2ra-1547/17 — apărarea dreptului de vecinătate, înlăturarea obstacolelor și demolarea construcțiilor

2ra-1547/17 — apărarea dreptului de vecinătate, înlăturarea obstacolelor și demolarea construcțiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-1547/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E C I Z I E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Munteanu Ruslan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceainac Iulia

împotriva lui Munteanu Ruslan cu privire la apărarea dreptului de vecinătate,

înlăturarea obstacolelor și demolarea construcțiilor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Munteanu Ruslan și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 01 noiembrie 2016 prin care acțiunea a fost

admisă,

c o n s t a t ă:

La 18 decembrie 2014, Ceainac Iulia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Munteanu Ruslan cu privire la apărarea dreptului de vecinătate,

înlăturarea obstacolelor și demolarea construcțiilor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, vecinul Munteanu Ruslan în vara

anului 2013 a început construcția gardului din blocuri de piatră care desparte

gospodăria lui de a ei, iar ulterior de-a lungul gardului a început construcția anexelor

de la casă și a șurelor.

Menționează reclamanta că, construcțiile date sunt executate cu încălcarea

hotarului parțial pe terenul care îi aparține, astfel fiind încălcate normele sanitare care

nu admit careva construcții decât la o distanță nu mai mică de 3 metri de la gard.

Susține că, pe parcursul executării lucrărilor, pârâtul Munteanu Ruslan intră

fără permisiune și în mod abuziv în curtea sa unde și-a instalat schelele pentru

montarea acoperișului, iar în legătură cu aceasta s-a adresat Inspecției de Stat în

Construcții, care prin procesul-verbal cu privire la contravenție a constatat încălcarea

de către Munteanu Ruslan a prevederilor art. 179 din Codul contravențional, fiind

întocmită o prescripție.

1

Indică că, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 decembrie

2014, Munteanu Ruslan a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 179 Cod contravențional.

Consideră reclamanta că, îi este încălcat hotarul și solicită demolarea

construcțiilor ridicate ilegal pe acesta.

La data de 11 mai 2015, reclamanta Ceainac Iulia a depus o cerere de

concretizare a acțiunii, indicând suplimentar că, din momentul începerii construcției

litigioase s-a adresat de nenumărate ori către pârât pentru a întreprinde toate măsurile

posibile privind suspendarea lucrărilor, arătându-i că dânsul execută construcțiile pe

terenul ei, fapt ce constituie o încălcare fundamentală a dreptului de proprietate,

deoarece din motivul scurgerii apei de pe acoperișul casei pârâtului, pereții casei sale

sunt umezi și se deteriorează din exterior, ceea ce în timp poate duce la slăbirea

fundamentului casei.

Solicită reclamanta, apărarea dreptului de vecinătate prin înlăturarea

obstacolelor și demolarea construcției ilegale, precum și restituirea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 01 noiembrie

2016 a fost admisă cererea de chemare în judecată Iuliei Ceainac și obligat Munteanu

Ruslan să demoleze construcția anexei lit. A1 - cu suprafața de 40,7 m.p. și

construcția șură lit. 03 (3) - cu suprafața de 24,4 m.p., construite neautorizat de către

Munteanu Ruslan pe linia de hotar a terenului cu număr cadastral xxxxx situat în

mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx ce aparține cu drept de proprietate Iuliei Ceainac și

terenul cu număr cadastral xxxxx situat în mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx ce

aparține cu drept de proprietate lui Munteanu Ruslan.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Munteanu Ruslan a contestat-o

cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, a fost respins apelul

declarat de Munteanu Ruslan și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 01 noiembrie 2016.

La 21 martie 2017 Munteanu Ruslan a depus cerere de revizuire, solicitând

admiterea acesteia, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din

01 noiembrie 2016 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 cererea de revizuire

a lui Munteanu Ruslan a fost respinsă ca inadmisibilă.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 09 august 2017 a fost respins recursul lui Munteanu Ruslan și

menținută încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017.

La data de 12 iunie 2017, Munteanu Ruslan a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 01 noiembrie 2016 și deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale.

A indicat recurentul că, în ședința instanței de apel a solicitat amânarea

examinării cauzei pe motiv că nu este finisat Raportul de expertiză extrajudiciară

2

elaborat în baza demersului său, însă, instanța neîntemeiat a respins cererea de

amânare și a purces la examinarea cauzei în lipsa raportului menționat.

Astfel, relatează că, conform Raportului de expertiză nr. 092 din 20 martie

2017 s-a constatat că construcția anexelor a fost demarată pe parcursul anilor de

exploatare din 1998 până în 2005, suprapunerea dintre terenuri a apărut în urma

măsurărilor cu aparate de măsură fără precizie fixă, iar răspunderea pentru erorile

comise o poartă autoritatea publică locală.

La fel, în constatările Raportului de expertiză nominalizat s-a indicat că,

potrivit Legii nr. 1543 din 25.02.1998 privind cadastrul bunurilor imobile, hotarul

general se stabilește după posesiunea de fapt a terenurilor vecinilor, cu deviere de

10%, care se stabilesc de Agenția Cadastru.

Prin urmare, cu referire la același Raport de expertiză, relevă că demolarea

parțială a părții extinse din punct de vedere tehnic nu poate fi realizată din cauza că

structura de rezistență a bunului imobil a devenit comună, fapt demonstrat prin

planurile geometrice și cercetările de facto la fața locului.

În opinia recurentului această probă influențează esențial soluția dată de

instanță și este determinantă pentru judecarea justă a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 16 martie

2017 a fost expediată în adresa părților la 19 aprilie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 4932 (f.d. 252 Vol. I), însă careva date privind

recepționarea deciziei de către recurent la materialele dosarului nu există.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Munteanu Ruslan s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la data de 12 iunie 2017, în

termen.

La 17 iulie 2017, în adresa intimatei Ceainac Iulia a fost expediată copia

recursului declarat de către Munteanu Ruslan cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 09 august 2017, Ceainac Iulia prin intermediul reprezentantului, avocatul

Osoian Lilian a depus referință, în care a invocat caracterul neîntemeiat al recursului

și a solicitat respingerea lui.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017, recursul

declarat de către Munteanu Ruslan, a fost considerat admisibil și transmis Colegiului

lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, a casa decizia instanței de apel și a restitui pricina spre rejudecare în instanța

de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

3

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază concluziile instanțelor judecătorești ca fiind rezultate

din neexaminarea tuturor circumstanțelor cauzei și în consecință, aplicarea eronată a

legii.

După cum rezultă din materialele dosarului, înaintând acțiunea în judecată,

Ceainac Iulia a solicitat apărarea dreptului de vecinătate prin înlăturarea obstacolelor

și demolarea construcției ilegale.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate de Ceainac Iulia, obligându-l pe Munteanu Ruslan să

demoleze construcția anexei lit. A1 - cu suprafața de 40,7 m.p. și construcția șură lit.

03 (3) - cu suprafața de 24,4 m.p., construite neautorizat de către Munteanu Ruslan pe

linia de hotar a terenului cu număr cadastral xxxxx situat în mun. xxxxx, or. xxxxx,

str. xxxxx ce aparține cu drept de proprietate Iuliei Ceainac și terenul cu număr

cadastral xxxxx situat în mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx ce aparține cu drept de

proprietate lui Munteanu Ruslan.

Judecând apelul declarat de către Munteanu Ruslan, instanța de apel a găsit

necesar de a-l respinge și a menține hotărârea primei instanțe, considerând că aceasta

este întemeiată și legală.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au reținut că, Munteanu Ruslan a

executat lucrări de reconstrucție a casei de locuit cu anexele Al, A2, teraselor al, a2,

a3, și șurei 2 (02), șurei 3 (03), în lipsa autorizației de construire.

La baza soluțiilor adoptate, atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut

în calitate de probe procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 0002189 din 08

noiembrie 2013 întocmit de Inspecția de Stat în Construcții, hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 15 decembrie 2014, prin care Munteanu Ruslan a fost

recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod

contravențional, cu încetarea procesului în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, precum și Raportul de expertiză nr. 155 din 16 mai 2016, întocmit de

expertul judiciar Achimov Anatolie.

Astfel, instanțele de judecată au conchis că, reclamanta Ceainac Iulia este

îndreptățită la înaintarea și admiterea cererii în cazul afectării inadmisibile stabilite

prin înscrisurile menționate, concluzionând asupra lipsei unui respect reciproc din

partea lui Munteanu Ruslan.

În opinia instanței de recurs, soluțiile instanțelor inferioare sunt rezultate din

aplicarea eronată a normelor de drept material, precum și examinarea insuficientă a

pricinii, motiv din care hotărârile nu pot fi menținute.

În conformitate cu art. 377 Cod civil, proprietarii terenurilor vecine sau ai altor

bunuri imobile învecinate, pe lângă respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de

lege, trebuie să se respecte reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil

de unde se pot produce influențe reciproce.

4

Conform art. 376 alin. (1) Cod civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat în

alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere

autorului încetarea încălcării.

Iar potrivit art. 379 alin. (1) Cod civil, proprietarul poate cere interzicerea

ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate afirma cu

certitudine că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului

său.

Actele cauzei atestă că, Ceainac Iulia conform extrasului din Registrul bunurilor

imobile eliberat la 14.01.2015 deține cu drept de proprietate bunul imobil cu număr

cadastral xxxxx și ½ cotă parte din bunul imobil cu număr cadastral xxxxx situate în

mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx (f.d.13 Vol. I).

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile eliberat la 14.01.2015, se

atestă că, Munteanu Ruslan este proprietarul bunurilor imobile cu numerele

cadastrale xxxxx și xxxxx, situate în mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx (f.d.14 Vol.

I).

Așadar, Ceainac Iulia și Munteanu Ruslan sunt proprietari ai bunurilor imobile

menționate, care sunt învecinate.

Din materialele dosarului s-a mai stabilit că, prin procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. 0002189 din 08 noiembrie 2013, Inspecția de Stat în Construcții, în

urma controlului efectuat la fața locului la adresa mun. xxxxx, or. xxxxx, str. xxxxx,

a constatat că, de către Munteanu Ruslan au fost executate lucrări de reconstrucție a

casei de locuit cu construcția anexelor Al, A2, și a teraselor al, a2, a3, șurei 2 (02),

șurei 3 (03), în lipsa autorizației de construire (f.d. 39-40).

Tot din materialele dosarului rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani din

15 decembrie 2014, Munteanu Ruslan a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 179 Cod contravențional, iar în conformitate cu

prevederile art. 30 alin. (2) Cod contravențional, procesul a fost încetat în legătură cu

expirarea termenului de atragere la răspundere contravențională (f.d. 15 Vol I).

Totodată, potrivit Raportului de expertiză nr. 155 din 16 mai 2016, întocmit de

expertul Achimov Anatolie la demersul Iuliei Ceainac și în baza încheierii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 ianuarie 2016, s-a constatat că,

reconstrucția bunului imobil casă de locuit cu construcția anexelor lit. ,,Al”, lit. ,,A2”

și a teraselor lit.,,a1”, lit. ,,a2”, lit. ,,a3”, construcțiile accesorii lit. ,,02” și lit. ,,03”, au

fost executate de către Munteanu Ruslan fără autorizație de construcție (f.d. 143-

172).

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel.

Conform art. 119 alin. (1) CPC, probele se adună și se prezintă de către părți și

de alți participanți la proces, iar în corespundere cu art. 122 alin. (1) CPC,

circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de

probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În sensul 373 alin. (2) CPC, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea pricinii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că, pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, Munteanu

5

Ruslan a înaintat expertului judiciar în construcții Achimov Anatolie un demers

privind efectuarea unei expertize cu întrebări suplimentare, iar din motivul

neparvenirii Raportului de expertiză a cerut instanței amânarea cauzei, prezentând în

acest sens scrisoarea expertului judiciar Achimov Anatolie din 09 februarie 2017 prin

care s-a comunicat că expertiza judiciară va fi prezentată în decurs de o lună.

În acest sens, instanța de recurs observă că, Curtea de Apel Chișinău în mod tacit

a purces la examinarea cauzei, fără a se expune asupra cererii de amânare, or, de alt

fel instanța de apel nu a indicat nici motivul din care nu este necesară prezentarea

unui Raport de expertiză suplimentar, deși conform art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat

al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În același timp, Colegiul remarcă că, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2)

CPC, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Rezultând din limitele judecării apelului consfințit în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi și dispoziții conținute în art. 373 alin. (5)

CPC, instanța de apel, judecând apelul, nu a intrat în esența cauzei deduse judecării,

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu

hotărârea primei instanțe, iar conținutul deciziei nu este altceva decât reflectarea

concluziilor instanței de fond.

De altfel, este cert și faptul că instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apel, respingând apelul printr-o declarație generală, reflectând

selectiv concluzii arbitrare, deși era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și aspectelor importante, inclusiv și asupra temeiniciei pretențiilor

înaintate de către Ceainac Iulia împotriva lui Munteanu Ruslan, aspect care însă a

rămas fără nici o analiză și examinare.

În acest context, Colegiul menționează că în cererea de apel, cât și pe parcursul

examinării cauzei, Munteanu Ruslan a indicat că construcțiile litigioase au fost

construite până în anul 1990, dar nu în anul 2013, însă asupra acestui argument

instanța de apel nu s-a expus nici într-un mod.

Drept urmare, Colegiul reiterează prevederile art. 390 alin. (1) Cod civil,

conform cărora, dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcții, a

construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau

culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat până

sau imediat după depășirea limitei.

Prevederile acestei norme obligă vecinul să tolereze încălcarea hotarului, în

condițiile în care a observat depășirea hotarului, dar nu a făcut obiecții înainte sau

imediat după depășirea limitei, pentru a-i comunica constructorului despre acest fapt

și a stopa construcția.

6

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanța de apel urma să

elucideze pe deplin această circumstanță, deoarece, în situația în care intimata

Ceainac Iulia ar fi cunoscut despre existența construcției litigioase din 1990, așa cum

invocă recurentul, aceasta era în cunoștință de cauză și cu toate acestea a tolerat

încălcările respective, asumându-și astfel riscurile pe care în mod tacit le-a acceptat,

aspect ce indică la faptul că nu mai poate invoca lezarea drepturilor asupra

proprietății sale.

Pe de altă parte, instanța de apel urma să constate cu precizie care este dreptul

încălcat al reclamantei prin edificarea construcțiilor pretins a fi ilegale, în situația în

care pe parcursul edificării construcțiilor nu a fost adoptat vre-un act de dispoziție

care să suspende executarea lucrărilor din motivul neautorizării acestora.

Statuând în acest fel, Colegiul conchide că prin neexaminarea tuturor

circumstanțelor cauzei și demolarea pripită a construcției în condițiile din speță, s-ar

putea aduce atingere dreptului de proprietate a lui Munteanu Ruslan garantat de art. 1

din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale care indică că orice persoană fizică sau juridică are dreptul

la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru

cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale

ale dreptului internațional.

În asemenea împrejurări, se constată că de fapt instanța de apel nu a pătruns în

esența raportului juridic ivit în speță, iar motivarea deciziei nu conține o argumentare

clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns

asupra pretențiilor formulate de către Ceainac Iulia, astfel instanța de recurs fiind în

imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele

prevăzute de lege.

Lichidarea lacunelor depistate în cadrul procedurii de examinare în recurs nu

este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

Totodată, Colegiul menționează că din interpretarea art. 6 CEDO, pronunțarea

de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre

garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărârile contestate asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din

21.01.1999).

Pentru considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Munteanu Ruslan.

7

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2017, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceainac Iulia împotriva lui

Munteanu Ruslan cu privire la apărarea dreptului de vecinătate, înlăturarea

obstacolelor și demolarea construcțiilor, cu restituirea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

8