2ri-2/18 — anularea actelor juridice

2ri-2/18 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ri-2/18

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Moraru)

DECIZIE

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii: Valeriu Doagă

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Imperialex

Grup”, prin intermediul avocatului Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului Societății cu

Răspundere Limitată „Agroalianța”, în proces de insolvabilitate – Topal Ștefan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Imperialex Grup” cu privire la anularea

actelor juridice încheiate de debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate,

împotriva hotărârii din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 mai 2017, SRL „Agroalianța”, prin intermediul administratorului

insolvabilității Topal Ștefan, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL

„Imperialex Grup” solicitând anularea contractului de cesiune nr. T/И-01 din 23 iunie

2010 încheiat între SRL „Agroalianța”, în calitate de cedent, și SRL „Imperialex

Grup”, în calitate de cesionar, asupra creanței debitorului ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ”

SRL în sumă de 1450092,70 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 23 iunie 2010, cedentul SRL

„Agroalianța” a cesionat către cesionarul SRL „Imperialex Grup”, în baza

contractului de cesiune пг.Т/И-01, drepturile de creanță în sumă de 1450092,70 lei

deținute față de debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL. La rîndul său, SRL

„Agroalianța” a obținut acest drept de creanță în sumă de 1450092,70 lei față de

debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL prin contractul de cesiune nr. Т/И-01 din 16

iunie 2010, prin care Cooperativa de Consum „Tvardița” a cedat aceste drepturi către

SRL „Agroalianța”.

Consideră lichidatorul că contractul de cesiune nr. Т/И-01 din 23 iunie 2010

încheiat între SRL ,,Agroalianța” și SRL „Imperialex Grup” este unul fictiv, în

detrimentul intereselor creditorilor SRL „Agroalianța” și pasibil de a fi declarat nul,

deoacere SRL,,Imperealex Grup” este o companie, special creată, la data de 11 iunie

2010, adică cu 12 zile anterior semnării acestui contract, fapt ce denotă că

administratorul statutar al SRL „Agroalianța”, la acel moment, Rusu Mihail în scop

1

de fraudare și delapidare a bunurilor creditorilor debitorului SRL „Agroalianța”, prin

înțelegere prealabilă cu Bohaneanu Iurie, a creat compania SRL„Imperialex Grup” cu

scopul de a fi transferată creanța SRL „Agroalianța” față de ÎCS „ЗОЛОТОЙ

АИСТ” SRL si însușirea ulterioară a mijloacelor financiare obținute.

A mai indicat că, conform prevederilor Legii cu privire la societățile cu

răspundere limitată, pentru încheierea unei asemnea tranzacții de proporții, directorul

SRL ,,Agroalianța” urma să obțină consimțământul fondatorilor, document necesar și

obligatoriu pentru valabilitatea contractului. Or, prevederile art. 226 al Codului civil

statuează că, în cazul în care atribuțiile persoanei privind încheierea actului juridic

sânt limitate prin contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul

de constituire, în comparație cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse

din circumstanțele în care se încheie actul juridic, acesta, încheiat fără respectarea

limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în care se demonstrează că

cealaltă parte a știut sau trebuia să știe despre limitări. În contextul dat, a reținut

reclamantul că este evident faptul, că toate actele menționate mai sus, prin care în

mod direct au fost afectate drepturile patrimoniale ale creditorilor validați în cadrul

procesului de insolvabilitate intentat față de SRL„Agroalianța”, au fost încheiate de

către organele de conducere ale debitorului SRL,,Agroalianța” în anul 2010, adică în

ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de insolvabilitate.

În cadrul ședinței de judecată, administratorul insolvabilității SRL„Agroalianța”

a invocat argumente noi de nulitate și anume că actul juridic în baza căruia a fost

încheiat contractul de cesiune, a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, a fost

anulat în baza hotărârii din 07 iulie 2017 a Curții de Apel Cahul, astfel că creanța

cesionată nu mai există și nici nu a fost executată pe parcursul a 7 ani și nici nu mai

poate fi executată ca fiind anulată. Altfel spus, contractul de cesiune nr. T/И-01 din

23 iunie 2010 încheiat între SRL „Agroalianța” și SRL „Imperealex Grup” își pierde

valoarea juridică, întrucât la baza încheierii acestui contract a stat contractul de

cesiune a creanței nr. T/И-01 din 16 iunie 2010, care a fost anulat de către Curtea de

Apel Cahul prin hotărârea din 07 iulie 2017.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea administratorului insolvabilității SRL„Agroalianța” - Topal Ștefan și s-a

repus în termenul de prescripție prezenta acțiune; s-a admis cererea de chemare în

judecată înaintată de administratorul insolvabilității a SRL„Agroalianța” - Topal

Ștefan împotriva SRL „Imperealex Grup” privind anularea actelor juridice încheiate

de debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate; s-a anulat contractul de

cesiune nr. Т/И-01 din 23 iunie 2010, încheiat între SRL „Agroalianța”, în calitate de

cedent, și SRL „Imperealex Grup”, în calitate de cesionar, asupra creanței față de

debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL în sumă de 1450092,70 lei.

La 09 octombrie 2017 și la 24 octombrie 2017, SRL „Imperialex Grup”, prin

intermediul avocatului Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana, a declarat recurs împotriva

hotărârii din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintată de SRL „Agroalianța”

ca fiind tardivă și neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a indicat că, hotărârea contestată este neîntemeiată,

ilegală și pasibilă a fi casată. În contextul dat, recurentul a menționat că, procedura de

insolvabilitate față de SRL „Agroalinața” a fost intentată la data de 09 aprilie 2014 în

2

baza hotărârii Curții de Apel Chișinău. Ca urmare, administratorul insolvabilității

poate solicita anulatea actelor încheiate de SRL „Agroalinața” doar în ultimii trei ani

pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, însă actele juridice care au fost

încheite pînă la data de 09 aprilie 2011 nu pot fi anulate. Or, în acest sens legiuitorul

a prevăzut termenul de 3 ani drept un termen de decădere care nu poate fi întrerupt,

suspendat sau repus. Contrar celor relatate, instanța de insolvabilitate a ignorat în

totalitate prevederile legale invocate și a admis cererea de chemare în judecată, care a

fost depusă cu depășirea termenului de 3 ani, care este un termen de decădere și nu se

suspendă, nu se întrerupe și nu se repune în acest termen.

Referitor la hotărîrea Curții de Apel Cahul din 07 iulie 2017, a precizat

recurentul că, SRL „Imperialex Grup” nu a fost parte a procesului dat, iar lichitatorul

CP ”Tvardița„ - Ruslan Petric și lichidatorul SRL „Agroalinața” - Ștefan Topal au

cunoscut despre existanța deciziei irevocabile a Curții Supreme de Justiție din 28

decembrie 2016, pronunțate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL

„Imperialex Grup” împotriva ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL, cu participarea

intervenienților SRL „ColectCapitalGrup” și CP „Tvardița” privind încasarea

datoriei, care derivă anume din contractele de cesiune nr. Т/И-01 din 16 iunie 2010

încheiat dintre CP “Tvardița” și SRL „Agroalianța” și contractul de cesiune nr. Т/И-

01 din 23 iunie 2010 încheiat între SRL „Agroalianța” și SRL „Imperialex Grup”

privind cesionarea dreptul de a cere de la debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL a

datoriei în sumă de 1450092,70 lei, însă cu rea credință au tăinuit faptul că în baza

contractului de cesiune Т/И-01 din 16 iunie 2010 încheiat dintre CP “Tvardița” și

SRL “Agroalianța” deja există decizia Curții Supreme de Justiție din 28 decembrie

2016 și că în baza litigiului dat a fost recunoscută violarea drepturilor SRL

„Imperialex Grup” garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție. Or, prin hotărîrea Curții de Apel Cahul din 07 iulie 2017 s-au afectat în

mod direct drepturile SRL „Imperialex Grup”, încercându-se din nou limitarea unui

drept recunoscut printr-o hotărâre irevocabilă.

Recurentul a mai susținut că un aspect importat al acestui litigiu ține și de

competența instanțelor de insolvabilitate, care conform prevederilor art. 104 din

Legea insolvabilității, au competența de a examina acțiuni în vederea anulării actelor

juridice încheiate în ultimii 3 ani precedenți înaintării cererii introductive, în care

prestația debitorului este vădit mai mare decât cea primită. Or, în cazul cînd

administratorul SRL „Agroalianța” pretinde nulitatea contractului de cesiune și

invocă temeiurile de nulitate prevăzute de legislația civilă art. 201, 216, 231 Cod

civil, cererea de chemare în judecată nu este de competența instanței de

insolvabilitate și urma a fi înaintată și examinată în ordinea acțiunii civile.

Cu referire la fondul cererii de chemare în judecată, a relatat recurentul că, chiar

dacă ar fi fost respectat termenul de decădere de 3 ani, temeiurile invocate în cererea

de chemare în judecată sunt neîntemeiate, declarative, nefondate și lipsite de un

suport probatoriu. Aici, a menționat recurentul că, administratorul insolvabilității a

indus în eroare instanța de insolvabilitate, iar, la rândul său, instanța nu a examinat

toate circumstanțele reale ale acestui raport juridic. În realitate, prin admiterea

acțiunii date se contribuie la eschivarea debitorului ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL de

la achitarea datoriilor recunoscute în baza deciziei irevocabile a Curții Supreme de

3

Justiție din 28 decembrie 2016. În temeiul acestei decizii judecătorești au fost casate

decizia Curții de Apel Cahul din 30 octombrie 2012, decizia Curții Supreme de

Justiție din 05 iulie 2012 și respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă

de către ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție

din 10 noiembrie 2011. De altfel, au fost anulate toate actele judiciare care au fost

emise după violarea drepturilor garantate de Convenție, fiind astfel restabilit dreptul

SRL „Imperialex Grup” de a solicita de la ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL datoria în

sumă de 1752170,40 lei. Imediat după eliberarea titlului executoriu, la data de 18

ianuarie 2017, SRL „Imperialex Grup” s-a adresat executorului judecătoresc, fiind

intentată procedura de executare silită și întreprinse un șir de măsuri pentru a executa

documentul executoriu.

Consideră recurentul că, prin acțiunile sale, administratorul SRL „Agroalinața”

încearcă să împiedice procesul de executare și contribuie la eschivarea debitorului

ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL de la executarea și respectiv, încasarea datoriei

cesionate.

De asemenea a precizat recurentul ca fiind neîntemeiate și trimiterile

reclamantului la prevederile art. 201 din Codul civil, conform căruia actul juridic se

consideră neîncheiat în cazul în care esența consimțământului nu poate fi determinată

cu certitudine nici din exprimarea exteriorizată și nici din alte circumstanțe ale

încheierii sale. În situația din speță consimțământul a fost determinat prin însăși

încheierea contractului de cesiune și prin exteriorizarea voinței sale ce se exprimă în

valorificarea de către SRL „Imperialex Grup” a dreptului de încasare a creanței

cedate din contul debitorului. Or, până în prezent SRL „Imperialex Grup” prin

acțiunile sale a demonstrat clar și precis esența consimțământului la încheierea actului

juridic.

La fel, nu pot fi reținute nici argumentele reclamantului referitor la invocarea

art. 226 Cod civil, conform căruia în cazul în care atribuțiile persoanei privind

încheierea actului juridic sînt limitate prin contract, iar împuternicirile organului

persoanei juridice - prin actul de constituire, în comparație cu cele stipulate prin

mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanțele în care se încheie actul juridic,

acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul

în care se demonstrează că cealaltă parte a știut sau trebuia să știe despre limitări.

Deci, reclamantul în speță urma să confirme cu probe veridice că cealaltă parte știa

sau trebuia să știe despre careva limitări.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs

în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute

expres de prezenta lege.

Materialele cauzei atestă faptul că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 28 septembrie 2017, însă careva date privind recepționarea hotărârii de

către recurent la materialele dosarului nu există.

Astfel, recursul declarat de SRL „Imperialex Grup”, prin intermediul avocatului

Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana, la 09 octombrie 2017, se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

4

procedural aplicabile speței date, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de SRL

„Imperialex Grup”, prin intermediul avocatului Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana, din

următoarele considerente.

Conform art. 1 alin.(4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 66 alin. (1) lit. w), z) din Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, administratorul și lichidatorul au următoarele atribuții principale:

contestarea în instanța de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanțelor

creditorilor și a oricăror tranzacții sau transferuri; efectuarea unor alte acțiuni stabilite

expres de prezenta lege.

Conform art. 5 alin. (5) lit. g) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

principalele competente ale instanței de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sunt,

judecarea acțiunilor introduse de administratorul insolvabilității / lichidator privind

nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului.

Conform art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, pe tot parcursul perioadei de observație, al procedurii de insolvabilitate, al

procedurii falimentului și/sau al procedurii de restructurare, administratorul/

lichidatorul poate introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării

următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului orice act juridic

fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii

de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Din interpretarea acestui text de lege se atestă că o asemenea acțiune poate fi

înaintată de către administrator doar în privința actelor juridice fictive sau frauduloase

încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de insolvabilitate,

care au afectat drepturile creditorilor.

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva SRL „Imperealex Grup”,

la 10 mai 2017, administratorul insolvabilității SRL „Agroalianța” - Topal Ștefan, a

solicitat anularea contractului de cesiune nr. T/И-01 din 23 iunie 2010 încheiat între

SRL „Agroalianța”, în calitate de cedent, și SRL „Imperealex Grup”, în calitate de

cesionar, asupra creanței debitorului ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL în sumă de

1450092,70 lei, invocând prevederile art. 201, 216, 217 Cod civil.

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea administratorului insolvabilității SRL„Agroalianța” - Topal Ștefan și s-a

repus în termenul de prescripție prezenta acțiune; s-a admis cererea de chemare în

judecată înaintată administratorul insolvabilității a SRL„Agroalianța” - Topal Ștefan

împotriva SRL „Imperealex Grup” privind anularea actelor juridice încheiate de

debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate; s-a anulat contractul de

cesiune nr. Т/И-01 din 23 iunie 2010, încheiat între SRL „Agroalianța”, în calitate de

cedent, și SRL „Imperealex Grup”, în calitate de cesionar, asupra creanței față de

debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL în sumă de 1450092,70 lei.

5

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de insolvabilitate prin interpretarea eronată a

normelor de drept în raport cu circumstanțele cauzei a concluzionat asupra

temeiniciei cererii de chemare în judecată depuse de administratorul SRL

„Agroalianța”, în proces de insolvabilitate – Topal Ștefan împotriva SRL „Imperialex

Grup”, concomitent dispunând, de altfel, eronat repunerea în termenul de prescripție

a cererii de chemare în judecată privind nulitatea contractului de cesiune nr. Т/И-01

din 23 iunie 2010.

În contextul dat, Colegiul precizează că instanța de insolvabilitate la judecarea

cauzei urma să se axeze nemijlocit pe normele de drept aplicabile speței - art. 104,

alin. (1), lit. a) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Astfel, din sensul normei precitate supra, rezultă că la introducerea de către

administrator în instanța de insolvabilitate a acțiunilor în vederea anulării actelor

juridice care afectează bunurile debitorului sunt stabilite anumite termene în

înaintarea acestora.

Sub aspectul dat, Colegiul relevă că termenul prevăzut de art. 104 din Legea

insolvabilității este un termen de decădere și nu trebuie confundat cu termenul de

prescripție extinctivă.

Caracteristic termenelor de decădere este faptul că în interiorul lor titularul

trebuie să-și exercite dreptul său subiectiv printr-o dispoziție legală imperativă, să-și

exercite acel drept, sub sancțiunea stingerii dreptului respectiv.

Acest termen are ca efect pierderea dreptului subiectiv și nu poate fi suspendat,

întrerupt și este incompatibil cu noțiunea de repunere în termen.

Din materialele cauzei rezultă că administratorul debitorului SRL „Agroalianța”,

în proces de insolvabilitate - Topal Ștefan a solicitat anularea contractului de cesiune

nr. Т/И-01 încheiat la 23 iunie 2010 între SRL „Agroalianța” care a cesionat către

cesionarul SRL „Imperialex Grup” drepturile de creanță în sumă de 1450092,70 lei

deținute față de debitorul ÎCS „ЗОЛОТОЙ АИСТ” SRL.

Astfel, din textul contractului se identifică expres data încheierii acestuia și

anume 23 iunie 2010, iar procesul de insolvabilitate în privința debitorului SRL

„Agroalianța” a fost intentat la 09 aprilie 2014.

Respectiv, administratorul insolvabilității poate solicita anularea actelor juridice

fictive sau frauduloase și care au afectat drepturile creditorilor, care au fost încheiate

în perioada 09 aprilie 2011 – 09 aprilie 2014.

La caz, însă, este de notat că contractul de cesiune a cărui anulare se solicită a

fost încheiat peste termenul de 3 ani de până la data intentării procedurii de

insolvabilitate în privința debitorului.

În contextul dat, Colegiul va reține argumentul invocat de către recurent referitor

la ignorarea de către instanța de insolvabilitate a prevederile Legii insolvabilității prin

admiterea cererii de chemare în judecată, care a fost depusă cu depășirea termenului

de 3 ani, care este un termen de decădere și nu poate fi suspendat, întrerupt sau repus.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind irelevantă poziția instanței

de insolvabilitate privind repunerea în termenul de prescripție a cererii de chemare în

judecată depusă de administratorul SRL „Agroalianța”, în proces de insolvabilitate –

Topal Ștefan.

6

De asemenea, Colegiul remarcă că termenele de trei ani prevăzute la art.104 al

Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, sunt termene de decădere și nu trebuie

confundate cu termenul de prescripție extinctivă. Aceste termene au ca efect

pierderea dreptului subiectiv și nu poate fi suspendat, întrerupt și este incompatibil cu

noțiunea de repunere în termen.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate contrar

normelor de drept pertinente speței a dispus repunerea în termenul de prescripție

extinctivă a cererii de chemare în judecată privind nulitatea contractului de cesiune,

deoarece termenul de 3 ani în sensul art. 104 Legii insolvabilității este un termen de

decădere și este incompatibil cu noțiunea de repunere în termen ca în cazul

prescripției extinctive.

În consecință, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea de chemare în

judecată depusă de administratorul SRL „Agroalianța”, în proces de insolvabilitate –

Topal Ștefan împotriva SRL „Imperialex Grup” cu privire la anularea actelor juridice

încheiate de debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate, deoarece

argumentele invocate de către administratorul insolvabilității SRL „Agroalianța” -

Topal Ștefan în susținerea poziției sale nu și-au găsit confirmare prin anumite probe

pertinente și concludente și au fost combătute prin cele menționate supra.

Or, instanța de insolvabilitate constatând temeinicia cererii de chemare în

judecată, cu atât mai mult repunând în termen cererea de chemare în judecată privind

nulitatea contractului de cesiune nr. Т/И-01 din 23 iunie 2010 încheiat între SRL

„Agroalianța” și SRL „Imperialex Grup” asupra creanței față de ÎCS „ЗОЛОТОЙ

АИСТ” SRL, a interpretat eronat normele de drept aplicabile speței deduse judecății

în raport cu circumstanțele cauzei.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de SRL

„Imperialex Grup”, prin intermediul avocatului Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana și va

casa hotărârea instanței de insolvabilitate din 28 septembrie 2017 și va pronunța o

nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în judecată a administratorului SRL

„Agroalianța”, în proces de insolvabilitate – Topal Ștefan împotriva SRL „Imperialex

Grup” cu privire la anularea actelor juridice încheiate de debitor anterior intentării

procesului de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, art. 445 alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Imperialex

Grup”, prin intermediul avocatului Voevuțkaia – Pîslariuc Svetlana.

Se casează hotărârea din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a administratorului Societății cu

Răspundere Limitată „Agroalianța”, în proces de insolvabilitate – Topal Ștefan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Imperialex Grup” cu privire la anularea

actelor juridice încheiate de debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

7

- Se respinge cererea de chemare în judecată a administratorului Societății cu

Răspundere Limitată „Agroalianța”, în proces de insolvabilitate – Topal Ștefan

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Imperialex Grup” cu privire la anularea

actelor juridice încheiate de debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8