3ra-1342/17 — constatarea incalcarii dreptului la solutionarea cererii in termen

3ra-1342/17 — constatarea incalcarii dreptului la solutionarea cererii in termen (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1342/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău (jud.O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

DECIZIE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Andrei Malcoci, prin intermediul avocatului

Alexandru Tonu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Malcoci

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la soluționarea în termenul prevăzut de lege a cererii, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2016, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.9) (înregistrată

la 05 septembrie 2016), Andrei Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru

Tonu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova solicitând constatarea încălcării dreptului la soluționarea în

termenul legal a cererii din 04 iulie 2016, obligarea Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova de a răspunde la cererea din 04 iulie 2016, încasarea

prejudiciului moral în mărime de 30000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 30 iunie 2016, Andrei Malcoci

deplasându-se la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare СSE 687, pe

traseul Chișinău-Hâncești, în apropierea localității Fundul Galbenei, a fost stopat de

către un echipaj al Inspectoratului Național de Patrulare, fiindu-i întocmit un proces-

verbal, conform căruia s-a indicat că a încălcat limita de viteză.

Menționează că, a refuzat semnarea procesului-verbal contravențional,

deoarece nu a fost de acord cu cele constatate și nu a avut posibilitatea să facă

cunoștință cu el.

1

Precizează că, deoarece nu a luat cunoștință de procesul-verbal

contravențional, la 04 iulie 2016, prin intermediul poștei, a depus o cerere la

Inspectoratul Național de Patrulare privind eliberarea copiei certificate a dosarului

contravențional intentat la 30 iunie 2016, cu expedierea acestuia la adresa

domiciliului „de facto” indicată în cerere.

Susține că, Inspectoratul Național de Patrulare nu a soluționat cererea depusă

și până la adresarea în instanța de judecată, nu a primit nici un răspuns.

Declară că, de soluționarea cererii adresate depinde protecția juridică a

drepturilor sale în cadrul procesului contravențional intentat la 30 iunie 2016. Ținând

cont de faptul că autoritatea nu l-a informat în termen cu privire la cauza

contravențională intentată în privința sa, i-au fost cauzate suferințe morale,

exprimate prin incertitudinea creată în raport cu cauza contravențională și

imposibilitatea de apărare legală a drepturilor sale, prin ce i s-a cauzat un prejudiciu

moral, estimat la suma de 30000 lei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătorie Rîșcani, mun.Chișinău s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Malcoci împotriva

Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la constatarea încălcării dreptului la

soluționarea în termenul legal a cererii din 04 iulie 2016, obligarea Inspectoratului

Național de Patrulare de a răspunde la cererea din 04 iulie 2016, încasarea de la

Inspectoratul Național de Patrulare în beneficiul lui Andrei Malcoci a prejudiciului

moral în sumă de 30000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată

Prin decizia din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Andrei Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru Tonu și s-a

menținut hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătorie Rîșcani, mun.Chișinău.

La 11 august 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.82), Andrei

Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru Tonu, a declarat recurs împotriva

deciziei din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

a hotărârii din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat prevederile

legale, nu a examinat cauza în fond și nu a înlăturat neajunsurile admise de prima

instanță, întemeindu-și decizia doar pe circumstanțele constate de instanța de fond,

ceea ce a dus la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.

Menționează că, s-a adresat cu cerere către Inspectoratul Național de Patrulare

al Inspectoratului General al Poliției, prin intermediul oficiului poștal, la 04 iulie

2016, în temeiul art. 384 alin.82) lit. b), h) Cod contravențional și art. 10, 11 al Legii

privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000, prin care a solicitat eliberarea

copiei autentificate de pe dosarul contravențional intentat în privința sa la 30 iunie

2016, cu expedierea la adresa de domiciliu indicată în cerere. Pornind de la faptul că

până la adresarea în instanța de judecată, nu a primit răspuns, a solicitat instanței

constatarea încălcării dreptului la soluționarea în termenul prevăzut de lege a cererii

din 04 iulie 2016.

Remarcă că, instanța de apel nu a constatat încălcarea dreptului său, invocând

că Inspectoratul Național de Patrulare a remis în adresa sa copia procesului verbal,

scrisoare nerecepționată și remisă Inspectoratului de Poliție Leova. Ulterior

Inspectoratul de Poliție Leova a expediat repetat copia procesului verbal în adresa

2

sa, prin scrisoarea cu numărul de ieșire 3888.

Consideră că, decizia instanței de apel contravine prevederilor art. 4 alin.(1),

(3), art.11 lit. e), art.14 alin.(1) al Legii cu privire la petiționare nr.190 din 19 iulie

1994, referitor primirea răspunsului la petiție și aducerea la cunoștința petiționarului

rezultatul examinării în scris sau în formă electronică sau oral cu consimțământul

lui. Conform art. 16 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000, documentele solicitate vor fi puse la dispoziția solicitantului din

momentul din care vor fi disponibile pentru furnizare, ar nu mai târziu de 15 zile

lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informație. Or, instanța de apel

nu a ținut cont de prevederile legale date.

Opinează că, instanța de apel urma să caseze hotărârea instanței de fond,

deoarece conform probelor administrate la materialele cauzei pârâtul nu a prezentat

dovada expedierii răspunsului nr.3888 din 19 august 2016. Instanța de apel nu a

examinat cauza în fond, întemeindu-și decizia doar pe circumstanțele constate de

prima instanță, ceea ce a dus încălcarea dreptului său la un proces echitabil garantat

de art. 6 CEDO.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 18 aprilie 2017, iar Andrei

Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru Tonu, a declarat recurs la 11 august

2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.82).

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 25 mai 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.68), însă date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 11 august 2017,

conform sigiliului oficiului poștal (f.d.82) de către Andrei Malcoci, prin intermediul

avocatului Alexandru Tonu, împotriva deciziei din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Andrei Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru Tonu și va casa

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din

următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 240 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea

acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că instanțele ierarhic inferioare pripit au constatat netemeinicia

acțiunii înaintate de către Andrei Malcoci, or, soluția instanțelor ierarhic inferioare

este rezultatul interpretării normelor de drept în raport cu circumstanțele cauzei.

Conform art. 23 alin. (1), (2) al Legii privind accesul la informație, în cazul în

care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește

accesul la informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu este satisfăcută

de soluția dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul

ierarhic superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea furnizorului de

informații direct în instanța de contencios administrativ competentă. Sesizarea

instanței de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii răspunsului

de la furnizorul de informații sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data când

trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informații a atacat anterior acțiunile

furnizorului de informații pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data

comunicării răspunsului conducerii furnizorului de informații și/sau organului

ierarhic superior al acestuia sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd

trebuia să-l primească.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă la 01 septembrie 2016,

conform sigiliului oficiului poștal (f.d.9) (înregistrată la 05 septembrie 2016),

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Andrei Malcoci a solicitat

constatarea încălcării dreptului la soluționarea în termenul legal a cererii din 04 iulie

2016, obligarea Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a răspunde la

cererea din 04 iulie 2016, încasarea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei și

4

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.4-5).

Prin hotărârea din 14 decembrie 2016 a Judecătorie Rîșcani, mun.Chișinău,

menținută prin decizia din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Malcoci împotriva Inspectoratului

Național de Patrulare cu privire la constatarea încălcării dreptului la soluționarea în

termenul legal a cererii din 04 iulie 2016, obligarea Inspectoratului Național de

Patrulare de a răspunde la cererea din 04 iulie 2016, încasarea de la Inspectoratul

Național de Patrulare în beneficiul lui Andrei Malcoci a prejudiciului moral în sumă

de 30000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.25-30, 60-67).

Conform art. 6 alin. (1) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai

2000, în sensul prezentei legi, informații oficiale sunt considerate toate informațiile

aflate în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate,

selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau

puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept.

Conform aliniatului 2 al aceluiași articol, în sensul prezentei legi, drept

documente purtătoare de informații sunt considerate: 1) oricare din următoarele (sau

o parte din acestea): a) orice hârtie sau alt material pe care există un înscris; b) o

hartă, un plan, un desen, o fotografie; c) orice hârtie sau alt material pe care sunt

marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate

să le interpreteze; d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete,

imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; e) orice alt

înregistrator de informație apărut ca rezultat al progresului tehnic; 2) orice copie sau

reproducere a purtătorilor de informații menționați la punctul 1) al prezentului

alineat; 3) orice parte a unei copii sau reproduceri menționate la punctul 2) al

prezentului alineat.

Conform art. 10 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000,

persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informații, personal sau prin

reprezentanții săi, orice informații aflate în posesia acestora, cu excepțiile stabilite

de legislație. Dreptul persoanei de a avea acces la informații, inclusiv la informațiile

cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condițiile legii. Orice persoană care

solicită acces la informații în conformitate cu prezenta lege este absolvită de

obligația dea-și justifica interesul pentru informațiile solicitate.

Din materialele cauzei rezultă că la 04 iulie 2016, Andrei Malcoci s-a adresat

cu cerere către Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, prin care a solicitat eliberarea copiei dosarului contravențional intentat în

privința sa la 30 iunie 2016 (f.d.6).

Prin scrisoarea din 09 iulie 2016, nr. INP/1-2367, cererea depusă de Andrei

Malcoci, înregistrată în secretariatul Brigăzii de patrulare nr.4405 din 07 iulie 2016,

privind eliberarea copiei dosarului contravențional intentat la 30 iunie 2016, a fost

readresată Șefului Inspectoratului de Poliție Leova, pentru organizarea examinării și

informarea solicitantului despre măsurile întreprinse de către organul competent

teritorial (f.d.14).

Conform art. 17 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11 mai 2000,

cererea de furnizare a informației poate fi readresată altui furnizor, cu informarea

obligatorie a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii

cererii și cu acordul solicitantului, în următoarele cazuri: a) informația solicitată nu

5

se află în posesia furnizorului sesizat; b) informația solicitată deținută de alt furnizor

ar satisface mai deplin interesul față de informație al solicitantului.

Colegiul relevă că, din conținutul scrisorii de readresare a cererii rezultă că o

copie a acesteia a fost expediată și lui Andrei Malcoci (f.d.14), însă un acord privind

readresarea cererii în sensul art. 17 al Legii privind accesul la informație nr. 982 din

11 mai 2000, nu a fost obținut, or, o confirmare în acest sens la materialele cauzei

lipsește.

De altfel, la materialele cauzei lipsește și confirmarea de recepționare de către

Andrei Malcoci a copiei scrisorii de readresare a cererii sale Șefului Inspectoratului

de Poliție Leova.

La acest capitol, Colegiul reiterează că, reclamantul s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, or, însăși cererea de eliberare

a informației adresată Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului

General al Poliției, a fost readresată Inspectoratului de Poliție Leova (f.d.14),

circumstanță menționată supra.

Colegiul menționează că, reclamantul pretinde că Inspectoratul Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne nu

a soluționat cererea sa, deoarece până la adresarea în instanța de judecată nu a primit

răspuns.

Sub acest aspect, Colegiul relevă că, instanțele ierarhic inferioare au reținut că

în adresa lui Andrei Malcoci a fost remisă de către Inspectoratul de Poliție Leova

copia procesului-verbal cu privire la contravenție MAI 03400857 din 30 iunie 2016,

însă pe plic ar fi fost indicată adresa greșită și anume: or. Hîncești, str. Florilor,

nr.188, în loc de or. Hîncești, str. Florilor, nr.18. Concomitent au constatat că în

adresa lui Andrei Malcoci a fost expediată repetat copia procesului- verbal menționat

la 19 august 2016 de către Inspectoratul de Poliție Leova, după ce au depistat eroarea

comisă.

Concomitent Colegiul remarcă că, instanțele ierarhic inferioare urmau a

examina cauza prin prisma prevederilor Legii privind accesul la informație,

rezultând și din normele de drept invocate în acest sens, deoarece reclamantul

pretinde constatarea încălcării dreptului la soluționare în termen a cererii din 04 iulie

2016, obligarea Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și încasarea prejudiciului moral în acest

sens.

Aici Colegiul indică că, pentru a se determina incidența Legii privind accesul

la informație, în privința raportului juridic litigios, urmează a se verifica dacă: -

subiecte ale raportului juridic sunt solicitantul informației și furnizorul de informații;

- conținutul acestui raport implică existența dreptului solicitantului de acces la

informația solicitată concretă și a obligației corelative a furnizorului de informație

de a elibera informația solicitată; - obiectul raportului juridic litigios ține de

furnizarea informației solicitate cu varietățile aferente; - raportul respectiv se

încadrează în una din literele art.1 alin.(1) din Lege.

Colegiul reiterează că, instanțele ierarhic inferioare au constatat că cererea lui

Andrei Malcoci, conform art. 17 al Legii privind accesul la informație, a fost

readresată Inspectoratului de Poliție Leova, care ar fi răspuns la aceasta prin

6

expedierea copiei procesului verbal cu privire la contravenție lui Andrei Malcoci,

însă instanțele au ignorat conținutul acestei norme, fapt menționat supra.

Colegiul precizează că, readresarea cererilor de solicitare a informației oficiale

se efectuează cu respectarea anumitor condiții și anume: - readresarea se face doar

către un alt furnizor de informații, aceasta fiind inadmisibilă în privința unei alte

persoane fizice sau juridice care nu deține statutul de furnizor de informații, faptul

contrar constituind o încălcare a dreptului de acces la informație; - readresarea se

face numai cu acordul solicitantului de informații. Dacă solicitantul nu este de acord

cu readresarea, furnizorul este obligat să răspundă prin aceea că nu este posesor al

informației solicitate; - informarea obligatorie a solicitantului de informație, în

decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii, cu privire la readresarea

acesteia. Funcționarii responsabili sunt obligați să înregistreze cererile în aceeași zi

cu primirea, astfel că data primirii va fi data înregistrării, cu excepția cazului în care

se face proba contrară. Or, art. 17 din Lege, citat supra, prevede exhaustiv când are

loc readresarea și anume: informația solicitată nu se află în posesia furnizorului;

informația solicitată este deținută, concomitent, și de un alt furnizor, însă într-o altă

formă, care ar satisface mai deplin interesul față de informație al solicitantului. Este

inadmisibilă invocarea altor motive pentru readresare.

Conform art. 15 alin. (3) al Legii privind accesul la informație nr. 982 din 11

mai 2000, deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate

solicitantului într-un mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora.

În acest sens, Colegiul apreciază a fi relevante argumentele recurentului

referitor la dreptul său de a adresa petiții/cereri și de a primi răspuns în scris sau în

mod oral, cu acordul său și în termenul prevăzut de lege.

Or, Legea prevede atât termene stricte pentru procesarea cererilor, cât și

obligativitatea de a însoți orice refuz cu o motivație explicită, formulată în scris.

Colegiul relevă că, în virtutea legii dacă solicitantul nu este de acord cu

readresarea cererii, autoritatea/instituția sesizată, în funcție de caz, refuză cererea

pentru motivul lipsei informației solicitate sau pune la dispoziția acestuia informația

în volumul deținut. În cazul în care solicitantul nu consimte să readreseze cererea,

furnizorul sesizat va efectua (pe cât este posibil) consultări cu autoritatea, instituția

care a elaborat și/sau administrează informația, care face obiectul cererii, în privința

legalității divulgării acesteia, actualizării informațiilor deținute de furnizorul sesizat

și altor probleme legate de accesul la informație.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează a verifica aspectele

expuse, în raport cu circumstanțele cauzei și normele de drept aplicabile speței

deduse judecății, pentru a se pronunța multiaspectual și complet asupra litigiului.

Anume, instanța de judecată urmează a constata dacă readresarea cererii

reclamantului s-a efectuat cu acordul acestuia și dacă despre readresarea cererii

reclamantul a fost informat corespunzător, adică a primit răspunsul de la

Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

După stabilirea circumstanțelor menționate, instanța de apel mai urmează să

constate dacă reclamantul totuși a recepționat informația solicitată în cererea sa. Ori

argumentele instanței referitor la faptul că reclamantului i s-a expediat răspuns la

cerere, nu pot servi temei pentru respingerea cererii, deoarece nu există o confirmare

7

despre recepționarea unui astfel de răspuns.

Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 373 alin.(1), (2), (4) Cod

de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale

referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea

ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. (4) Instanța

de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei

instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

În contextul normei citate, Colegiul notează că, este de obligația instanței de

apel de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în întregul ei.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică

la examinarea superficială a cauzei, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din

specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi

certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își păstrează

imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor

participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale

cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Andrei

Malcoci, prin intermediul avocatului Alexandru Tonu și a casa integral decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, călăuzindu-se de lege, ca în

consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al

concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele

părților, circumstanțele cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept

material aplicabile raportului litigios.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Andrei Malcoci, prin intermediul avocatului

Alexandru Tonu.

Se casează decizia din 18 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Malcoci împotriva

8

Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la soluționarea în termenul prevăzut de lege a cererii, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9