2ra-43/18 — recunoașterea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-43/18

Prima instanță: Jud. Edineț, s.Central

Jud. N.Bobu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți:

I.Grosu, I.Talpa, D.Stănilă

Î N C H E I E R E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Dumitru Visterniceanu

Judecători: Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cușițchi Larisa prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cușițchi Larisa prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobescu către Muraviov Nicolai cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 septembrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Cușițchi Larisa prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobescu și a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 12 iunie

2017,

c o n s t a t ă :

La 13 martie 2017, Cușițchi Larisa prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobescu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Muraviov

Nicolai, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra garajului amplasat

în or. Edineț, str. Alexandru cel Bun 57.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 18 octombrie 1996 în baza contractului de

vânzare cumpărare nr.2/6-6128, autentificat notarial, Cușițchi Victor a procurat de

la Muraviov Nicolai garajul amplasat în or. Edineț, str. Alexandru cel Bun 57, cu

suprafața de 5,60 x 3,70 m2.

A menționat că, la 18 martie 2016 soțul ei Cușițchi Victor a decedat, ca urmare,

ea a fost recunoscută ca fiind unica moștenitoare a patrimoniului defunctului.

1

A explicat că, s-a adresat cu o cerere către Oficiul Cadastral Teritorial Edineț

filiala Întreprinderii de Stat ,,Cadastru” în vederea înregistrării dreptului de

proprietate asupra garajului.

A relevat că, la 13 septembrie 2016 Oficiul Cadastral Teritorial Edineț filiala

Întreprinderii de Stat ,,Cadastru” a refuzat înregistrarea dreptului de proprietate

asupra garajului pe motiv că, garajul nu era înregistrat în drept de proprietate după

Cușițchi Victor (soțul decedat).

Prin hotărîrea judecătoria Edineț (sediul Central) din 12 iunie 2017 a fost

respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Cușițchi Larisa împotriva

împotriva lui Muraviov Nicolai, privind recunoașterea dreptului de proprietate

asupra garajului amplasat în or. Edineț, str. Alexandru cel Bun 57, ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 septembrie 2017 s-a respins apelul

declarat de Cușițchi Larisa depus prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Edineț (sediul Central) din 12 iunie 2017.

La 07 noiembrie 2017 Cușițchi Larisa prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 07 septembrie 2017, cu emiterea

unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Bălți a fost

pronunțată la 07 septembrie 2017, expediată în adresa părților la 10 octombrie 2017

(f.d 100), recepționată de recurent la 13 octombrie 2017, fapt confirmat prin aviz

(f.d 101).

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Bălți din 07 septembrie 2017 a fost depus la 07 noiembrie 2017, în conformitate cu

art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

2

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

3

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Cușițchi Larisa prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cușițchi Larisa prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Dumitru Visterniceanu

Judecători

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

4