2ra-1546/17 — cu privire la încasarea sumei în regres și cheltuielilor de judecată

2ra-1546/17 — cu privire la încasarea sumei în regres și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Buzu dosarul nr. 2ra-1546/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, M. Anton, G. Dașchevici

DECIZIE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acțiuni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Profesionale

„Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui Vitalie Ușurel și

Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe

Acțiuni cu privire la încasarea sumei în regres și cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de Asociația Profesională „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule”, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din

17 martie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii

constată:

La 7 noiembrie 2014, prin intermediul oficiului poștal, Asociația

Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Vitalie Ușurel cu privire la încasarea sumei în

regres și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 27 ianuarie 2012, în raionul Orhei a avut

loc un accident rutier cu implicarea autovehiculului de model Lada 21154, cu

numerele de înmatriculare XXXXX, condus de Vitalie Ușurel și a autovehiculului

de model Opel Astra, cu numerele de înmatriculare XXXXX, condus de Valeriu

Negara.

Explică că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție, vinovat de

comiterea accidentului rutier a fost recunoscut conducătorul autovehiculului de

model Lada 21154, Vitalie Ușurel.

Totodată, indică că la momentul producerii accidentului rutier, Vitalie

Ușurel nu a fost asigurat, iar proprietarul autovehiculului respectiv nu deținea

poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă.

Comunică că potrivit raportului de evaluare nr. 01/2012/02 întocmit de SRL

„Gloria Expert”, costul restabilirii automobilului de model Opel Astra cu numărul

de înmatriculare XXXXX, deteriorat în urma accidentului rutier din 27 ianuarie

2012, constituie suma de 8 319,65 lei.

Relatează că la 17 mai 2012, persoana păgubită Valeriu Negara s-a adresat

către Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”

cu o cerere privind acordarea despăgubirilor ca urmare a prejudiciului suferit în

accidentul rutier.

Susține că, conform actului Asociației Profesionale „Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” de stabilire a despăgubirii din 21 august 2012,

despăgubirea de asigurare ce urma a fi achitată lui Valeriu Negara a fost calculată

în sumă de 6 224,65 lei și respectiv, achitată acestuia.

Referindu-se la prevederile art. 33 alin. (1), (3) și (8) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, remarcă că în limitele despăgubirii plătite și din

momentul plății este subrogat de drept și fără nicio formalitate în toate drepturile

asiguratului contra persoanei responsabile de cauzarea daunei, care este Vitalie

Ușurelu.

Explică că în scopul soluționării amiabile a litigiului în adresa pârâtului a

fost expediată scrisoarea nr. 01-791/12 din 22 mai 2012 și pretenția nr. 01-1450/12

din 6 septembrie 2012, potrivit căreia a solicitat restituirea benevolă a prejudiciului

cauzat, în sumă de 6224,65 lei, însă acestea au fost returnate.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 20 alin. (5), 33 alin. (1), (3)

și (8) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea în ordine de regres, de la Vitalie Ușurel

în beneficiul Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” suma de 6224,65 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei.

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Fisavru” a depus cerere prin care a

solicitat antrenarea sa în proces în calitate de intervenient accesoriu.

La 7 octombrie 2015, reprezentantul Asociației Profesionale „Biroul

Național al Asigurărilor de Autovehicule”, avocatul Veaceslav Jarovlea, a depus o

cerere de concretizare a acțiunii prin care a inclus în calitate de copârât în cauză și

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate

pe Acțiuni, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților în beneficiul

Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule” suma de

6224,65 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 7 octombrie 2015, în proces au fost

atrași în calitate de copârât Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni și Societatea cu Răspundere Limitată

,,Fisavru”, în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 martie 2016, acțiunea Asociației

Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule” a fost respinsă

integral.

La 1 aprilie 2016 avocatul Veaceslav Jarovlea a declarat, în interesele

Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule”, apel

nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 17 martie 2016, iar la

10 octombrie 2016 a fost depus și apelul motivat împotriva hotărârii date.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurărilor de

Autovehicule”, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 17 martie 2016 și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat de la Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni în beneficiul Asociației Profesionale

„Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule” suma în regres în mărime de

6224,65 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 472,50 lei.

În rest pretențiile Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de

Autovehicule” au fost respinse.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, a fost respinsă

cererea Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule”

de emitere a unei hotărâri suplimentare, prin care, de la Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acțiuni, să fie

încasate cheltuielile de asistență juridică și cheltuielile de transport.

La 3 mai 2017, Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„Transelit” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Roman Doroftei, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și pasibilă de a fi casată.

Susține că sunt eronate concluziile instanței de apel referitor la termenul de

prescripție.

Or, reieșind din circumstanțele speței și prevederile legislației, termenul

general în interiorul căruia persoana poate să-și apere dreptul încălcat este de 3 ani,

iar în cazurile litigiilor legate de contractele de asigurare CASCO, termenul de

prescripție începe să curgă din momentul închiderii dosarului de daune, emiterii

ordinului de achitare și înștiințării păgubitului.

Astfel, având în vedere că accidentul rutier a avut loc la 27 ianuarie 2012, iar

achitarea despăgubirii a fost la 23 august 2012, Asociația Profesională „Biroul

Național al Asigurărilor de Autovehicule” a formulat pretenții față de

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate

pe Acțiuni la 7 octombrie 2015, cu depășirea termenului legal.

La fel, în opinia recurentului, sunt eronate concluziile instanței de apel,

precum că nici Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurărilor de

Autovehicule”, nici persoana prejudiciată nu cunoșteau despre existența

contractului de asigurare din 10 iunie 2011, ori din materialele cauzei rezultă că

Valeriu Negara a depus la 30 ianuarie 2012 către Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni cerere de despăgubire,

însă a primit refuz.

Mai mult ca atât, în acțiunea înaintată de Asociația Profesională „Biroul

Național al Asigurărilor de Autovehicule” se menționează că a cunoscut despre

refuzul Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit”

Societate pe Acțiuni de a achita despăgubiri.

În context, susține recurentul că instanța de apel nu s-a expus pe fondul

cauzei și nu a soluționat chestiunile de drept și de fapt a litigiului. La fel, nu s-a

pronunțat nici asupra refuzului de despăgubire a Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni, care nici nu a fost

contestat.

Indică că Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„Transelit” Societate pe Acțiuni a refuzat să achite despăgubiri, deoarece

contractul de răspundere civilă încheiat cu SRL ”Fisavru” la 10 iunie 2011, a

încetat în aceeași zi, în legătură cu înstrăinarea automobilului către SRL ”Corus”.

Afirmă că partea rezolutivă a deciziei instanței de apel este în contradicție cu

partea motivată, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC.

Totodată, remarcă că prima instanță corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept a litigiului.

La 25 august 2017, Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurărilor

de Autovehicule”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea a depus referință,

prin care a solicitat de a considera recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni ca

neîntemeiat și inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 01 februarie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 193, vol. I), iar careva date despre recepționarea acesteia la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

30 noiembrie 2016, în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 septembrie 2017, recursul

declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„Transelit” Societate pe Acțiuni a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate

pe Acțiuni este întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel

în parte și menținerea hotărârii primei instanțe în partea dată, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

După cum rezultă din materialele cauzei, Asociația Profesională „Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vitalie Ușurel cu privire la încasarea sumei în regres și cheltuielilor

de judecată, iar la 7 octombrie 2015 cererea de chemare în judecată a fost depusă și

împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit”

Societate pe Acțiuni, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților a

sumei de 6 224,65 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia respingerii integrale a acțiunii, constatând netemeinicia acestei în

privința lui Vitalie Ușurel, iar în privința Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni instanța a constatat că

aceasta a fost înaintată cu omiterea termenului de prescripție.

Judecând apelul declarat de Asociația Profesională ,,Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule”, instanța de apel a conchis temeinicia lui și,

admițându-l, a casat hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin

care a admis parțial acțiunea și a încasat despăgubirea de asigurare de la

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate

pe Acțiuni, în rest respingând-o ca neîntemeiată.

Se va menționa că decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 a

fost contestată cu recurs doar de către Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni

Instanța de recurs, verificând legalitatea deciziei instanței de apel, prin prisma

criticelor formulate în recurs, constată că instanța de apel a dat o apreciere greșită

materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat și amplu

argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante și cu trimitere la

probele administrate, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, corect a

ajuns la concluzia de a respinge acțiunea împotriva Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție.

În susținerea opiniei enunțate se vor reține prevederile art. 20 alin. (1) și (5)

din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, care indică că

drepturile persoanei păgubite prin accident produs pe teritoriul Republicii Moldova

de autovehicul aflat în posesiunea asiguratului se exercită față de asigurătorul de

răspundere civilă auto direct, la sediul acestuia, sau prin reprezentantul de

despăgubiri, în limitele răspunderii asigurătorului prevăzute în prezenta lege.

Drepturile persoanei păgubite prin accident de autovehicul în care autorul

și/sau autovehiculul au rămas neidentificați sau posesorul autovehiculului nu are

încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se exercită față de Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule, iar despăgubirile se achită în

conformitate cu art.14. În acest caz, drepturile și obligațiile privind dosarul de

daune, constatarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor, prevăzute de

prezenta lege pentru asigurător, se vor atribui și Biroului Național al Asigurătorilor

de Autovehicule.

Raportând la caz aceste prevederi legale, instanța de recurs relevă că la

30 ianuarie 2012 Valeriu Negara, urmare a accidentului produs la

27 ianuarie 2012, s-a adresat Întreprinderii Mixte Compania Internațională de

Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni cu cerere privind constatarea pagubei,

stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare pentru automobilul de model Opel

Astra XXXXX (f. d. 102, vol. I).

Se mai constată că la 30 ianuarie 2012, Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni, a deschis dosarul de

daune nr. 029/01-2012-CH/RCA și a întocmit procesul-verbal de constatare a

pagubelor în privința automobilului de model Opel Astra, număr de înmatriculare

XXXXX, ulterior însă, refuzând achitarea despăgubirii de asigurare din

considerentul că autovehiculul a fost înstrăinat având un alt proprietar, astfel că, și

contractul de asigurare a încetat de drept la 9 decembrie 2011, adică înainte de

producerea accidentului rutier (f. d. 15, 101, 82-83, vol. I).

Ca consecință, Valeriu Negara a depus o cerere în adresa Asociației

Profesionale ,,Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” cu privire la

achitarea despăgubirilor ca urmare a producerii accidentului rutier, care, la

23 august 2012 a fost admisă, Asociația Profesională ,,Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule” achitând ultimului suma de 6 224,65 lei.

Potrivit art. 33 alin. (8) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din

22 decembrie 2006, în vederea recuperării sumelor cheltuite din Fondul de

protecție a victimelor străzii, Biroul Național poate înainta, în limitele despăgubirii

de asigurare achitate, acțiune de regres față de persoanele răspunzătoare de

prejudiciu.

Iar conform pct. 37 din Regulamentul privind Fondul de protecție a

victimelor străzii, aprobat prin hotărârea Comisiei Naționale a Pieții Financiare

nr. 19/11 din 09 aprilie 2009, în cazul în care în urma investigațiilor autorul

accidentului a fost identificat, iar asigurătorul de răspundere civilă auto internă al

acestuia nu recunoaște valabilitatea contractului de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto internă, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule

procedează la instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire respective.

Dacă, ulterior, instanța de judecată va stabili că asigurătorul de răspundere civilă

auto internă trebuie să plătească despăgubirea de asigurare, acesta este obligat să

ramburseze în Fond despăgubirea plătită persoanei păgubite, inclusiv să

ramburseze Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule și cheltuielile

legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire.

În speță, prin prisma acestor prevederi legale, se constată că la

27 ianuarie 2012, data producerii accidentului rutier, Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni, deținea

calitatea de asigurator a automobilului de model Lada 21154, cu numerele de

înmatriculare XXXXX, condus de Vitalie Ușurel, angajat al SRL ,,Fisavru”,

recunoscut vinovat în comiterea acestui accident rutier.

În același timp, instanța de recurs reține ca întemeiată constatarea primei

instanțe cu privire la tardivitatea cererii de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit” Societate pe

Acțiuni, aceasta fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Astfel, conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul

căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de

judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Iar potrivit art. 1329 alin. (1) Cod civil, asigurătorul care a plătit

despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanță pe care

asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deține în

raport cu terțul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

Din sensul acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a condiționat

nașterea dreptului de a înainta acțiune în privința asiguratorului persoanei vinovate

de producerea accidentului rutier - de plătirea despăgubirii de asigurare, adică

dreptul de a înainta acțiune în ordine de regres, care ia naștere în momentul

achitării despăgubirii de asigurare.

Distinct de aceste prevederi legale, la caz se constată că Asociația

Profesională ,,Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” a achitat lui

Valeriu Negara despăgubirea de asigurare la 23 august 2012, prin urmare, termenul

pentru realizarea drepturilor de a înainta acțiune în ordine de regres a început a

curge la 24 august 2012 și, prin prisma art. 267 alin. (1) Cod civil, a expirat la

23 august 2015.

Asociația Profesională ,,Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule”

a înaintat cerința cu privire la încasarea în ordine de regres a despăgubirii de

asigurare inclusiv și de la Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni doar la 7 octombrie 2015, drept urmare,

în afara termenului de prescripție prevăzut de lege.

Conform art. 271 Codul civil, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit

numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

În referința prezentată în prima instanță avocatul Roman Doroftei, în

interesele Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit”

Societate pe Acțiuni, a invocat tardivitatea acțiunii și a solicitat respingerea

pretențiilor ca fiind tardive (f. d. 94-98, vol. I), această susținere fiind menținută pe

tot parcursul examinării cauzei.

Instanța de recurs constată ca lipsită de suport invocarea Asociației

Profesionale ,,Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule”, reținută de altfel

și de instanța de apel, precum că asociația a cunoscut despre existența contractului

de asigurare încheiat cu Întreprinderea Mixtă „Compania Internațională de

Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni numai odată cu depunerea de către

Vitalie Ușurel a referinței în prima instanță.

Și asta deoarece materialele pricinii atestă indubitabil că Asociația

Profesională ,,Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule” a cunoscut

despre acest fapt încă la 17 mai 2012, când persoana păgubită Valeriu Negara,

odată cu depunerea cererii de achitare a despăgubirii de asigurare, a indicat ca

temei refuzul companiei de asigurare de a achita despăgubirea solicitată în urma

accidentului rutier(f. d. 16. vol. I).

Astfel fiind, Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule nu mai poate

invoca necunoașterea existenței contractului de asigurare obligatorie, acesta

urmând să depună diligență și să identifice motivele refuzului Întreprinderii Mixte

Compania Internațională de Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni de a achita

lui Negera Valeriu despăgubirea de asigurare.

Mai mult că nici necunoașterea faptului că Vitalie Ușurel era inclus în

contractul de asigurare nu justifică înaintarea tardivă a pretențiilor împotriva

asiguratorului, fapt ce denotă că susținerea precum că termenul de prescripție a

început a curge la 3 aprilie 2015, când Asociația Profesională ,,Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule” a recepționat referința depusă de Vitalie Ușurel nu

poate fi reținută.

Pe cale de consecință se va nota că exercitarea unui drept de către titular nu

poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În conexiunea celor relatate se constată că instanța de apel nu a calificat

corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la

emiterea unei soluții greșite, pe când prima instanță în mod corect a constatat

tardivitatea pretențiilor înaintate împotriva Întreprinderii Mixte Compania

Internațională de Asigurări ,,Transelit” Societate pe Acțiuni .

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate

pe Acțiuni, urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel în partea în

care a fost admisă acțiunea împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internațională

de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni și încasat în beneficiul Asociației

Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule” suma în regres în

mărime de 6224,65 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 472,50 lei cu

menținerea în partea dată a hotărârii primei instanțe.

Având în vedere că în rest decizia instanței de apel nu a fost contestată cu

recurs, instanța de recurs, având în susținere prevederile art. 442 CPC, consideră

inoportun de a se expune cu privire la legalitatea deciziei în partea necontestată

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională

de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acțiuni.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Profesionale „Biroul Național

al Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui Vitalie Ușurel și Întreprinderii

Mixte Compania Internațională de Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni cu

privire la încasarea sumei în regres și cheltuielilor de judecată, în partea în care a

fost admisă acțiunea împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internațională de

Asigurări „Transelit” Societate pe Acțiuni și încasat în beneficiul Asociației

Profesionale „Biroul Național al Asigurărilor de Autovehicule” suma în regres în

mărime de 6224,65 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 472,50 lei cu

menținerea în partea dată a hotărârii Judecătoriei Orhei din 17 martie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu