2ra-2197/17 — înlăturarea obstacolelor ș.a.

2ra-2197/17 — înlăturarea obstacolelor ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2ra-2197/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Motorniuc

Eugenia împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Motorniuc Eugenia

împotriva lui Micolic Alexandru și Balanuță Boris cu privire la înlăturarea

obstacolelor în administrarea proprietății,

c o n s t a t ă:

La 27 ianuarie 2014 Motorniuc Eugenia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Micolic Alexandru și Balanuță Boris cu privire la înlăturarea

obstacolelor în administrarea proprietății.

În motivarea acțiunii a menționat că, deține cu drept de proprietate 2/7 cotă-

parte din bunul imobil ce constă din casa de locuit cu construcții accesorii lit. „A”, lit.

„B”, anexa lit. „A1”, imobil amplasat în XXXXX, în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr.XXXXX.

Susține că din bunul imobil respectiv pîrîtului Balanuță Boris îi aparține cu drept

de proprietate 5/21 cotă-parte, iar lui Micoliuc Alexandru îi aparține cu drept de

proprietate 3/21 cotă-parte din respectivul bun imobil.

Menționează că terenul aferent bunului imobil sus-menționat a fost în

proprietatea statului, iar prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 41/9-5 din 28

februarie 2008 s-a stabilit dreptul de proprietate municipală asupra lotului dat,

destinat deservirii și exploatării imobilelor din XXXXX, fiind obligați deținătorii

imobilelor să folosească lotul de pămînt aferent de comun acord și conform

destinației și să nu admită ridicarea construcțiilor fără a obține autorizația organelor

de resort.

Afirmă că pîrîții au construit fără acordul său ca coproprietară și vecină o

construcție neautorizată cu două nivele lit.„A” și anexe, ce prin formă și dimensiuni îi

afectează casa lit.„B” și-i creează obstacole la exploatarea casei și terenului aferent

1

din curtea comună.

Consideră că construcțiile respective au fost edificate cu încălcarea cerințelor

tehnice stabilite, deoarece picăturile de ploaie cad exclusiv pe teritoriul său, avînd

scurgere directă sub fundamentul și pe pereții casei sale, existînd pericolul prăbușirii

peretelui casei. Totodată nu are acces liber la exploatarea casei și terenului, îngrijirea

și reparația curentă a peretelui, acoperișului casei din partea pîrîților, iar adresările

către pîrîți de a înceta acțiunile de a nu-i crea obstacole în folosirea proprietății au

rămas fără răspuns

În urma concretizării acțiunii, solicită obligarea pîrîților Balanuță Boris și

Micoliuc Alexandru de a nu crea obstacole Eugeniei Motorniuc în exercitarea

dreptului de proprietate asupra a 2/7 cotă-parte din bunului imobil (lit. „A-01”) casa

de locuit cu numărul cadastral XXXXX din XXXXX, obligarea pîrîților de a demola

din cont propriu a construcției nefinalizată lit. „V-02”, edificată fără autorizația de

construcție și a acoperișului anexei „a-1” a casei de locuit cu nr. cadastralXXXXX,

pe imobilele lit.„A” și lit.„B” ce atentează asupra integrității și exploatării casei

reclamantei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 9800 de lei, dintre

care 5800 de lei pentru efectuarea expertizei și 4000 de lei pentru asistență juridică.

La 10 septembrie 2014 Balanuță Boris a înaintat acțiune reconvențională

împotriva Eugeniei Motorniuc cu privire la înlăturarea obstacolelor în administrarea

proprietății.

În argumentarea acțiunii a invocat că este proprietarul bunului imobil situat în

XXXXX în baza contractului de donație nr.XXXXX, iar pînă în prezent nu poate

efectua lucrări de reparație sau reconstrucții din motiv că pîrîta împreună cu

Motorniuc Adam îi creează impedimente la folosirea imobilului, deoarece a fost

instalată poartă cu lacăt la intrarea comună în curtea de pe str.XXXXX.

Susține că s-a adresat de nenumărate ori la reprezentanții Ministerului Afacerilor

Interne, însă nu au fost întreprinse măsuri efective pentru înlăturarea obstacolelor.

În urma concretizării pretențiilor solicită obligarea pîrîtului de a dezinstala

poarta de la intrarea în curte de pe str. XXXXX și încasarea prejudiciului moral în

sumă de 1000 de lei și cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 de lei.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016 s-a

încetat procesul în cauza civilă intentată la acțiunea reconvențională a lui Boris

Balanuță împotriva Eugeniei Motorniuc cu privire la înlăturarea obstacolelor,

încasare prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 decembrie 2016 s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Motorniuc Eugenia împotriva lui

Micoliuc Alexandru și Balanuță Boris cu privire la înlăturarea obstacolelor prin

demolarea construcțiilor, încasarea cheltuielilor d judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că, argumentele din cererea de chemare în judecată nu

și-au găsit confirmare în raport cu probele prezentate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017 s-a respins apelul declarat

de Motorniuc Eugenia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 20 decembrie 2016.

La 13 octombrie 2017 Motorniuc Eugenia a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

2

hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că, la

soluționarea cauzei instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

prezentate, nefiind elucidate circumstanțele importante ale cauzei.

Susține că concluziile instanței de apel s-au bazat doar pe constatările raportului

de expertiză, ignorînd celelalte probe.

Consideră că prin răspunsul Preturii sectorului Rîșcani, mun. Chișinău din 15

mai 2017, se atestă că construcțiile pîrîților aduc atingere dreptului de proprietate al

reclamantului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul de

admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele.

Articolul 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

3

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul de admisibilitate constată faptul că din materialele cauzei nu poate

fi stabilit momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017

(vol.1, f.d.238-245), însă de conținutul acesteia recurentul a aflat la 15 august 2017,

fapt recunoscut de ultimul în cererea de recurs, la care instanța de recurs îi va acorda

credibilitate, întrucît nu există alte probe ce ar atesta contrariul, iar recursul a fost

declarat la 13 octombrie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe

cererea de recurs (vol.2, f.d.2-5). Din aceste circumstanțe, calea de atac se consideră

exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, la soluționarea cauzei instanța de

apel a încălcat normele de drept procedural și material, precum și că concluziile

instanței de apel s-au bazat doar pe constatările raportului de expertiză, ignorînd

celelalte probe, nu pot fi reținute, deoarece instanța de apel a motivat concludent și a

analizat minuțios probele prezentate de părți în baza legislației pertinente cu

aprecierea corespunzătoare a acestora.

Mai mult, raportul de expertiză nr.255 din 22 august 2016 (vol.1, f.d.129-146) a

fost apreciat de instanțele inferioare privitor la pertinența și veridicitatea sa în

coroborare cu depozițiile expertului Chintea Lucia, întrucît sunt în legătura reciprocă.

Cu refere la cele invocate precum că prin răspunsul Preturii sectorului Rîșcani,

mun. Chișinău din 15 mai 2017, se atestă că construcțiile pîrîților aduc atingere

dreptului de proprietate al reclamantului, nu pot fi reținute de instanța de recurs,

întrucît aceasta constituie opinia organului de care a fost întocmită, însă aprecierea

unei probe ține exclusiv de competența instanței de judecată, reieșind din prevederile

art. 130 alin.(3) din Codul de procedură civilă care prevede că, fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii.

În acest sens, completul de admisibilitate conchide că din conținutul cererii de

recurs formulată, recurentul nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, circumstanță care în esență face dificilă exercitarea de către instanța

investită cu realizarea căii de atac, prin controlul legalității deciziei recurate. Or, nu

este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară

motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se

întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

4

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, instanța de recurs reține că argumentele invocate în recurs poartă un

caracter declarativ, nefiind susținut de probe concludente, or forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel, însă asemenea temei nu

se regăsește în art. 432 din Codul de procedură civilă aplicabil recursului.

Mai mult, aprecierea probelor efectuate de recurent au fost deja obiectul

examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130

și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași

lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în

ordine de recurs.

Completul de admisibilitate concluzionează că, din conținutul cererii de recurs

nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul

devoluează exclusiv circumstanțe de drept ale cauzei, iar recurentul nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul de admisibilitate reamintește că în jurisprudența sa,

Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un

recurs efectiv sunt în primul rînd chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri

de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol,

instanța de recurs reține că recursul declarat de Motorniuc Eugenia nu s-a bazat

exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil

să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că Motorniuc Eugenia a depus

cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de a fi auzită de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din

23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, se prezumă că participanții au reușit să pună în

discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau

necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei,

cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că argumentele invocate

în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în mod unanim ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Motorniuc Eugenia, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de

5

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Motorniuc Eugenia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

6