2ra-1701/17 — Declararea valabilitătii actului juridic, recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil si repararea prejudiciului moral

2ra-1701/17 — Declararea valabilitătii actului juridic, recunoasterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra–1701/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători L. Bulgac, D. Manole, Gr. Dașchevici

DECIZIE

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător – Tatiana Vieru,

Judecători – Oleg Sternioală, Nicolae Craiu,

Mariana Pitic, Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către Breahnă Gheorghe, Garașciuc Vasile,

Moldovan Andrei, prin intermediul avocatului Veronica Pascal, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, prin care a fost admis apelul lui Silvestru

Victor și casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 decembrie

2015, în cauza civilă la cererile de chemare în judecată a lui Breahnă Gheorghe,

Moldovanu Andrei și Garașciuc Vasile către Asaftei Victor, intervenient accesoriu

Silvestru Victor, cu privire la declararea valabilității actului juridic, recunoașterea

dreptului de proprietate asupra bunului imobil și repararea prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La 25.07.2014, Breahnă Gheorghe s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere împotriva lui Mihail Asaftei, prin care a solicitat declararea valabilității

actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii, a indicat că, la 16.09.2011, a încheiat cu pârâtul

antecontractul nr. 1 la contractul de investiții în construcția imobilului din mun.

Chișinău, XXXX, întovărășirea Pomicolă „XXXX”, lotul nr. 31. Prin

antecontractul menționat, pârâtul și-a luat angajamentul de a încheia cu

reclamantul Breahnă Gheorghe, până la data de 25.02.2012, contractul de investiții

privind edificarea imobilului, iar reclamantul și-a asumat obligația să achite plata

pentru apartament. Imobilul constă din apartamentul nr. 6 cu suprafața de 110 m2,

amplasat în casa cu șase apartamente. Termenul de finalizare a construcției a fost

stabilit până la data de 31.05.2012, iar prețul apartamentului a fost apreciat la suma

de XXXX Euro.

Potrivit pct. 9.2 din antecontract, beneficiarul obține dreptul asupra

apartamentului după finalizarea lucrărilor de construcție sau la etapa înregistrării

1

construcției nefinalizate la OCT. Construcția de pe adresa menționată supra a fost

dată în exploatare, conform procesului-verbal de recepție finală nr. 28/14 din 13

mai 2014.

Pe parcursul lunilor ianuarie 2012-aprilie 2014, reclamantul s-a adresat verbal

către pârât pentru perfectarea contractului, însă ultimul a refuzat, iar prin cererea

din 06.05.2014, reclamantul a solicitat încheierea contractului de investiții și

eliberarea actului de transmitere în proprietate a apartamentului, însă pârâtul a

refuzat semnarea acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal semnat de martori.

Astfel, refuzul pârâtului de a perfecta contractul de investiții, îi încalcă dreptul

la proprietate, dat fiind faptul că reclamantul și-i onorat obligațiile asumate prin

antecontract, iar pârâtul refuză autentificarea notarială a contractului, valabilitatea

acestuia poate fi recunoscută în instanța de judecată.

La 25.07.2014, reclamantul Andrei Moldovan s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere împotriva lui Mihail Asaftei, solicitând declararea valabilității

actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 22.09.2011, a încheiat cu pârâtul

antecontractul nr. 2 la contractul de investiții în construcția imobilului din mun.

Chișinău, XXXXX, întovărășirea Pomicolă „XXXX”, lotul nr. 31. Prin

antecontractul menționat, pârâtul și-a luat angajamentul de a încheia cu

reclamantul Andrei Moldovan , până la data de 20.10.2011, contractul de investiții

privitor la edificarea imobilului, iar reclamantul și-a asumat obligația să achite

plata pentru apartament. Imobilul constă din apartamentul nr. 2, amplasat într-o

casă cu șase apartamente, cu suprafața de 110 m2. Termenul de finalizare a

construcției era stabilit până la data de 31.05.2012, iar prețul apartamentului a fost

stabilit în mărime de XXXXX Euro.

În continuare reclamantul Andrei Moldovan a mai menționat că, în potrivit

pct. 9.2 din antecontractul menționat, beneficiarul obține dreptul asupra

apartamentului după finalizarea lucrărilor de construcție sau la etapa înregistrării

construcției nefinalizate la OCT. Conform procesului-verbal de recepție finală nr.

28/14 din 13 mai 2014, construcția a fost dată în exploatare. Pe parcursul lunilor

ianuarie 2012-aprilie 2014, el s-a adresat verbal către pârât pentru perfectarea

contractului, însă ultimul a refuzat. Prin cererea adresată pârâtului la data de

06.05.2014, dânsul a solicitat încheierea contractului de investiții și eliberarea

actului de transmitere în proprietate a apartamentului, însă pârâtul a refuzat

semnarea acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal semnat de martori.

În opinia reclamantului Andrei Moldovan, refuzul pârâtului de a perfecta

contractul de investiții, îi încalcă dreptul la proprietate, deoarece el și-a îndeplinit

obligațiile contractuale, iar pârâtul refuză autentificarea notarială a contractului,

respectiv valabilitatea acestuia poate fi recunoscută în instanța de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014,

pricinile civile pornite la cererea lui Gheorghe Breahnă împotriva lui Mihail

Asaftei și la cererea lui Andrei Moldovanu împotriva lui Mihail Asaftei au fost

conexate într-o singură cauză, pentru a fi examinate simultan (f.d.123, Vol.I).

2

Prin încheierea din 10 decembrie 2014, emisă de aceiași instanță, a fost

respinsă cererea lui Victor Silvestru cu privire la intervenirea în proces (f. d. 119-

121, Vol. I).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014,

a fost confirmată tranzacția de împăcare, încheiată între Gheorghe Breahnă și

Andrei Moldovan cu Mihail Asaftei (f. d. 124-125, Voi. I). Încheierea respectivă a

fost casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2015, pricina fiind

restituită pentru rejudecare în fond, în alt complet de judecată.

La 29.08.2014, reclamantul Vasile Garașciuc s-a adresat în judecată cu cerere

de chemare în judecată împotriva lui Mihail Asaftei, prin care a solicitat declararea

valabilității actului juridic, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 02.12.2011, a

încheiat cu pârâtul antecontractul nr. 6 la contractul de investiții în construcția

imobilului din mun. Chișinău, XXXXX, întovărășirea Pomicolă „XXXXX”, lotul

nr. 31. Prin antecontractul menționat, pârâtul și-a luat angajamentul de a încheia cu

reclamantul Vasile Garașciuc, până la data de 25.02.2012, contractul de investiții

privitor la edificarea imobilului, iar reclamantul și-a asumat obligația să achite

plata pentru apartament. Imobilul consta din apartament într-o casă cu 6

apartamente cu suprafața de 107, 5 m2. Termenul de finalizare a construcției a fost

stabilit până la data de 31.05.2012, iar prețul apartamentului a fost stabilit în

mărime de XXXXX Euro.

Potrivit pct. 9.2 din antecontractul menționat, beneficiarul obține dreptul

asupra apartamentului după finalizarea lucrărilor de construcție sau la etapa

înregistrării construcției nefinalizate la OCT. Conform procesului-verbal de

recepție finală nr. 28/14 din 13 mai 2014 construcția a fost dată în exploatare. Pe

parcursul lunilor ianuarie 2012-aprilie 2014, reclamantul Vasile Garașciuc s-a

adresat verbal către pârât cu cerere privitor la perfectarea contractului, însă ultimul

a refuzat. Astfel, prin cererea adresată pârâtului la data de 06 mai 2014,

reclamantul Vasile Garașciuc a solicitat încheierea contractului de investiții și

eliberarea actului de transmitere în proprietate a apartamentului, însă pârâtul a

refuzat semnarea acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal al martorilor.

În așa fel, refuzul pârâtului de a perfecta contractul de investiții, încalcă

dreptul reclamantului la proprietate, deoarece acesta a executat obligațiile asumate

prin contract, iar pârâtul refuză autentificarea notarială a contractului, valabilitatea

acestuia poate fi recunoscută în instanța de judecată.

Prin încheierea Judecătorie Buiucani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014,

a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu, Victor Silvestru.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 iunie 2015, s-a

dispus conexarea pentru examinare într-o singură procedură a cauzei civile la

cererea lui Gheorghe Breahnă și Andrei Moldovanu împotriva lui Mihail Asaftei

privind recunoașterea valabilă a contractului de investiții și a dreptului de

proprietate, cu pricina civilă la cererea lui Vasile Garașciuc împotriva lui Mihail

3

Asaftei privind recunoașterea valabilă a contractului de investiții și a dreptului de

proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Breahnă împotriva lui Mihail

Asaftei, intervenient accesoriu, Victor Silvestru, a fost admisă parțial, fiind dispusă

declararea valabilității contractului de investire a capitalului privat în construcția

spațiului locativ încheiat între Gheorghe Breahnă și Mihail Asaftei, recunoașterea

dreptului de proprietate a lui Gheorghe Breahnă în privința apartamentului nr. 01

din mun. Chișinău, XXXX, întovărășirea Pomicolă „XXXX”, lot. 31. În rest

acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Mihail Asaftei în beneficiul statului taxa

de stat în mărime de XXXX lei.

Cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Moldovanu împotriva lui

Mihail Asaftei, intervenient accesoriu, Victor Silvestru, a fost admisă parțial, fiind

dispusă declararea valabilității contractului de investire a capitalului privat în

construcția spațiului locativ încheiat între Andrei Moldovanu și Mihail Asaftei,

recunoașterea dreptului de proprietate a lui Andrei Moldovanu în privința

apartamentului nr. 2 din mun. Chișinău, XXXX, întovărășirea Pomicolă

„XXXXX”, lot. 31. În rest acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Mihail Asaftei

în beneficiul lui Andrei Moldovanu taxa de stat în mărime de XXXX lei, iar în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de XXXXX lei.

Cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Garașciuc împotriva lui

Mihail Asaftei, intervenient accesoriu Victor Silvestru, a fost admisă în parte, fiind

dispusă declararea valabilității contractului de investire a capitalului privat în

construcția spațiului locativ încheiat între Vasile Garașciuc și Mihail Asaftei,

recunoașterea dreptului de proprietate a lui Vasile Garașciuc în privința

apartamentului nr. 6, din mun. Chișinău, XXXX, întovărășirea Pomicolă

„XXXXX”, lot. 31. În rest, acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Mihail

Asaftei în beneficiul lui Vasile Garașciuc taxa de stat în mărime de XXXX lei, iar

în beneficiul statului taxa de stat în mărime de XXXX lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017, a fost admis apelul lui

Silvestru Victor, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04

decembrie 2015, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a

acțiunilor.

La 13 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a emis decizie suplimentară prin

care a fost admisă cererea avocatului Dogotari Danu, în interesele lui Silvestru

Victor, cu privire la emiterea unei decizii suplimentare, prin care a fost dispusă

încasarea din contul lui Breahnă Gheorghe, Garașciuc Vasile, Moldovan Andrei și

Mihail Asaftei cheltuielile de asistență juridică în mărime de XXXXX de lei și taxa

de stat în mărime de XXXXX de lei, în total XXXXX de lei.

La 24.07.2017, Breahnă Gheorghe, Garașciuc Vasile, Moldovan Andrei, prin

intermediul avocatului Veronica Pascal, au depus recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 25 mai 2017, prin care au solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

4

În motivarea recursului au indicat că instanța de apel la judecarea cauzei a

interpretat eronat prevederile art. 213 alin. (2) Cod civil și a aplicat o lege care nu

trebuia aplicată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

aplicat eronat prevederile legale, concluziile expuse în decizie sunt în contradicție

cu circumstanțele cauzei, totodată, însăși esența constatărilor instanței de apel sunt

de natură contradictorie între ele, care afectează legalitatea deciziei contestate și

însuși conținutul unui proces echitabil.

Pornind de la faptul că, instanța de apel, în justificarea soluției sale de

respingere a acțiunii invocă, prin prisma prevederilor art. 213 alin. (2) Cod civil și

art. 406 alin. (1) și alin (11) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din

25.02.1998, faptul precum că părțile nu au încheiat contracte de investire a

capitalului privat în construcția apartamentelor din litigiu și astfel nu există un

temei legal de recunoaștere a valabilității unor acte juridice inexistente, Colegiul

constată că, în speță, instanța de apel nu a determinat corect temeiul juridic al

cererii de chemare în judecată, nu a constatat esența încălcării drepturilor,

libertăților sau a intereselor legitime ale reclamanților, nu a determinat natura

juridică a pretențiilor lor și nu a elucidat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei.

Conform art. 213 alin. (2) Cod civil, dacă una dintre părți a executat total sau

parțial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar cealaltă parte se

eschivează de la autentificarea lui notarială, instanța de judecată are dreptul, la

cererea părții care a executat total sau parțial actul juridic, să îl declare valabil dacă

el nu conține elemente care contravin legii. În cazul acesta, nu se cere

autentificarea notarială ulterioară a actului juridic.

În sensul normei citate, instanțele judecătorești sunt abilitate prin lege de a

declara valabilitatea parțială sau totală a actului juridic pentru care se cere forma

autentică, cu condiția ca circumstanțele cauzei să indice direct la faptul că:

- una dintre părți a executat total sau parțial actul juridic respectiv;

- cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială;

- actul nu conține elemente care contravin legii.

Sub acest aspect, Colegiul reține ca după cum reiese din materialele dosarului,

prezentul litigiu derivă din antecontractele încheiate între reclamanții Breahnă

Gheorghe, Andrei Moldovanu, Vasile Garașciuc și pârâtul Mihail Asaftei, la

contractele de investiții în construcția imobilului din mun. Chișinău, XXXX,

întovărășirea pomicolă „XXXXX”, lotul nr. 31, în care a fost stipulată ca condiție

5

încheierea contractului de investiții privitor la edificarea imobilului - spațiu locativ

pe adresa sus-indicată, totodată, fiind stabilite și alte condiții, drepturi și obligații.

Drept temei al acțiunii, reclamanții au invocat faptul că pârâtul Mihail

Asaftei, până la data menționată în antecontractele semnate de ultimul cu

Gheorghe Breahnă, Andrei Moldovanu și Vasile Garașciuc nu și-a îndeplinit

obligația de perfectare notarială a contractelor de investiție, fapt confirmat prin

cererea prealabilă privind încheierea contractelor de investiții, adresată de către

reclamanți pârâtului, procesul-verbal de constatare a faptului refuzului

recepționării cererii prealabile și lipsa unor înscrieri în Registrul bunurilor imobile

în acest sens (f. d. 17,18,100-102, vol. I).

Tratând din perspectiva normelor de drept aplicabile litigiului, Colegiul

consideră eronate concluziile instanței de apel, prin care aceasta susține că nu

există nici un temei legal de a recunoaște valabilitatea unor acte juridice în situația

în care părțile nu au încheiat contracte de investire a capitalului privat în

construcția apartamentelor în imobilul situat în mun. Chișinău, XXXX,

întovărășirea pomicolă „XXXX”, lotul nr. 31, și respectiv litigiului nu-i sunt

aplicabile prevederile art. 213 alin. (2) Cod civil, ținând cont de faptul că părțile nu

au respectat nici condițiile de încheiere a contractelor, impuse de art. 406 alin. (1) și

alin (11) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998.

Față de aceste concluzii ale instanței de apel, Colegiul reține următoarele.

Conform art. 406 alin. (1) și alin (11) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25.02.1998, contractele prin care una dintre părți se obligă să asigure

construcția unuia sau mai multor apartamente și să le transmită persoanei fizice

care se obligă să achite integral sau parțial prețul imobilului anterior predării

acestuia, precum și contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea

se autentifică notarial și se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancțiunea

nulității.

Partea care asigură construcția bunului imobil este obligată să înregistreze

contractele privind investițiile în construcții la organele cadastrale teritoriale în

termen de 15 zile calendaristice din data autentificării notariale a acestora.

Din conținutul acestor prevederi rezultă că contractele, prin care una dintre

părți se obligă să asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să le

transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul

imobilului anterior predării acestuia, urmează a fi autentificate notarial și

înregistrate în registrul bunurilor imobile.

În același rând, această normă stipulează că obligația privind înregistrarea

contractelor privind investițiile în construcții la organele cadastrale teritoriale îi

revine părții care asigură construcția bunului imobil.

Prin urmare, prin prisma acestei norme, se deduce că antecontractele la

contractele de investiții în construcția imobilului din mun. Chișinău, XXXX,

întovărășirea pomicolă „XXXX”, lotul nr. 31, invocate ce către reclamanți, urmau

să fie perfectate în modul stabilit de lege pentru contractul de bază. Or, potrivit art.

679 alin. (3) Cod civil, prin contract se poate naște obligația de a se încheia un

6

contract. Forma stabilită pentru contract se aplică și pentru antecontract. În atare

situație fiind vorba despre respectarea principiului sistemei de formă.

Antecontractul este convenția prin care părțile stabilesc condițiile esențiale ale

contractului, obligându-se a-l încheia la o dată ulterioară. Respectiv, situației în

care partea, care a încheiat antecontractul, se eschivează de la autentificarea

acestuia, i se aplică regula prevăzută de art. 213 alin. (2) și (3) Cod civil.

Raportând cele menționate la circumstanțele cauzei, instanța de recurs reține

ca întemeiate argumentele primei instanțe, precum că, la caz, sunt întrunite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 213 alin. (2) și (3) Cod civil, astfel,

considerând oportun și justificat de a admite pretențiile reclamanților, iar analiza

celor constatate permite a conchide că dacă antecontractele enunțate ar fi fost

autentificate în modul stabilit, în opinia instanței de apel aceasta constituie o

condiție pentru declararea valabilității contractelor, faptul dat nu ar fi generat

nașterea acestui litigiu, în acest sens, concluziile instanței de apel fiind alogice și

contradictorii, fapt care denotă și despre o interpretare eronată a prevederilor

legale.

Întrucât, antecontractele încheiate între reclamanți și pârât conțin elementele

și condițiile de bază ale unui contract de investire în construcția imobilului, pe care

reclamanții le-au executat, fiind achitate și costurile apartamentelor invocate,

imobilul a fost edificat, a fost dat în exploatare, reclamanții au primit în posesie

aceste locuințe și domiciliază în ele, fapt care indică despre executarea parțială a

actului juridic și de către Mihail Asaftei, în așa fel, prima instanță stabilind și

elucidând toate circumstanțele importante pentru judecarea cauzei, Colegiul

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a

menține hotărârea primei instanțe.

În cadrul acestei aprecieri, nu poate fi imputat reclamanților faptul că nu a fost

respectată forma de perfectare a antecontractului, în condițiile în care însăși

prevederile legale stabilesc că responsabilă de înregistrarea contractului privind

investițiile în construcții la organele cadastrale teritoriale este partea care asigură

construcția bunului imobil, iar circumstanțele cauzei confirmă cu certitudine

despre eschivarea nejustificată a pârâtului de la perfectarea viitorului contract și de

la autentificarea antecontractului. În așa mod, fiind întemeiată concluzia primei

instanțe, precum că neautentificarea notarială a antecontractului, încheiat între

reclamanți și pârâtul Mihail Asaftei, nu condiționează posibilitatea recunoașterii

valabilității contractului de investire a capitalului privat în construcția spațiului

locativ, dat fiind faptul că stipulările antecontractului sunt similare unui contract de

investiții, cu excepția stipulării condiției și termenului de a încheia contractul de

bază și denumirea este definită ca „antecontract” și nu ca contract, iar aceste

circumstanțe echivalează cu executarea condițiilor unui contract de bază, având în

vedere și faptul că acesta nu conține elemente care contravin legii.

Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța

de apel nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, iar modalitatea în care a fost examinată pricina în ordine de apel nu poate

7

echivala cu soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. f) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către Breahnă Gheorghe, Garașciuc Vasile,

Moldovan Andrei, prin intermediul avocatului Veronica Pascal.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2017 și decizia

suplimentară din 13 iulie 2017, în cauza civilă la cererile de chemare în judecată a

lui Breahnă Gheorghe, Moldovanu Andrei și Garașciuc Vasile către Asaftei Victor,

intervenient accesoriu Silvestru Victor, cu privire la declararea valabilității actului

juridic, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil și repararea

prejudiciului moral, și se menține hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 04 decembrie 2015.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul - Tatiana Vieru,

Judecători: Nicolae Craiu,

Oleg Sternioală,

Mariana Pitic,

Svetlana Filincova

8