2ra-2218/17 — încasarea datoriei

prima instanță: S. Stratan dosarul nr. 2ra-2218/17

(Judecătoria Centru mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Minciuna, Iu. Cotruță, L. Popova

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii : Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Dragomir

Petcu în interesele Alinei Roo,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Roo Alina

împotriva Larisei Boganastiuc cu privire la încasarea datoriei, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Roo Alina și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 07 decembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 09 martie 2016 Roo Alina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Larisei Boganastiuc cu privire la încasarea datoriei, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în perioada lunilor mai 2015 -

septembrie 2015 a luat în locațiune de la Boganastiuc Larisa apartamentul nr. 182

din str. Ștefan cel Mare 64, mun. Chișinău. Plata pentru locațiunea apartamentului

stabilită de 250 euro lunar o achita pîrîtei sau fiicelor acesteia.

Indică că la începutul perioadei de locațiune i-a achitat pîrîtei suma de 250

euro ca avans pentru a putea închiria apartamentul. Această sumă nu era luată în

calcul la achitarea lunară pentru locațiune și trebuia să fie rambursată de către

locator, la eliberarea apartamentului. Menționează că contractul de locațiune între

părți în formă scrisă nu a fost încheiat, deoarece pârâta nu dorea să afișeze

raporturile juridice cu terții, precum și se eschiva de la plata impozitului la stat

pentru darea în locațiune a imobilului. Relațiile de locațiune pot fi confirmate prin

recipisa din 02 septembrie 2015, prin foto-copii și descifrări ale mesajelor SMS care

au avut loc între ambele părți, din care se deduce că locatara se revoltă de faptul că

pîrîta nu dorește să-i restituie cei 250 euro plătiți în avans.

Mai indică reclamanta că locatorul Boganastiuc Larisa i-a creat condiții

inumane în timpul când locuia în apartamentul închiriat, deconectându-i lumina și

neefectuând reparația de rigoare a electrocasnicelor și a instalațiilor tehnico-sanitare

din apartament, creîndu-i astfel stare de stres și frustrare.

A fost nevoită să se adreseze cu plângeri mai multor organe de resort. Drept

rezultat a fost primit răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat, prin care a fost

anunțată că pîrîta a fost sancționată în baza art. 263 al. (1) Cod contravențional.

Toate încercările de a soluționa conflictul dat pe cale amiabilă au eșuat.

Solicită reclamanta încasarea din contul pîrîtei în beneficiul său a datoriei

restante în sumă de 250 euro, repararea prejudiciului moral estimat la suma de 5 000

lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 decembrie 2016

acțiunea a fost respinsă.

Roo Alina a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd

casarea ei și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de Roo Alina și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 12 octombrie 2017 avocatul Dragomir Petcu în interesele Alinei Roo a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului s-a invocat că relațiile de locațiune existente între

Roo Alina și Boganastiuc Larisa se confirmă prin recipisa din 02.05.2015, foto-

copii și descifrările mesajelor SMS expediate între părți.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data 12 octombrie

2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de avocatul Dragomir Petcu în

interesele Alinei Roo în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

2

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Dragomir Petcu în

interesele Alinei Roo nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de avocatul Dragomir Petcu în interesele

Alinei Roo.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

3

Recursul declarat de avocatul Dragomir Petcu în interesele Alinei Roo se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

4