2rac-406/17 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac–406/17 Instanța de fond: I. Dutca Instanța de apel: D. Manole, L. Popova, G. Dașchevici Î N C H E I E R E 13 decembrie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, Svetlana Filincova, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas Examinând admisibilitatea recursului declarat de către SRL ”Transport Union”, în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Transport Union” împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea datoriei și penalității, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de SRL ”Transport Union” și menținută hotărârea judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 14 noiembrie 2016, c o n s t a t ă: La 21 aprilie 2016, SRL ”Transport Union” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea datoriei și penalității. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, la data de 10 decembrie 2015, între SRL ”Transport Union” în calitate de companie de transport și de expediere cu adresa juridică str. Studenților 7/7 of. 6, mun. Chișinău, și SRL ”Tehnocrat Grup” cu adresa juridica bd. Mircea cel Bătrân 13/1, mun. Chișinău, reprezentat de administratorul S. Moraru a fost încheiat contractul-comandă No G-59 din 10 decembrie 2015, privind prestarea serviciilor de transportare și expediere a mărfii pe ruta R. Belarus, or.

Minsk - Moldova, mun. Chișinău. Reclamanta a menționat că în temeiul normelor prevăzute de Codul Civil, SRL ”Transport Union” a prestat servicii de transportare și expediere în baza contractului sus menționat. Astfel ”Tehnocrat Grup” SRL a avut obligația să achite remunerația convenită între părți în contractul de transportare, prevăzut de punctul 9, în mărime de 700 dolari SUA în valuta națională la cursul Băncii Naționale a Moldovei în ziua executării plății. Conform contractului, SRL ”Tehnocrat Grup” a pregătit spre încărcare autovehiculul, iar conform scrisorii de trăsură CMR nr. 2691, marfa a fost livrată la data de 16 decembrie 2015. Din partea SRL ”Tehnocrat Grup” nu au parvenit nici o reclamație privind starea mărfii sau calitatea serviciilor prestate.

Pentru a contabiliza aceste relații SRL ”Transport Union” a emis factura seria WA No 1213509, în sumă de 13 837,74 lei, care a fost expediată SRL ”Tehnocrat Grup” la data 29 decembrie 2015. SRL ”Tehnocrat Grup” a fost informat de mai multe ori prin intermediul convorbirilor telefonice despre datoria creată. La data de 15 ianuarie 2016, a fost îndreptată în adresa pârâtei reclamația No 06/01/16, în care SRL ”Transport Union” a solicitat achitare în termen de până la 22 ianuarie 2016 a datoriei, și expedierea acestei notificări prin oficiul poștal la adresa juridică a SRL ”Transport Union”. Până la adresarea reclamantei în instanță de judecată cu acțiune, SRL ”Tehnocrat Grup” nu a achitat datoria nominalizată și nu a propus alte mijloace sau căi de a achita datoria.

Reclamanta a solicitat în instanța de judecată, încasarea de la SRL ”Tehnocrat Grup” a datoriei în mărime de 700 dolari SUA, a penalității în mărime de 1 120 dolari SUA în valută națională la cursul BNM la data executării hotărârii și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Transport Union” împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea datoriei și penalității. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, a fost respinsă cererea de apel depusă de SRL ”Transport Union” și menținută hotărârea judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 14 noiembrie 2016. La 03 octombrie 2017, SRL ”Transport Union” a depus o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală al acțiunii. În motivarea recursului declarat, SRL ”Transport Union” a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la materialele cauzei motiv pentru care a soluționat greșit cauza, a comis alte încălcări care au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei. La data de 04 decembrie 2017, SRL ”Tehnocrat Grup” a depus o referință asupra cererii de recurs, solicitând declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL ”Transport Union”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de SRL ”Transport Union”, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL ”Transport Union”. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Transport Union”.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Filincova, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas