2ra-2106/17 — Încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2106/17

Prima instanță: Jud. Ciocana, mun.Chișinău

Jud. A. Spoială

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

N.Budăi, V. Efros, I.Muruianu

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

,,Termoelectrica”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni ,,Termoelectrica” către Repeșco Victoria, Gîrleanu Alexandra, Gîrleanu

Vladislav, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.54/167 privind încasarea datoriei de 60515,55 lei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” și a menținut

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 16 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2016, Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Repeșco, Gîrleanu Alexandra,

Gîrleanu Vladislav, intervenient accesoriu Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.54/167 privind încasarea datoriei de 60515,55 lei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr.5108 din 23 mai 2006, încheiat între Societatea pe Acțiuni

,,Termoelectrica” ( până la redenumire, SA ,, Centrala Electrică cu Termoficare

nr.2” din Chișinău, succesorul în drepturi al societății pe acțiuni ,,Termocom” în

procedura falimentului) și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

1

nr.54/167, ultima asumându-și obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea

energiei termice furnizate.

A explicat că, din cauza neonorării obligațiilor de plată, datoria Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/167 la consumul de energie termică

constituie suma de 11173281,16 lei.

A relevat că, în rezultatul consumului de energie termică Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizarte nr.54/167 a prestat în continuare servicii de

gospodărire comunală, inclusiv energie termică, la toți proprietarii/chiriașii/

locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ale blocului locativ

gestionat, care la rândul său au benefeciat de serviciul prestat și aveau obligația de a

achita în termen contravaloarea lor.

A statuat că, în caz de neachitare de către consumatori a sumelor datoare,

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/167 are obligația să acționeze

consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, pentru a stinge creanța sa față de

Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” din contul achitărilor efectuate de către

consumatorii cu datoriile restante. Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.54/167 nu a acționat în judecată pârâții pentru încasarea datoriei la consumul

energie termice în sumă totală de 60515,55 lei, pentru perioada 01 noiembrie 2001-

01 august 2016, din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat

și alte cheltuieli de judecată.

A invocat că, este în imposibilitate de a înainta prezenta acțiune oblică, dat

fiind faptul că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/167 nu are surse

financiare destule pentru a depune cererea de chemare în judecată, până la momentul

înaintării acțiunii în instanța de judecată pârâții nu au întreprins nici o acțiune

privind stingerea datoriei pentru energia termică.

A solicitat încasarea, în mod solidar, din contul pârâților în beneficiul

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/167, datoria pentru consumul

energiei termice în sumă totală de 60515,55 lei, pentru perioada de 01 noiembrie

2001 – 01 august 2016, precum și încasarea, în mod solidar, din contul pârâților în

beneficiul societății pe acțiuni ,,Termoelectrica” taxa de stat achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 16 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”

a fost admisă parțial, cu încasarea în mod solidar, din contul Victoriei Repeșco,

Gîrleanu Alexandra, Gîrleanu Vladislav în beneficiul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.54/167 datoria în sumă de 21984, 65 lei cu titlu de datorie

pentru energia termică pe perioada de 01 noiembrie 2001 – 01 august 2016. În rest,

s-a respins ca tardivă acțiunea. S-a încasat în mod solidar, din contul Victoriei

Repeșco, Gîrleanu Alexandra, Gîrleanu Vladislav în beneficiul Societății pe Acțiuni

,,Termoelectrica” suma de 659 lei 53 bani cu titlu de cheltuieli de judecată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a respins apelul declarat

de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun.Chișinău din 16 noiembrie 2016.

La 29 septembrie 2017 Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 16 noiembrie 2016, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie

admisă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 18 mai 2017, expediată în adresa părților la 19 iunie 2017 (f.d 83),

însă careva probe ce ar demonstra recepționarea acesteia de către părți la materialele

cauzei, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017 a fost depus la 29 septembrie 2017, în conformitate cu

art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

4

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5