3ra-84/18 — Eliberarea carnetului de muncă

Dosarul nr. 3ra-84/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – D. Chistol

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moscovschi Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Moscovschi

Valeriu împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la eliberarea duplicatului

carnetului de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 14 noiembrie 2016, Moscovschi Valeriu a depus cerere de

chemare în judecată către Primăria mun. Chișinău, solicitând eliberarea

duplicatului carnetului de muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 04 august 2016, a

fost informat oficial prin poștă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13

aprilie 2016, a fost menținută hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție

din 29 decembrie 2014, prin care a fost lichidată ÎS „Centaur” în absența sa, fără

succesorul în drepturi, iar decizia respectivă este definitivă și executorie.

Astfel, potrivit articolelor 19, 75, 76, 77, 78, 82 din Regulamentul privind

completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă, Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, reclamantul prealabil a solicitat

Primăriei mun. Chișinău să-i elibereze duplicatul carnetului de muncă cu

efectuarea înscrisurilor prevăzute în articolele 75-78 din hotărârea enunțată.

Prin răspunsul nr. M-8774/16, eliberat la data de 13 octombrie 2016,

Primăria mun. Chișinău, a propus reclamantului să se adreseze la pretura de sector,

unde urmează să prezinte actele confirmative emise în acest sens, dovada publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și să achite contravaloarea acestuia.

1

Nefiind satisfăcut de răspunsul Primăriei mun. Chișinău, deoarece ultima nu

execută în mod concret normele de drept prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.

1449 din 24 decembrie 2007, reclamantul a înaintat prezenta acțiune, solicitând

obligarea pârâtului să-i elibereze duplicatul carnetului de muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017,

cererea de chemare în judecată lui Moscovschi Valeriu, a fost respinsă ca

nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, s-a respins

apelul declarat de Moscovschi Valeriu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 31 martie 2017.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, Moscovschi Valeriu, la

data de 04 decembrie 2017 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017 și

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a ignorat faptul că

cererea de apel înaintată de către Moscovschi Valeriu nu întrunește prevederile art.

364 și art. 365 CPC, și a examinat-o în fond, fără a-i oferi apelantului un termen

pentru înlăturarea neajunsurilor.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Moscovschi Valeriu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

2

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Moscovschi Valeriu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Moscovschi Valeriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

3