2rac-406/17 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac–406/17

Instanța de fond: I. Dutca

Instanța de apel: D. Manole, L. Popova, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către SRL ”Transport

Union”,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SRL ”Transport Union” împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea

datoriei și penalității,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de SRL ”Transport Union” și menținută hotărârea

judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2016, SRL ”Transport Union” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea datoriei și

penalității.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că, la data de 10 decembrie 2015,

între SRL ”Transport Union” în calitate de companie de transport și de expediere

cu adresa juridică str. Studenților 7/7 of. 6, mun. Chișinău, și SRL ”Tehnocrat

Grup” cu adresa juridica bd. Mircea cel Bătrân 13/1, mun. Chișinău, reprezentat de

administratorul S. Moraru a fost încheiat contractul-comandă No G-59 din 10

decembrie 2015, privind prestarea serviciilor de transportare și expediere a mărfii

pe ruta R. Belarus, or. Minsk - Moldova, mun. Chișinău.

Reclamanta a menționat că în temeiul normelor prevăzute de Codul Civil,

SRL ”Transport Union” a prestat servicii de transportare și expediere în baza

contractului sus menționat. Astfel ”Tehnocrat Grup” SRL a avut obligația să achite

remunerația convenită între părți în contractul de transportare, prevăzut de punctul

9, în mărime de 700 dolari SUA în valuta națională la cursul Băncii Naționale a

Moldovei în ziua executării plății.

Conform contractului, SRL ”Tehnocrat Grup” a pregătit spre încărcare

autovehiculul, iar conform scrisorii de trăsură CMR nr. 2691, marfa a fost livrată la

data de 16 decembrie 2015.

Din partea SRL ”Tehnocrat Grup” nu au parvenit nici o reclamație privind

starea mărfii sau calitatea serviciilor prestate. Pentru a contabiliza aceste relații

SRL ”Transport Union” a emis factura seria WA No 1213509, în sumă de 13

837,74 lei, care a fost expediată SRL ”Tehnocrat Grup” la data 29 decembrie 2015.

SRL ”Tehnocrat Grup” a fost informat de mai multe ori prin intermediul

convorbirilor telefonice despre datoria creată.

La data de 15 ianuarie 2016, a fost îndreptată în adresa pârâtei reclamația No

06/01/16, în care SRL ”Transport Union” a solicitat achitare în termen de până la

22 ianuarie 2016 a datoriei, și expedierea acestei notificări prin oficiul poștal la

adresa juridică a SRL ”Transport Union”. Până la adresarea reclamantei în instanță

de judecată cu acțiune, SRL ”Tehnocrat Grup” nu a achitat datoria nominalizată și

nu a propus alte mijloace sau căi de a achita datoria.

Reclamanta a solicitat în instanța de judecată, încasarea de la SRL ”Tehnocrat

Grup” a datoriei în mărime de 700 dolari SUA, a penalității în mărime de 1 120

dolari SUA în valută națională la cursul BNM la data executării hotărârii și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

”Transport Union” împotriva SRL ”Tehnocrat Grup” cu privire la încasarea

datoriei și penalității.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SRL ”Transport Union” și menținută hotărârea judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016.

La 03 octombrie 2017, SRL ”Transport Union” a depus o cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală al acțiunii.

În motivarea recursului declarat, SRL ”Transport Union” a reiterat motivele

de fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară

probelor anexate la materialele cauzei motiv pentru care a soluționat greșit cauza, a

comis alte încălcări care au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei.

La data de 04 decembrie 2017, SRL ”Tehnocrat Grup” a depus o referință

asupra cererii de recurs, solicitând declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către SRL ”Transport Union”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL ”Transport Union”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de SRL ”Transport Union”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Transport Union”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas