2rh-240/17 — constatarea inexactității în actul de stare civilă
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea inexactităţii în actul de stare civilă
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2rh-240/17 — constatarea inexactității în actul de stare civilă (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosar nr.2rh-240/17
Prima instanță – (judecătoria Botanica mun. Chișinău) V.Holban
Instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) L.Bulgac, D.Manole, G.Dașchevici
Instanța de recurs (Curtea de Supremă de Justiție) G. Stratulat, M. Ghervas, D. Mardari
Î N C H E I E R E
mun. Chișinău
13 decembrie 2017
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, Galina Stratulat
judecători Maria Ghervas
Dumitru Mardari
examinând cererea de revizuire înaintată de Petcu Ghenadie,
în cauza civilă, la cererea înaintată de Petcu Ghenadie, cu participarea
persoanelor interesate Petcu Natalia și Serviciu Stare Civilă privind constatarea
inexactității în actul de stare civilă,
împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, prin care s-a
declarat inadmisibil recursul înaintat de Petcu Ghenadie,
a c o n s t a t a t :
La 06 mai 2015, Petcu Ghenadie s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată
prin care a solicitat constatarea inexactității în certificatul de divorț nr.327 din 06
decembrie 2014 prin schimbarea datei desfacerii căsătoriei și anume din 06
decembrie 2014 în 18 septembrie 1998.
În motivarea cererii a indicat că, prin hotărârea judecătoriei Soroca din 03
septembrie 1998 a fost desfăcută căsătoria dintre Petcu Ghenadie și Petcu Natalia,
însă pentru eliberarea certificatului de divorț soții s-au adresat la Oficiul Stării Civile
la 06 decembrie 2014.
Susține Petcu Ghenadie că, indicarea în certificatul de divorț a datei desfacerii
căsătoriei, 06 decembrie 2014 este greșită, iar în momentul adresării eliberării
certificatului de divorț Oficiul Stării Civile urma să indice data desfacerii căsătoriei,
18 septembrie 1998.
Menționează că, în temeiul art.39 din Codul familiei, momentul desfacerii
căsătoriei se consideră data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.
Însă contrar acestor prevederi Oficiul Stării Civile a indicat în certificatul de
divorț data desfacerii căsătoriei 06 decembrie 2014, astfel aplicând prevederile art.40
din Codul căsătoriei și familiei din redacția legii din 1969.
Consideră petiționarul că inexactitatea din certificatul de divorț urmează a fi
corectată.
1
Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 01 iulie 2015, cererea
înaintată de Petcu Ghenadie a fost admisă.
S-a constatat faptul inexactității înscrierii în actul de divorț nr.327 din 06
decembrie 2014 emis de Oficiul Stării Civile Soroca privind desfacerea căsătoriei
dintre Petcu Ghenadie și Petcu Natalia, la rubrica data desfacerii căsătoriei fiind
indicată greșit data de 06 decembrie 2014, urmând a fi substituată prin data de 18
septembrie 1998.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Petcu Natalia, la 13 iulie 2015 a
declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 iulie
2015, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei
decizii de respingere a cererii înaintate de Petcu Ghenadie.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, s-a admis apelul
declarat de Petcu Natalia, s-a casat hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chișinău din
01 iulie 2015, și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea
înaintată de Petcu Ghenadie.
La 02 martie 2017 Petcu Ghenadie a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei și menținerea hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 iulie
2015.
De asemenea, a contestat cu recurs și încheierea Curții de Apel Chișinău din 15
decembrie 2016 prin care s-a respins propunerea de recuzare a judecătorilor înaintată
de Petcu Ghenadie, solicitând casarea acesteia.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017 s-a declarat
inadmisibil recursul înaintat de Petcu Ghenadie.
La 20 octombrie 2017, Petcu Ghenadie a depus cerere de revizuire împotriva
încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, solicitând admiterea cererii de
revizuire, anularea încheierii menționate și transmiterea cauzei spre rejudecare în
instanța de recurs.
În motivare, a indicat că în perioada iunie-iulie a anului 2017 a înaintat mai
multe demersuri către Ministerul Justiției, Parlamentul Republicii Moldova, Oficiul
Stării Civile privind modul de aplicare la caz a art. 40 din Codul căsătoriei și a
familiei în redacția Legii din 1969, iar prin răspunsurile permite a fost informat că în
speță nu este aplicabilă norma dată.
Astfel, revizuientul consideră că au devenit cunoscute unele circumstanțe și
fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nici nu putea fi cunoscute revizuentului în
cadrul judecării pricinii.
Ca temei de drept a indicat prevederile art. 449 lit.b) și e1) din Codul de
procedură civilă care stipulează că revizuire se declară în cazurile când au devenit
cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au
putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile
pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a
pricinii;
e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea
Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,
iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind
2
sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că
prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale
în domeniul drepturilor omului.
Referitor la termenul de depunere a cererii de revizuire, Colegiul reține că
potrivit art. 450 lit.b) și d1) cererea de revizuire se depune în termen de 3 luni din ziua
în care persoana interesată a luat cunoștință de circumstanțele sau faptele esențiale ale
pricinii care nu i-au fost și nu puteau să-i fie cunoscute anterior, dar nu mai tîrziu de 5
ani de la data rămânerii irevocabile a hotărîrii, încheierii sau deciziei – în cazul
prevăzut la art.449 lit.b), în termen de 3 luni din ziua cînd persoana interesată a luat
cunoștință de circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art.449 lit.e1).
Curtea Supremă de Justiție a adoptat încheierea de inadmisibilitate la 24 mai
2017.
Revizuientul a declarat cerere de revizuire la 20 octombrie 2017, respectiv
revizuirea este depusă în termen.
Potrivit prevederilor art.451 alin.1) din Codul de procedură civilă cererea de
revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod
obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.
În conformitate cu art. 453 alin.1) lit. a) din Codul de procedură civilă după ce
examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de
dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Examinând motivele invocate de revizuent Colegiul ajunge la concluzia că
cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele
motive.
Conform art.449 lit.b) Cod de procedură civilă revizuirea se declară în cazurile
în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care
nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a
întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul
judecării anterioare a pricinii.
Pentru a invoca prevederile art.449 Cod de procedură civilă, este important ca
circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze
esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice sau fapte necunoscute
anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sunt determinate pentru
judecarea justă a cauzei.
Prin urmare, Colegiul constată că argumentul invocat de revizuient în cererea
de revizuire nu este un temei de revizuire, or interpretarea normelor de drept, poate fi
dată de instanțele judecătorești, într-o speță respectivă în scopul aplicării ei în cazul
dedus judecății, sau de către Curtea Constituțională în cazul examinării excepțiilor de
neconstituționalitate a legilor.
Potrivit art.114 din Constituția Republicii Moldova, justiția se înfăptuiește în
numele legii numai de instanțele judecătorești.
Deci, interpretarea legii civile reprezintă o etapă în procesul aplicării legii la
înfăptuirea justiției, conținutul interpretării fiind tocmai stabilirea sensului voinței
legiuitorului, exprimată într-o anumită normă de drept civil.
În această ordine de idei, Colegiul constată că răspunsurile primite de către
Petcu Ghenadie de la instituțiile menționate, nu sunt circumstanțe pe care nu le-a
cunoscut, sau care sunt determinante pentru revizuirea soluției, ci doar niște
3
concluzii interpretate de către revizuent în contextul circumstanțelor de fapt a
litigiului.
Cu referire la temeiul de drept art. 449 lit. e1) din Codul de procedură civilă
invocat de revizuient, Colegiul menționează că nu este aplicabil în speță, ori pentru a
redeschide procesul în baza acestui temei, este important a se ține cont de principiul
neretroactivității hotărârilor Curții Constituționale, în sensul că temei de revizuire v-a
servi aplicarea legii declarate neconstituționale la momentul pronunțării hotărârii, dar
nu și după, cu excepția cazurilor când legea este declarată neconstituțională din
momentul adoptării.
Faptul că revizuientul a solicitat în cadrul revizuirii ridicarea expediției de
neconstituționalitate a normei de drept, nu atestă și apariția temeiului de revizuire
deoarece nu întrunește condițiile impuse de legiuitor pentru admiterea ei.
Respectiv, afirmațiile revizuentului în sensul dat se referă la anumite aspecte,
ce țin de dezacordul cu constatările, concluziile și aprecierile instanței de recurs
realizate în timpul judecării anterioare a pricinii.
Colegiul, consideră că argumentele cererii de revizuire nu pot fi raportate la
temeiurile stabilite în art. 449 Codul de procedură civilă.
Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a
două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare.
O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară,
datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Brumărescu v. România, nr.
28342/95, §§ 61-62 și Roșca v. Moldova, nr. 6267/02, §§24-25, Riabyk v. Rusia,
).
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul
căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea
judecății în cazurile expres determinate de lege.
Astfel, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea
acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată
chiar în substanța sa.
Desființarea hotărîrii irevocabile ca urmare a admiterii revizuirii prin
îndepărtarea condiției evocării fondului conduce la probleme majore din perspectiva
securității raporturilor juridice conform jurisprudenței clare, constante și extrem de
voluminoase a CtEDO.
Chestiunea revizuirii cauzei datorită unor circumstanțe noi descoperite, a fost
examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Popov versus
Moldova (nr. 2), (nr. 19960/04, 6 decembrie 2005) și Oferta Plus SRL versus
Moldova (nr. 14385/04,19 decembrie 2006), unde Curtea a constatat o încălcare a
articolului 6 § 1 din cauza unei aplicării necorespunzătoare a procedurii de revizuire
Colegiul constată că în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile de
admisibilitate a revizuirii menționate la art.449 din Codul de procedură civilă dar și
de jurisprudența CEDO, care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești
intrate în puterea lucrului judecat să nu poată interveni decât pentru „defecte
fundamentale” ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după
terminarea procesului.
4
Din considerentele menționate completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de
revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art.270, 453 alin.1) lit.a) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se respinge cererea de revizuire declarată de Petcu Ghenadie împotriva
încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, Galina Stratulat
judecători
Maria Ghervas
Dumitru Mardari
5