2rac-26/18 — incasarea datoriei

prima instanță: A.Danilov dosarul nr.2rac-26/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani)

instanța de apel: L.Bulgac, Gr.Dașchevici, N.Simciuc

(Curtea de Apel Cahul)

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecători: Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Scripnic Veaceslav în interesele Societății cu răspundere limitată

”Aco- Service- Electron”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „CPD-Industrial Grup” împotriva Societății cu răspundere limitată

„Aco- Service-Electron” privind încasarea datoriei, penalității și dobînzii de întîrziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „CPD-Industrial Grup”,

fiind casată parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 ianuarie

2017, și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2016 SRL „CPD-Industrial Grup” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Aco-Service-Electron” privind încasarea

datoriei, penalității și dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamantul a indicat că în rezultatul realizării

raporturilor contractuale (contract de sublocațiune a încăperilor nelocative nr.10/4 din

08 aprilie 2013) în beneficiul companiei SRL „Aco-Service-Electron” au fost

furnizate servicii de locațiune a încăperilor nelocative, primirea incontestabilă din

partea pîrîtului SRL „Aco-Service-Electron” se confirmă prin facturile fiscale

semnate și ștampilate în modul corespunzător de ambele părți, precum și de actele de

verificare a decontărilor reciproce pentru data de 01 ianuarie 2015.

A invocat reclamantul că, în conformitate cu încheierea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 23 martie 2016, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

17 mai 2016, sub controlul executorului judecătoresc M. Romaliischi, la 25 mai 2016

a fost efectuat transferul sumei de 57322,12 lei la contul de decontare al

reclamantului, iar ulterior pîrîtul a transferat în mod benevol la conturile de decontare

ale reclamantului următoarele sume: 8930 lei - la 10 iunie 2016; 11000 lei - la 05 iulie

1

2016; 19570 lei - la 08 iulie 2016; 29000 lei - la 03 octombrie 2016; 10500 lei - la 10

octombrie 2016.

A relatat reclamantul că, după intentarea acțiunii pîrîtul a achitat în contul

datoriei formate în baza contractului nr.10/4 din 08 aprilie 2013 suma de 166322,12

lei, fapt reflectat în actul de verificare, însă conform situației de la 14 decembrie 2016,

datoria neachitată a pîrîtului pentru serviciile de locațiune a încăperilor nelocative și

serviciile comunale în baza contractului nominalizat constituia suma de 158000 lei.

A precizat reclamantul că, prejudiciul ce urmează a fi încasat de la pârât sub

formă de penalitate în conformitate cu contractul de sublocațiune a încăperilor

nelocative nr.10/4 din 08 aprilie 2013 în sumă de 120 568,31 lei, a rămas neschimbat

cu luarea în considerare a termenului de prescripție stabilit în art. 268 Cod civil.

Prin somația nr.6-09/2015/2 din 09 iunie 2015, recepționată de pîrît conform

avizului de recepție la 11 iunie 2015, acesta din urmă a fost anunțat cu privire la

rezervarea dreptului de a pretinde plata penalității la primirea executării, în ordinea

stabilită de art. 626 alin. (3) Cod civil.

A indicat reclamantul că, prejudiciul ce urmează a fi încasat de la pîrît sub

formă de penalitate în baza contractului de locațiune nr.19 din 01 aprilie 2015 în sumă

de 14666,83 lei, a rămas neschimbat cu luarea în considerare a termenului de

prescripție stabilit în art. 268 Cod civil.

A menționat reclamantul că, conform pct. 10.2 al contractului, în caz de

încălcare a termenului de plată din contract (inclusiv a chiriei, serviciilor comunale

ș.a.), locatarul este în drept să solicite achitarea penalității în mărime de 0,15% din

suma datoriei pentru fiecare zi de întîrziere (începînd cu prima zi de întîrziere), în

cazul în care termenul de întîrziere depășește 30 zile. Conform calculului anexat la

cererea de chemare în judecată, cuantumul penalității, conform pct. 10.2 al

contractului nr.19 din 01 aprilie 2015, la momentul pînă la realizarea dreptului la

acțiune, constituie suma de 14666,83 lei și a rămas neschimbat cu luarea în

considerare a termenului de prescripție stabilit în art. 268 Cod civil.

A relatat reclamantul că, în temeiul art. art. 1331 și 1333 Cod civil, la 18 august

2015 reclamantul și pîrîtul au încheiat tranzacția cu privire la constatarea și modul de

rambursare a datoriei, prin care pîrîtul a recunoscut și a garantat rambursarea în mod

deplin a datoriei față de creditor în mărimea stabilită la data semnării prezentei

tranzacției - 324322,12 lei, iar conform pct. 3.1.1 și 3.1 al tranzacției, pîrîtul și-a

asumat obligația să ramburseze reclamantului datoria în conformitate cu graficul

stabilit: pct. 3.1.1 - de la 01 septembrie 2015 pînă la 31 decembrie 2015 - suma de

47822,12 lei.

A constatat reclamantul că, pct. 4.2 al tranzacției indicate prevedea expres că în

cazul nerespectării de către debitor a graficului de rambursare a datoriei, stabilit în

pct. 3.1, 3.1.1-3.1.8, acesta s-a obligat să achite în favoarea creditorului suma

penalității în mărime de 0,5% din suma neachitată la timp pentru fiecare zi de

întîrziere, precum și suma datoriei de bază neachitate la momentul aplicării

sancțiunilor, astfel încît pîrîtul, contrar angajamentelor asumate și a termenelor de

plată convenite - pînă la data de 31 decembrie 2015, nu a executat rambursarea în

2

modul corespunzător a datoriei conform documentelor perfectate în perioada de la 04

ianuarie 2016 și pînă la 24 mai 2016, motiv pentru care cuantumul penalității pentru

această perioadă constituie suma de 33714,59 lei, iar dobînda de întîrziere pe care o

datorează pîrîtul pentru neexecutarea obligațiilor pentru perioada 01 ianuarie 2015 -

25 februarie 2016 constituie suma de 91800,68 lei.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a datoriei formate în baza

contractului de sublocațiune a încăperilor nelocative nr. 10/4 din 08 aprilie 2013 și

tranzacția din 18 august 2015 în sumă de 158000 lei, a penalității aferente în mărime

de 120568,31 lei, a penalității în baza tranzacției indicate în mărime de 33714,59 lei, a

dobînzii de întîrziere în mărime de 92795,86 lei, suma datoriei rămase în sold de

20743,37 lei, a datoriei formate în baza contractului nr. 19 din 01 aprilie 2015 în

mărime de 54321,58 lei, a penalității aferente în mărime de 14666,83 lei, și

cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 ianuarie 2017

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „CPD-Industrial Grup” a fost parțial

admisă și s-a dispus încasarea din contul SRL „Aco-Service-Electron” a penalității

pentru perioada 01 ianuarie 2016 – 02 martie 2016 în sumă de 14824,85 lei și

cheltuielile de judecată în sumă totală de 4986,85 lei, iar în total suma de 19811,70

lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 24 februarie 2017 SRL „CPD-

Industrial Grup”, în persoana avocatului stagiar Grossu Octavian, a contestat cu apel

hotărîrea instanței de fond, solicitînd casarea acesteia și emiterea unei noi hotărîri,

prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017 s-a admis cererea de apel

declarată de SRL „CPD-Industrial Grup”.

S-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 ianuarie

2017, în partea respingerii cerințelor privind încasarea datoriei și reparării

prejudiciului ce rezultă din contractul de locațiune nr. 19 din 01 aprilie 2015 și în

această parte s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis pretențiile SRL „CPD-

Industrial Grup” privind încasarea datoriei și penalității și s-a încasat din contul SRL

„Aco-Service-Electron” în beneficiul SRL „CPD-Industrial Grup” datoria ce rezultă

din contractul de locațiune nr. 19 din 01 aprilie 2015 în mărime de 54 321,58 lei,

penalitatea în mărime de 14 666, 83 lei și cheltuielile de judecată proporțional

pretențiilor admise în mărime de 1552,23 lei.

În rest hotărîrea s-a menținut.

La 20 noiembrie 2017 reprezentantul Scripnic Veaceslav în interesele Societății

cu răspundere limitată ”Aco- Service- Electron” a declarat recurs, iar la 22 noiembrie

2017 a declarat recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, cerînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural, și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

3

aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Prin recipisa anexată la materialele dosarului reprezentantul Scripnic Veaceslav

în interesele Societății cu răspundere limitată ”Aco- Service- Electron” a primit la 19

septembrie 2017 contra semnătură, copia deciziei din 13 iulie 2017 (f.d.217), prin

urmare, recursul declarat la 20 noiembrie 2017 se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de reprezentantul Scripnic Veaceslav în interesele

Societății cu răspundere limitată ”Aco- Service- Electron” este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Scripnic

Veaceslav în interesele Societății cu răspundere limitată ”Aco- Service- Electron” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

4

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul Scripnic Veaceslav în interesele Societății cu răspundere limitată

”Aco- Service- Electron” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Scripnic Veaceslav în interesele Societății

cu răspundere limitată ”Aco- Service- Electron” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecători: Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5