2r-850/17 — încasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului
- Temei legal
- termenul de declarare a recursului
2r-850/17 — încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2r-850/17
Judecător: V. Jomiru-Nuculiță
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: D. Manole, I. Cotruță, A. Bostan
D E C I Z I E
06 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druță
examinând recursul declarat de către Mișcoi Iurie,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofrei
Augustin împotriva lui Mișcoi Iurie privind repararea prejudiciului material și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin
care cererea de apel depusă de Micșoi Iurie a fost restituită pentru
neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel,
c o n s t a t ă:
La 15 octombrie 2015 avocatul Pagu Alexandru în interesele lui Onofrei
Augustin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mișcoi Iurie,
prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 12 724 lei și
încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 mai 2016,
cererea de chemare în judecată înaintată de Onofrei Augustin a fost admisă.
S-a încasat de la Mișcoi Iurie în beneficiul lui Onofrei Augustin suma de
12 724 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 2 000 lei și 394 lei cu titlu de taxă de stat, în total
15 118 lei.
La 15 iunie 2016, Mișcoi Iurie a depus cerere de apel nemotivat asupra
hotărârii Judecătoriei Rîșcani din 30 mai 2016, solicitând instanței admiterea
apelului, casarea integrală a hotărârii contestate și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea Onofrei Augustin.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2016, nu a fost dat
curs apelului declarat de Mișcoi Iurie, apelantului fiind acordat termen până la
18 octombrie 2016, ora 14:30, pentru prezentarea cererii de apel motivate.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, s-a
prelungit apelantului termenul de lichidare a neajunsurilor din cererea de apel
până la 10 noiembrie 2016.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, cererea
de apel depusă de Mișcoi Iurie, a fost restituită pentru neîndeplinirea
indicațiilor instanței de apel.
Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 09 octombrie 2017 Mișcoi
Iurie a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de declarare a
recursului, admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu pronunțarea
unei noi încheieri de punere pe rol a cererii de apel.
În motivarea recursului, a indicat că la 16 septembrie 2016 a fost nevoit
să plece peste hotarele țării din motive familiale. Respectiv, a fost în
imposibilitate de a înlătura neajunsurile din cererea de apel precum și
angajarea unui reprezentant. La fel, a invocat că despre existența încheierii
contestate a aflat la 16 septembrie 2017, când a revenit în țară.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge
recursul înaintat de Mișcoi Iurie din următoarele considerente:
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC „instanța de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și
să mențină încheierea”.
În conformitate cu art. 425 CPC (în redacția la momentul emiterii
încheierii contestate), „termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei”.
Având în vedere că încheierea contestată a fost pronunțată la 29
noiembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă abia la 09 octombrie 2017,
Colegiul ajunge la concluzia că recurentul a omis termenul de declarare a
recursului.
În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC „persoanele care, din motive
întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi
repuse în termen de către instanță”.
Colegiul reține că pentru repunerea în termenul de procedură, este
necesar ca persoana interesata să invoce existența unor motive întemeiate, cu
prezentarea probelor confirmative în acest sens (art. 116 alin. (3) CPC).
Drept temei pentru repunerea în termenul de procedură omis, recurentul
a invocat plecarea acestuia peste hotarele țării la 16 septembrie 2016. Colegiul
consideră că argumentul respectiv nu justifică omiterea termenului de
procedură din următoarele considerente:
Studiind materialele cauzei, Colegiul reține că cererea de apel
nemotivată a fost depusă la 15 iunie 2016 (f.d. 47). Totodată, din cuprinsul
acesteia rezultă apelantul Mișcoi Iurie despre obligația de a indica motivele de
fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, a cunoscut.
În conformitate cu art. 236 alin. (6) CPC „În cazurile prevăzute la alin.
(5), completul de judecată va întocmi hotărîrea integrală în termen de 15 zile
de la data solicitării, atacării sau pronunțării dispozitivului hotărîrii, după
caz”.
Din materialele dosarului rezultă că hotărârea motivată a primei instanțe,
a fost întocmită la 25 iunie 2016 (f.d. 44). Astfel, Colegiul consideră că
apelantul Mișcoi Iurie, cunoscând despre obligația de a prezenta cererea de
apel motivată, a avut la dispoziție un termen mai mult decât suficient (25
iunie 2016 – 16 septembrie 2016) pentru ajustarea cererii de apel la condițiile
prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC „participanții la proces sînt
obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale”.
Colegiul reține că participanții la procesul de judecată odată ce au inițiat
proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ în derularea procesului,
urmînd să se intereseze despre soarta cauzei deduse judecății și despre soluția
instanței asupra acesteia. Curtea Europeană a arătat că revine în primul rând
celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese
(cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai
2004).
Astfel, având în vedere că Mișcoi Iurie fiind titularul cererii de apel și
cunoscând despre necesitatea depunerii cererii de apel motivate, a plecat peste
hotarele țării fără a depune diligența necesară pentru a beneficia de dreptul la
cale de atac, Colegiul ajunge la concluzia că cererea cu privire la repunerea în
termen este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Prin urmare, recursul
declarat de Mișcoi Iurie, este unul tardiv.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se respinge cererea înaintată de Mișcoi Iurie cu privire la repunerea în
termenul de declarare a recursului.
Se respinge recursul declarat de Mișcoi Iurie.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,
emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofrei
Augustin împotriva lui Mișcoi Iurie privind repararea prejudiciului material și
încasarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță