3ra-1201/17 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1201/17 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea confirmarii vechimii in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.3ra-1201/17
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud: N. Mămăligă)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)
ÎNCHEIERE
08 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian
împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din
momentul obținerii gradului de invaliditate,
împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 10 martie 2016, Besolov Marian a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din
momentul obținerii gradului de invaliditate.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, după 30 ani lucrând și achitând
contribuții de asigurări sociale, a devenit invalid, invaliditatea ulterior fiindu-i stabilită
pe viață. Invaliditatea a fost obținută în urma unui accident rutier în luna noiembrie
Fiind sigur că perioada de invaliditate va fi inclusă în stagiul de cotizare, nu s-a
îngrijorat pentru a stabili locurile de muncă, care în mare parte au fost temporare și a
confirma stagiul de cotizare.
Precizează reclamantul că, s-a adresat Ministerului Muncii, Protecției Sociale și a
Familiei cu cerere, prin care a solicitat confirmarea stagiului de cotizare conform art. 5
alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14
octombrie 1998, însă cererea a fost respinsă din motivul neachitării contribuțiilor la
fondul de pensii în perioada de invaliditate. Contribuțiile de asigurări sociale urmau a
fi achitate de către angajator. Un alt motiv de refuz a servit faptul că prin Legea nr. 358
din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost abrogat
art. 5 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din
14 octombrie 1998, care prevedea că la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, în
1
stagiul de cotizare se însumează perioadele de invaliditate realizate înaintea împlinirii
vârstei de pensionare și prevederile acestui articol nu mai pot fi aplicate.
Solicită Besolov Marian confirmarea stagiului neîntrerupt din momentul obținerii
invalidității, anul 1991, până în luna august 2003 (f.d. 4).
Prin hotărârea din 04 august 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a respins
cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian (f.d. 44, 56-60).
Prin decizia din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de Besolov Marian și s-a menținut hotărârea primei instanțe. (f.d. 90-94).
Prin decizia din 29 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul
declarat de Besolov Marian; s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie
2016, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Besolov Marian
împotriva Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei și Casei Naționale de
Asigurări Sociale cu privire la confirmarea stagiului de cotizare neîntrerupt din
momentul obținerii gradului de invaliditate și s-a restituit cauza spre rejudecare la
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Prin decizia din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de
Besolov Marian; s-a casat hotărârea din 04 august 2016 a Judecătoriei Centru mun.
Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a admis acțiunea înaintată de
Besolov Marian; s-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul; s-a obligat Casa Națională de
Asigurări Sociale să confirme vechimea în muncă neîntreruptă lui Besolov Marian din
momentul stabilirii gradului de invaliditate din 01.01.1991 până în luna august 2003.
La 01 septembrie 2017 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi decizii.
În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată este neîntemeiată și
pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor procedurale.
Precizează recurentul că, instanța de apel urma să stabilească către care anume
pârât sunt formulate pretențiile reclamantului. Neclaritatea acestui fapt și obligarea
Casei Naționale de Asigurări Sociale la careva acțiuni pe care reclamantul nici nu le-a
pretins în cererea de chemare în judecată, indică incontestabil la încălcarea de către
instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la examinarea superficială
și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecății. Or, instanța de judecată urma
să se expune în limitele pretențiilor indicate în acțiune și nu are competență din oficiu
să modifice cerințele reclamantului către un pârât sau altul.
Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune
în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 11 iulie 2017, iar recursul a
fost declarat la 01 septembrie 2016.
Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale la 01 septembrie 2017 împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții
de Apel Chișinău, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
2
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile
declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
3
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale
împotriva deciziei din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
4