primăriei mun. Chișinău, deoarece ultima nu execută în mod concret normele de drept prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, reclamantul a înaintat prezenta acțiune, solicitând obligarea pârâtului să-i elibereze duplicatul carnetului de muncă. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017, cererea de chemare în judecată lui Moscovschi Valeriu, a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, s-a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017. Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, Moscovschi Valeriu, la data de 04 decembrie 2017 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a ignorat faptul că cererea de apel înaintată de către Moscovschi Valeriu nu întrunește prevederile art. 364 și art. 365 CPC, și a examinat-o în fond, fără a-i oferi apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Moscovschi Valeriu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este 2 impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Moscovschi Valeriu. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moscovschi Valeriu.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecător Svetlana Filincova, Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu 3