2ra-1821/17 — Încasarea despăgubirii de asigurare

Dosarul nr. 2ra-1821/17

Prima instanță: Jud. Hîncești

Jud. M.Macar

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

A.Panov, M.Anton, V.Cotorobai

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Garma Grup”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma

Grup”, intervenient accesoriu Borș Gheorghe cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” și

menținută hotărârea Judecătoriei Hâncești din 31 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 30 iunie 2016, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Garma Grup” privind încasarea despăgubirii de asigurare în sumă 28 223,23 lei, a

dobânzii de întârziere în sumă de 629,41 lei precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat, că la 29 octombrie 2015 pe traseul M-3, km 100

s-a produs un accident rutier în rezultatul căruia s-au tamponat automobilul de model

„xxxxxxxxxxx", cu nr/î xxxxxxxxxxxxx, ce aparține Societății cu Răspundere

Limitată „Gram Munteanu" condus de Burdila Nicolae, cu camionul de model

1

„xxxxxxxxxxx", cu nr. de înmatriculare xxxxxxxxxx, ce tracta remorca de model

„xxxxxxxxx", cu n/î xxxxxxxxxxx condus de Borș Gheorghe.

A menționat că, în baza procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MA101

xxxxx din 21 decembrie 2015, vinovat de comiterea accidentului rutier a fost

recunoscut Borș Gheorghe.

A explicat că, la momentul producerii accidentului, Borș Gheorghe presta

servicii de transport Societății cu Răspundere Limitată „Garma Grup” și nu deținea

poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă.

A relevat că, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” a emis la adresa

intervenientului accesoriu factura fiscală seria WB nr. xxxxxxxxxx din 28 octombrie

2015 și certificat sanitar-veterinar nr. xxxxx din 29 octombrie 2015, fără a executa

obligația prevăzută de art. 4 a Legea nr. 414-XV1 din 22 decembrie 2006 „Cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule".

A statuat că, la 09 februarie 2016, Volcovschi Aliona, reprezentatul Societății

cu Răspundere Limitată „Cram Munteanu” s-a adresat cu o cerere către BNAA din

Republica Moldova, solicitând acordarea despăgubirilor ce i se cuvin conform

prevederilor legale în vigoare, ca urmare a prejudiciului suferit în accidentul de

circulație produs la data de 29 octombrie 2015. Indicând, că este legat de faptul că

Societatea cu Răspundere Limitată „Garma Grup” nu a respectat dispozițiile art. 4

alin. 1 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006.

A mai indicat că, la 04 aprilie 2016 BNAA în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea

sus menționată și în baza Ordinului nr. xxxxxxx din 31 martie 2016, a achitat

persoanei păgubite, din mijloacele Fondului de Protecție a Victimelor străzii

despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate autovehiculului „xxxxxxxx” cu

nr/î xxxxxxxx, în sumă totală de 28.223,23 lei.

A solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în sumă 28 223,23 lei, a dobânzii

de întârziere în sumă de 629,41 lei precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 31 ianuarie 2017 a fost admisă integral

acțiunea, dispunându-se încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Garma

Grup” în beneficiul Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule suma de 28

223,23 lei cu titlu de despăgubiri de asigurare, suma de 629,41 lei, cu titlu de

dobândă de întârziere și cheltuieli de judecată formate din plata taxei de stat în

mărime de 865,57 lei și cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 2500,00 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Hâncești din 31 ianuarie 2017.

La 07 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

2

deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei

Hâncești din 31 ianuarie 2017, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă

integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 08 iunie 2017, expediată în adresa părților la 12 iunie 2017 (f.d 126),

însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2017 a fost depus la 07 august 2017, în conformitate cu art.

434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Garma Grup” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5