3ra-1201/17 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1201/17 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.3ra-1201/17 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud: N. Mămăligă) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru) ÎNCHEIERE 08 noiembrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din momentul obținerii gradului de invaliditate, împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 10 martie 2016, Besolov Marian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din momentul obținerii gradului de invaliditate.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, după 30 ani lucrând și achitând contribuții de asigurări sociale, a devenit invalid, invaliditatea ulterior fiindu-i stabilită pe viață. Invaliditatea a fost obținută în urma unui accident rutier în luna noiembrie 1990. Fiind sigur că perioada de invaliditate va fi inclusă în stagiul de cotizare, nu s-a îngrijorat pentru a stabili locurile de muncă, care în mare parte au fost temporare și a confirma stagiul de cotizare. Precizează reclamantul că, s-a adresat Ministerului Muncii, Protecției Sociale și a Familiei cu cerere, prin care a solicitat confirmarea stagiului de cotizare conform art. 5 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, însă cererea a fost respinsă din motivul neachitării contribuțiilor la fondul de pensii în perioada de invaliditate.
Contribuțiile de asigurări sociale urmau a fi achitate de către angajator. Un alt motiv de refuz a servit faptul că prin Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost abrogat art. 5 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, care prevedea că la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, în 1 stagiul de cotizare se însumează perioadele de invaliditate realizate înaintea împlinirii vârstei de pensionare și prevederile acestui articol nu mai pot fi aplicate. Solicită Besolov Marian confirmarea stagiului neîntrerupt din momentul obținerii invalidității, anul 1991, până în luna august 2003 (f.d.
4). Prin hotărârea din 04 august 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian (f.d. 44, 56-60). Prin decizia din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Besolov Marian și s-a menținut hotărârea primei instanțe. (f.d. 90-94). Prin decizia din 29 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de Besolov Marian; s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din momentul obținerii gradului de invaliditate și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Prin decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Besolov Marian; s-a casat hotărârea din 04 august 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a admis acțiunea înaintată de Besolov Marian; s-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să confirme vechimea în muncă neîntreruptă lui Besolov Marian din momentul stabilirii gradului de invaliditate din 01.01.1991 până în luna august 2003. La 01 septembrie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi decizii.
În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor procedurale. Precizează recurentul că, instanța de apel urma să stabilească către care anume pârât sunt formulate pretențiile reclamantului. Neclaritatea acestui fapt și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale la careva acțiuni pe care reclamantul nici nu le-a pretins în cererea de chemare în judecată, indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecății. Or, instanța de judecată urma să se expune în limitele pretențiilor indicate în acțiune și nu are competență din oficiu să modifice cerințele reclamantului către un pârât sau altul.
Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 11 iulie 2017, iar recursul a fost declarat la 01 septembrie 2016. Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale la 01 septembrie 2017 împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, este în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 2 esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de 3 o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.