2ra-119/18 — constatarea stingerii obligației

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 2ra-2359/2017

judecător: N. Costin 2ra-119/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursului declarat de Anatolii Cazemir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolii

Cazemir împotriva administratorului insolvabilității Băncii Comerciale „Banca de

Economii” Societate pe Acțiuni, Grigore Olaru, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Liliana Zadorojniuc cu privire la constatarea stingerii obligațiunilor

pecuniare și încetarea procedurii de executare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Anatolii Cazemir și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 06 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 30 septembrie 2016, Anatolii Cazemir a depus cerere de chemare în

judecată împotriva administratorului insolvabilității SA „Banca de Economii”

Grigore Olaru, intervenit accesoriu executorul judecătoresc Liliana Zadorojniuc,

solicitând constatarea stingerii integrale a obligației de executare a hotărârii

Judecătoriei Șoldănești din 18 august 2014 nr. 2e-27/20l4, de încasare în mod

solidar de la ÎI „Cazemir Anatolii” și Anatolii Cazemir în beneficiul BC „Banca

de Economii” SA a restanței la dobânda de 51 153,73 lei, penalitatea de dobândă

de 12 901,05 lei, taxa de stat 5 324,99 lei, iar în total 69 379,79 lei, precum și

obligarea lichidatorului BC „Banca de Economii” SA, Grigore Olaru de a înainta

în adresa executorului judecătoresc Liliana Zadorojniuc cerere de încetare a

procedurii executorii intentată în baza hotărârii Judecătoriei Șoldănești din 18

august 2014 nr.2e-27/2014.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, BC „Banca de Economii”

SA s-a adresat în judecată la 26 februarie 2014, solicitând încasarea dobânzii,

penalității și a cheltuielilor de judecată în baza contractului de credit.

Mai indica faptul că, prin încheierea instanței din 16 aprilie 2014 s-a

aplicat sechestru pe conturile bancare ale pârâților.

Indică că, prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 18 august 2014 a fost

încasată în mod solidar de la ÎI „Cazemir Anatolii” și Anatolii Cazemir în

beneficiul BC „Banca de Economii” SA suma totală de 69 379,79 lei.

1

Reclamantul relatează faptul că, banca a pus în executare hotărârea, fiind

intentată procedura de executare din 29 septembrie 2014 de către executorul

judecătoresc Liliana Zadorojniuc.

Mai explică faptul că, până la emiterea hotărârii, conform acordului verbal

cu BC „Banca de Economii” SA, filiala Șoldănești au ajuns la o înțelegere de a

achita suma în rate, inițial a achitat suma de 14 500 lei și ulterior, lunar câte 2 300

lei.

Mai menționează că, după pronunțarea hotărârii a achitat suma restantă în

continuare, în total suma de 69 400 lei.

Afirma că, executând aproape integral hotărârea, la 14 septembrie 2015 a

pus cerere de anulare a sechestrului, impus prin încheierea Judecătoriei Șoldănești

din 16 aprilie 2014.

Conform încheierii din 11 noiembrie 2015 a Judecătoriei Șoldănești s-a

anulat sechestrul și s-a constatat că din suma datorată a achitat suma de 55 900 lei,

încheiere devenită și irevocabilă.

În atare circumstanțe, reclamantul considera că la data emiterii încheierii

instanța a constatat achitarea sumei de 55 900 lei din 69 379,79 lei, iar după

emiterea încheierii au mai achitat suma restantă până la 69 400 lei.

Mai menționează că, BC „Banca de Economii” SA a fost declarată în

procedură de lichidare, de aceea, pentru a verifica achitările efectuate, a depus o

cerere la lichidator, cu anexarea copiilor de pe actele confirmative a achitărilor, în

scopul încetării procedurii de executare, însă, Banca nu a recunoscut suma de 21

400 lei, achitată în contul executării obligației, expediindu-i răspunsurile din 27

mai 20l6 și 26 august 2016.

Considera, că urma a se ține cont de prevederile art. 123 Cod de procedură

civilă, ce indică faptul, că faptele stabilite în baza unei hotărâri judecătorești

irevocabile într-o pricină civilă soluționată anterior în instanța de drept comun

sunt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din

nou și nici nu pot fi contestate la judecarea altei pricini civile la care participă

aceleași persoane.

Susține că, prin încheierea Judecătoriei Șoldănești din 11 noiembrie 2015

este constatat, că la data emiterii încheierii din suma datorată a fost achitată suma

de 55 900 lei, iar prin actele confirmative și suma integrală de 69 400 lei, datoria

fiind încasată în mărime de 69 379,79 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 februarie 2017,

acțiunea depusă de Anatolii Cazemir împotriva administratorului insolvabilității

BC „Banca de Economii” Grigore Olaru, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Liliana Zadorojniuc cu privire la constatarea stingerii obligațiunilor

pecuniare și încetarea procedurii de executare s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, 21 februarie 2017 Anatolii

Cazemir a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 06 februarie 2017, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a respins apelul

declarat de Anatolii Cazemir cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 06 februarie 2017.

2

La 08 iunie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 124).

Iar, la 24 august 2017 Anatolii Cazemir a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel din 18 mai

2017 a fost expediată participanților la proces la 08 iunie 2017 (f.d. 124), iar la

materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, Anatolii Cazemir a invocat aprecierea arbitrară a

probelor de către instanța de judecată, erori care au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Totodată recurentul a indicat în susținerea recursului argumente și motive

de similare celor indicate în instanța de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 13 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Iar, la 15 ianuarie 2018, administratorului insolvabilității BC „Banca de

Economii” Grigore Olaru a depus referință, prin care și-a exprimat opinia referitor

cererea de recurs înaintată, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

3

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Anatolii Cazemir în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Anatolii Cazemir, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Anatolii Cazemir, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4