2ra-2122/17 — recuperarea cheltuielilor suportate pentru formarea profesionala
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recuperarea cheltuielilor suportate pentru formarea profesionala
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2122/17 — recuperarea cheltuielilor suportate pentru formarea profesionala (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-2122/17
Prima instanță: Judecătoria Strășeni (jud. D. Cristian)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Bostan, A. Pahopol, V. Negru)
ÎNCHEIERE
29 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aliona
Chircu,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova
împotriva Alionei Chircu cu privire la recuperarea cheltuielilor suportate pentru
formarea profesională inițială,
împotriva deciziei din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 15 martie 2016, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Alionei Chircu solicitând încasarea cheltuielilor suportate pentru dezvoltarea
profesională în sumă de 30363, 42 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul Inspectoratului
General al Poliției nr. 69 ef. din 30 iunie 2014, Aliona Chircu, a fost numită în funcția
de inspector inferior patrulare interimar al Companiei Botanica a Batalionului nr. 2
al Brigăzii de patrulare al Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
Menționează că, la 01 iulie 2014, în temeiul dispoziției Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr.34/3-
231, Aliona Chircu a fost delegată la cursurile de formare profesională inițială, cu
scopul acumulării cunoștințelor și competențelor necesare exercitării atribuțiilor
funcționale, specifice angajatului poliției. În acest sens, conform prevederilor pct. 3
al anexei nr. 6 al Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, pârâta a semnat
angajamentul nr. 559, prin care s-a obligat să activeze în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova pe o perioadă mai mare de 4 ani, după
absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională în cadrul Academiei „Ștefan cel
Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu durata formei de
dezvoltare profesională ce depășește 90 de zile într-un an calendaristic.
Remarcă reclamantul că, pârâta a fost informată că în cazul în care nu va activa
1
în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova după absolvirea
formei de dezvoltare profesională, întreaga perioadă conform angajamentului, va fi
obligată să restituie integral cheltuielile suportate pentru dezvoltare profesională.
Susține reclamantul că, la 30 iunie 2015, conform ordinului Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 72 ef
pârâta a încetat serviciul în Poliție și contractul individual de muncă încheiat cu
Inspectoratul General al Politiei al Republicii Moldova, în temeiul art. 47 alin.(1)
lit.a) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutului polițistului nr. 320 din 27
decembrie 2012, la depunerea cererii personale.
Precizează reclamantul că, la 23 februarie 2016 i-a fost expediată pârâtei o
somație privind recuperarea cheltuielilor suportate de angajatorul Inspectoratul
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin
delegarea acesteia la cursurile de formare profesională în cadrul Academiei „Ștefan
cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, care însă a rămas
fără răspuns.
Prin hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Strășeni s-a admis cererea de
chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova și s-a încasat de la Aliona Chircu în
beneficiul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova suma de 30363,42 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru
dezvoltarea profesională; s-a încasat de la Aliona Chircu în beneficiul statului taxa
de stat în sumă de 910,90 lei.
Prin decizia din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Aliona Chircu și s-a menținut hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei
Strășeni.
La 28 septembrie 2017, Aliona Chircu a declarat recurs împotriva deciziei din
11 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii
din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Strășeni, cu adoptarea unei soluții judiciare de
respingere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel la adoptarea soluției a
admis încălcări esențiale, a aplicat eronat normele de drept material și procedural, a
aplicat eronat normă neaplicabilă raportului obligațional în speță și a interpretat în
mod eronat normele legale. La fel, instanțele de judecată au soluționat problema
drepturilor unor persoane neantrenate în proces, iar concluziile instanței sunt
contradictorii, nu corespund materialului probatoriu și aprecierile date nu corespund
normelor juridice și bunelor moravuri.
Consideră că, prin o astfel de examinare prin care s-a preluat doar poziția unei
părți a litigiului și s-a admis aplicarea diferită a normelor materiale, i s-a încălcat
dreptul la un proces echitabil.
În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 11 aprilie 2017, iar Aliona
Chircu a declarat recurs la 28 septembrie 2017.
Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților
la proces la 04 august 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.102), însă date despre
recepționarea acesteia lipsesc.
2
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 28 septembrie 2017
de către Aliona Chircu împotriva deciziei din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel
Chișinău, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Aliona Chircu, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aliona Chircu, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
3
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Aliona Chircu.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Aliona Chircu împotriva deciziei
din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
4