3ra-1322/17 — anularea procesului-verbal de recepție finală

3ra-1322/17 — anularea procesului-verbal de recepție finală (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Judecătoria Grigoriopol dosarul nr. 3ra-1322/17

judecător: N. Costin

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Capcaeva Tatiana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capcaeva

Tatiana împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău și Buzîlan Valentina cu privire la anularea procesului-

verbal de recepție finală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Capcaeva Tatiana și menținută hotărîrea Judecătoriei

Grigoriopol din 24 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 02 aprilie 2014, Capcaeva Tatiana s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii, Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău (în continuare OCT Chișinău) și Buzîlan Valentina,

privind anularea procesului-verbal de recepție finală.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 28 decembrie 2004,

Consiliul mun. Chișinău a emis decizia nr. 16/66-1 „Cu privire la autentificarea

dreptului deținătorului de teren și aprobarea planurilor cadastrale ale loturilor de

pământ aferente caselor de locuit particulare din mun. Chișinău, prin care i-a fost

eliberat în proprietate lotul de pământ cu nr. cadastral XXXXX aferent casei sale

de locuit amplasată în mun. YYYYY, str. YYYYY, YYY, cu suprafața de 0,046

ha.

Susține reclamanta, că până în prezent, Primăria mun. Chișinău nu a purces

1

la executarea deciziei menționate și nu a eliberat în original, titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren.

Ca urmare, s-a adresat în instanța de judecată cu cererea de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, privind eliberarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar pe parcursul examinării cauzei

în instanța de judecată reprezentantul Primăriei mun. Chișinău a motivat refuzul de

eliberare a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren prin faptul că,

pe teritoriul acestui lot de pământ se află construcție locativă cu lit. „B”, care a fost

legalizată și înregistrată cu dreptul de proprietate privată după Valentina Croitor

(Buzîlan).

Consideră, că înregistrarea dreptului de proprietate după Croitor (Buzîlan)

Valentina la construcție locativă cu lit. „B” samavolnică, este nelegitimă, deoarece

a fost efectuată fără acordul proprietarului legal a lotului de pământ.

Menționează Capcaeva Tatiana că, proprietarul legal al lotului de pământ nu

a înștiințat-o despre adoptarea actelor cu privire la legalizarea construcției

nelegitime precum și aducerea la cunoștință despre înregistrarea dreptului de

proprietate după persoana terță.

Notează reclamanta că, aceste acte încalcă dreptul său de proprietate privată

garantat de art. 43 din Constituție și art. 316 Cod civil.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 17 februarie 2014, s-a

adresat Primăriei mun. Chișinău cu cerere prealabilă, privind anularea actului

administrativ contestat, iar reieșind din răspunsul nr. 52/258 din 13 martie 2014, s-

a constatat că construcțiile neautorizate au fost transmise în proprietatea Valentinei

Croitor în baza procesului-verbal de recepție finală, anularea căruia, ține de

competența instanției de judecată.

Cere Capcaeva Tatiana, anularea procesului-verbal de recepție finală a

construcției cu lit. ,,B” de pe lotul de teren nr. cadastral XXXXX, amplasat în mun.

YYYYY, str. YYYYY, YYY, care-i aparține Valentinei Buzîlan (Croitor).

Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 12 noiembrie 2015, a fost atras

în proces în calitate de coreclamant, Pretura sectorului Buiucani, mun. Chișinău

(f.d.49-50).

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 24 octombrie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de către Capcaeva Tatiana împotriva

Primăriei mun. Chișinău, privind contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată

(f.d. 77-81).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 18 noiembrie 2016, în

termenul prevăzut la art. 362 alin. (1) CPC, Capcaeva Tatiana a depus apel

nemotivat, iar la 20 ianuarie 2017, a depus cerere de apel motivată, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii

de chemare în judecată (f.d. 87, 99-101).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Capcaeva Tatiana și menținută hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din

24 octombrie 2016 (f.d. 153, 154-158).

2

La 02 octombrie 2017 Capcaeva Tatiana, a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs Capcaeva Tatiana, a indicat că la soluționarea

pricinii au fost apreciate greșit circumstanțele de fapt ale cauzei și apreciate arbitrar

probele prezentate.

Mai indică că, instanțele inferioare au dedus concluzii eronate în partea că,

Capcaeva Tatiana înaintând prezenta cerere de chemare în judecată și solicitând

anularea procesului-verbal de recepție finală a construcției cu lit. „B” de pe lotul

de teren nr. XXXXX, amplasat în mun. YYYYY, str. YYYYY YYY, care-i

aparține lui Buzîlan Valentina, de fapt își exprimă dezacordul cu Decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 16/66-1 din 28 decembrie 2004.

Or, ea cere apărarea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral

XXXXX, în baza Deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 16/66-1 din 28 decembrie

2004 și conform atitudinii sale față de prezentul bun, ce se manifestă prin achitarea

impozitelor și îngrijirea corespunzătoare a acestuia ca un adevărat proprietar.

Susține că, concluzia instanțelor inferioare precum că prin înregistrarea în

anul 2006 a bunurilor imobile după Buzîlan Valentina, în baza procesului verbal

de recepție finală nu lezează drepturile sale, atât timp cât ultima a tolerat pe

parcursul a mai mulți ani, edificarea construcțiilor, este total eronată și nu

corespunde realității.

Conform materialelor cauzei, se constată cu certitudine că la data emiterii

Deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 16/66-1 din 28 decembrie 2004, casa de

locuit cu lit. „B” exista deja în natură, mai mult ca atât conform procesului-verbal

de examinare a construcției samavolnice nr. 97-d din 03 mai 2004, se confirmă atât

resistematizarea încăperilor construcției cu lit. „B” cât și construcția anexei „B ”

1

din str. YYYYY YYY, mun. YYYYY.

Accentuează recurenta că ilegalitatea concluziilor instanțelor inferioare

rezultă și din materialele cauzei, la care lipsește actul administrativ contestat

„procesul-verbal de recepției finală a construcțiilor”. Ca urmare în lipsa actului

administrativ contestat prima instanță a emis o hotărâre ilegală, menținută prin

decizia instanței de apel.

Conform răspunsului nr. 52/258 din 13 martie 2014, Primăria mun. Chișinău

a indicat că, prin procesul-verbal de recepție finală a construcțiilor, la OCT

Chișinău, a fost legalizată construcția locativă a Valentinei Buzîlan, care a fost

supusă înregistrării.

Ca urmare nici Primăria mun. Chișinău, OCT Chișinău și nici Buzîlan

Valentina nu au prezentat actul administrativ contestat instanței de judecată pentru

a fi anexat la materialele cauzei și cercetat din punct de vedere al legalității acestuia.

Temeiurile anulării actului administrativ contestat „procesul-verbal de

recepției finală a construcțiilor” în baza căruia a fost înregistrat dreptul de

proprietate a construcției cu lit. „B” în registru bunurilor imobile după Buzîlan

3

Valentina sunt actele ce lipsesc de la materialele dosarului, după cum urmează:

Cartea tehnică, cap. „A”, „B” ȘI „C”, Titlul de autentificare a dreptului de

deținătorului de teren (contract de vânzare- cumpărare, contract de arendă, etc...) și

acordul vecinilor sau coproprietarilor autentificat notarial.

Or, în situația în care instanța nu a avut la dispoziție toate actele în baza

cărora a fost emis actul administrativ contestat, acesta din urmă lipsește de la

materialele cauzei, nu se știe de cine a fost semnat și aprobat, dacă autoritatea

emitentă și responsabilă a ieșit la fața locului să i-a act de circumstanțele de facto,

nu se poate deduce, că nu s-au stabilit temeiuri privind anularea actului

administrativ contestat.

Mai indică că instanțele inferioare neîntemeiat pun accentul pe dezacordul

recurentei/reclamantei cu Decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 16/66-1 din

28.12.2004, deoarece obiectului litigiului și unicul capăt de cerere este anularea

procesului-verbal de recepție finală a construcției de locuit cu lit. „B”.

În acest context consideră recurenta că nu au fost cercetate în modul

corespunzător probele și nu a fost dată o apreciere multilaterală și obiectivă a

probelor anexate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs menționează că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 16 mai 2017 și expediată în adresa participanților la proces tocmai la

07 august 2017, iar dovada de recepționare a acesteia la materialele cauzei lipsește

(f.d. 160).

Recurenta susține că a primit copia deciziei contestate la 09 august 2017,

anexând în acest sens copia plicului poștal cu amprenta ștampilei datate cu

09.08.2017 (f.d.169-verso).

Cererea de recurs a fost declarată la 02 octombrie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art. 434 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ prin

încheierea din 29 noiembrie 2017 a considerat recursul admisibil fără a prejudicia

fondul și a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

4

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Judecând recursul declarat în limitele invocate și pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că acesta este depus în termen, întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și

trimiterea pricinii la rejudecare în alt complet de judecată din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvîrșirea

altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă,

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt

determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și

obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept

material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Codul de procedură civilă, fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea

ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența

pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședința de judecată.

Conform art. 373 alin. (1) - (2) Codul de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

5

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

După cum s-a stabilit din materialele cauzei Capcaeva Tatiana prin acțiunea

s-a pretinde anularea procesului-verbal de recepție finală a construcției cu lit. ,,B”

de pe lotul de teren nr. cadastral XXXXX, amplasat în mun. YYYYY, str.

YYYYY, YYY.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 24 octombrie 2016 s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de către Capcaeva Tatiana împotriva

Primăriei mun. Chișinău, privind contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată

(f.d. 77-81).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Capcaeva Tatiana și menținută hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din

24 octombrie 2016 (f.d. 153, 154-158).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, relevă că din decizia contestată se identifică că instanța de apel

a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii înaintate pripit și contrar

circumstanțelor pricinii, or, concluzia instanței de apel este rezultatul examinării

superficiale, evazive a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a

probatoriului administrat în cauză.

La caz, Colegiul apreciază ca fiind raționale și argumentele recurentei

precum că instanțele inferioare neîntemeiat au pus accentul pe dezacordul

recurentei/reclamantei cu Decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 16/66-1 din

28.12.2004, deoarece obiectului litigiului și unicul capăt de cerere este anularea

procesului-verbal de recepție finală a construcției de locuit cu lit. „B”.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică

la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând

din specificul acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de

dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia hotărârii contestate

cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Colegiul remarcă că instanța ierarhic inferioară la adoptarea soluției pe caz,

urma a concluziona sub aspectul temeiniciei acțiunii, rezultând din circumstanțele

pricinii constatate de instanța de judecată, probele pe care se întemeiază concluziile

ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea

unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Colegiul reiterează că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin.(2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

6

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă

subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6

paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un

proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

De asemenea, Colegiul mai menționează că instanța de apel a depășit limitele

acțiunii formulate de către reclamant și acest fapt rezultă din următoarele.

Conform acțiunii înaintate Capcaeva Tatiana solicită anularea procesului-

verbal de recepție finală a construcției de locuit cu lit. „B”.

Prin hotărârile adoptate instanțele de judecată se expun asupra legalității

deciziei Consiliul mun. Chișinău nr. 16/66-1 din 28 decembrie 2004 „Cu privire la

autentificarea dreptului deținătorului de teren și aprobarea planurilor cadastrale ale

loturilor de pământ aferente caselor de locuit particulare din mun. Chișinău.

În conformitate cu art. 60 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

Colegiul, însă, a constatat că instanța de apel a modificat din oficiu obiectul

acțiunii, iar referitor la temeiurile invocate în acțiune nu s-a expus.

Prin urmare, la rejudecarea pricinii aceste aspecte urmează a fi verificate prin

prisma circumstanțelor de fapt și de drept invocate.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedural enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea pricinii în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel,

nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere

faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în care nu este analizat însăși

actul contestat de Capcaeva Tatiana prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor

din dosar.

În cumulul celor menționate Colegiul denotă faptul că instanțele nu au

soluționat fondul cauzei, circumstanță ce impune casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017, cu remiterea pricinii spre rejudecare, în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând

7

pricina, să emită o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de Capcaeva Tatiana.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Capcaeva Tatiana

împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău și Buzîlan Valentina cu privire la anularea procesului-verbal de

recepție finală, cu restituirea pricinii pentru rejudecare în instanța de apel la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

Galina Stratulat

8