2r-850/17 — încasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului
- Temei legal
- termenul de declarare a recursului
2r-850/17 — încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2r-850/17 Judecător: V. Jomiru-Nuculiță Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: D. Manole, I. Cotruță, A. Bostan D E C I Z I E 06 decembrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druță examinând recursul declarat de către Mișcoi Iurie, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofrei Augustin împotriva lui Mișcoi Iurie privind repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care cererea de apel depusă de Micșoi Iurie a fost restituită pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel, c o n s t a t ă: La 15 octombrie 2015 avocatul Pagu Alexandru în interesele lui Onofrei Augustin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mișcoi Iurie, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 12 724 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 mai 2016, cererea de chemare în judecată înaintată de Onofrei Augustin a fost admisă. S-a încasat de la Mișcoi Iurie în beneficiul lui Onofrei Augustin suma de 12 724 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 000 lei și 394 lei cu titlu de taxă de stat, în total 15 118 lei. La 15 iunie 2016, Mișcoi Iurie a depus cerere de apel nemotivat asupra hotărârii Judecătoriei Rîșcani din 30 mai 2016, solicitând instanței admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea Onofrei Augustin. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 iulie 2016, nu a fost dat curs apelului declarat de Mișcoi Iurie, apelantului fiind acordat termen până la 18 octombrie 2016, ora 14:30, pentru prezentarea cererii de apel motivate.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, s-a prelungit apelantului termenul de lichidare a neajunsurilor din cererea de apel până la 10 noiembrie 2016. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, cererea de apel depusă de Mișcoi Iurie, a fost restituită pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel. Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 09 octombrie 2017 Mișcoi Iurie a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu pronunțarea unei noi încheieri de punere pe rol a cererii de apel. În motivarea recursului, a indicat că la 16 septembrie 2016 a fost nevoit să plece peste hotarele țării din motive familiale.
Respectiv, a fost în imposibilitate de a înlătura neajunsurile din cererea de apel precum și angajarea unui reprezentant. La fel, a invocat că despre existența încheierii contestate a aflat la 16 septembrie 2017, când a revenit în țară. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul înaintat de Mișcoi Iurie din următoarele considerente: În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC „instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea”. În conformitate cu art. 425 CPC (în redacția la momentul emiterii încheierii contestate), „termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei”.
Având în vedere că încheierea contestată a fost pronunțată la 29 noiembrie 2016, iar cererea de recurs a fost depusă abia la 09 octombrie 2017, Colegiul ajunge la concluzia că recurentul a omis termenul de declarare a recursului. În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC „persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță”. Colegiul reține că pentru repunerea în termenul de procedură, este necesar ca persoana interesata să invoce existența unor motive întemeiate, cu prezentarea probelor confirmative în acest sens (art. 116 alin. (3) CPC).
Drept temei pentru repunerea în termenul de procedură omis, recurentul a invocat plecarea acestuia peste hotarele țării la 16 septembrie 2016. Colegiul consideră că argumentul respectiv nu justifică omiterea termenului de procedură din următoarele considerente: Studiind materialele cauzei, Colegiul reține că cererea de apel nemotivată a fost depusă la 15 iunie 2016 (f.d. 47). Totodată, din cuprinsul acesteia rezultă apelantul Mișcoi Iurie despre obligația de a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, a cunoscut. În conformitate cu art. 236 alin. (6) CPC „În cazurile prevăzute la alin. (5), completul de judecată va întocmi hotărîrea integrală în termen de 15 zile de la data solicitării, atacării sau pronunțării dispozitivului hotărîrii, după caz”.
Din materialele dosarului rezultă că hotărârea motivată a primei instanțe, a fost întocmită la 25 iunie 2016 (f.d. 44). Astfel, Colegiul consideră că apelantul Mișcoi Iurie, cunoscând despre obligația de a prezenta cererea de apel motivată, a avut la dispoziție un termen mai mult decât suficient (25 iunie 2016 – 16 septembrie 2016) pentru ajustarea cererii de apel la condițiile prevăzute de lege. În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC „participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale”. Colegiul reține că participanții la procesul de judecată odată ce au inițiat proceduri în justiție, urmează să-și asume un rol activ în derularea procesului, urmînd să se intereseze despre soarta cauzei deduse judecății și despre soluția instanței asupra acesteia.
Curtea Europeană a arătat că revine în primul rând celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai 2004). Astfel, având în vedere că Mișcoi Iurie fiind titularul cererii de apel și cunoscând despre necesitatea depunerii cererii de apel motivate, a plecat peste hotarele țării fără a depune diligența necesară pentru a beneficia de dreptul la cale de atac, Colegiul ajunge la concluzia că cererea cu privire la repunerea în termen este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Prin urmare, recursul declarat de Mișcoi Iurie, este unul tardiv. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge cererea înaintată de Mișcoi Iurie cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.
Se respinge recursul declarat de Mișcoi Iurie. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onofrei Augustin împotriva lui Mișcoi Iurie privind repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.