3ra-1157/17 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-1157/17 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: L. Holevițcaia. dosarul nr. 3ra-1157/17

Instanța de apel: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov.

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul recurenților, Societatea cu Răspundere Limitată „Fulger” și

Întreprinderea Mixtă moldo-germană „Resan” Societate cu Răspundere Limitată,

Arcadie Barg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Fulger” și Întreprinderea Mixtă moldo-germană „Resan” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și

mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Fulger” și

Întreprinderea Mixtă moldo-germană „Resan” Societate cu Răspundere Limitată și

a fost menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 25

noiembrie 2016,

c o n s t a t ă

La 10 decembrie 2015, reclamanții S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană

„Resan” S.R.L. au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanții S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană

„Resan” S.R.L. au indicat că, la 28 septembrie 2015, Ministerul Agriculturii,

Dezvoltării regionale și mediului al RM, prin ordinul nr. 88 din 31 iulie 1998 cu

privire la anularea actului comisiei privind transmiterea în folosință pentru

valorificarea industrială a zăcământului de apă minerală „Chișinău-5„ a decis

încetarea dreptului de folosință a zăcământului de apă minerală „Chișinău-5”;

anularea actului comisiei privind transmiterea pentru valorificare industrială a

zăcământului de apă minerală „Chișinău-5” din 31 iulie 1998; restituirea de către

reclamant a informației geologice vizate.

Menționează reclamanții că, potrivit art. 10 lit. f) din Codul subsolului, de

competența Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM este

adoptarea deciziilor cu privire la limitarea, suspendarea sau încetarea dreptului de

folosire a subsolului în cazul încălcării normelor și regulilor de folosire a

subsolului prevăzute de legislație, iar potrivit pct. 8, subpct. 27) al Regulamentului

privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale

și mediului al RM, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 847 din 18 decembrie

2009, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM adoptă

deciziile cu privire la limitarea, suspendarea sau încetarea dreptului de folosire a

subsolului în cazurile încălcării normelor și regulilor de folosire a subsolului

prevăzute de legislație. Conform pct. 15 al Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM,

este creat și activează Colegiul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și

mediului al RM, alcătuit din 7 persoane: Ministrul, vice-miniștri, angajați cu

funcție de răspundere din aparatul central, conducători ai subdiviziunilor

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM, reprezentanți ai

autorităților și instituțiilor publice și organizațiilor obștești de profil.

Astfel, consideră reclamanții că, chiar dacă de admis ipotetic că S.R.L.

„Fulger” a încălcat normele și regulile de folosire a subsolului prevăzute de

legislație, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM prin

emiterea ordinului nr. 88 din 28 septembrie 2015 în mod personal a încălcat

competența sa la emiterea acestui act administrativ, care, conform prevederilor

legale la care s-a făcut trimitere supra, urma să fie emis de către Colegiul

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM.

Invocă reclamanții că, Ministrul Agriculturii, Dezvoltării regionale și

mediului al RM a indicat în ordinul nr. 88 din 28 septembrie 2015 drept temei de

fapt, precum că S.R.L „Fulger” nu dispune de actul de confirmare a perimetrului

minier pentru valorificarea zăcământului de apă minerală „Chișinău-5” și că în

acest mod a încălcat prevederile art. 59 alin. (1) din Codul subsolului, iar potrivit

art. 72 alin. (2) din legea citată, folosirea sectoarelor de subsol poate fi realizată

numai în limitele perimetrelor lor, în decursul termenului stabilit și exclusiv în

scopurile pentru care au fost atribuite în folosință, astfel încât Ministrul

Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM face referire la art. 59 alin.

(1) Codul subsolului, care prevede că, exploatarea zăcămintelor de substanțe

minerale utile se efectuează în limitele perimetrului minier atribuit de Agenția

pentru Geologie și Resurse Minerale, în conformitate cu proiectele tehnice

coordonate și aprobate, schemele tehnologice, planurile de dezvoltare a lucrărilor

miniere, proiectele de recultivare a terenurilor și în conformitate cu cerințele

legislației ecologice, și la art. 72 alin. (2) din Codul subsolului, care prevede că,

folosirea sectoarelor de subsol poate fi realizată numai în limitele perimetrelor lor,

în decursul termenului stabilit și exclusiv în scopurile pentru care au fost atribuite

în folosință.

Indică reclamanții că, beneficiarul zăcământului de apă minerală „Chișinău-

5” este S.R.L. „Fulger”, care însă niciodată nu a exploatat zăcământul de apă

minerală „Chișinău-5”, acesta fiind exploatat de Î.M. moldo-germană „Resan”

S.R.L., care dispune de toate licențele și autorizațiile necesare pentru extragerea și

îmbutelierea apelor minerale potabile din zăcământul de apă minerală „Chișinău-

5”. În situația în care S.R.L. „Fulger” i se incriminează că nu dispune de actul de

confirmare a perimetrului minier pentru valorificarea zăcământului de apă minerală

„Chișinău-5”, prezintă o deosebită importanță însăși momentul prevăzut de

legislație, când persoana care intenționează să exploateze zăcământul de apă

minerală este obligată să elaboreze proiectul minier și să obțină actul de confirmare

a perimetrului minier. Prin urmare, rezultă că potrivit art. 22 alin. (1) din Codul

subsolului, perimetrul minier se elaborează și se confirmă prin actul respectiv până

la etapa transmiterii beneficiarului a zăcământului de ape minerale în scopul

extragerii lor.

Afirmă reclamanții că, la 31 iulie 1998, Comisia interdepartamentală,

membrii căreia reprezentau Controlul Geologic de Stat și Inspectoratul Tehnic-

Minier ale Departamentului Standarde, Metrologie și Supraveghere Tehnică al

Republicii Moldova, Asociația de Producție de Stat pentru Explorări Geologice

„AGeoM”, Inspectoratul Ecologic de Stat și Concernul „Apele Moldovei”, care a

fost formată conform ordinului Departamentului Standarde, Metrologie și

Supraveghere Tehnică nr. 78 din 30 iulie 1998 cu scopul ca primirea-predarea

zăcământului de ape minerale explorat și pregătit pentru valorificarea industrială

din or. Chișinău (s. Ciocana, sonda nr. 1, S.R.L. „Fulger”), să fie efectuată în

conformitate cu Regulamentul cu privire la modul transmiterii zăcămintelor de

substanțe minerale utile prospectate pentru valorificarea industrială, a transmis

către S.R.L. „Fulger” zăcământul de apă minerală „Chișinău-5” în scopul

valorificării lui industriale, în lipsa perimetrului minier. În consecință, elaborarea

proiectului perimetrului minier și obținerea actului de confirmare a perimetrului

minier pentru zăcământul de apă minerală „Chișinău-5”, în situația în care acesta

deja a fost transmis către S.R.L. „Fulger” cu 14,5 ani în urmă este nerealizabilă,

deoarece legislația în vigoare la moment prevede expres momentul când se

elaborează proiectul perimetrului minier și se eliberează actul de confirmare a

perimetrului minier, și anume până la transmiterea în folosință a zăcământului.

Mai indică reclamanții că, potrivit răspunsului nr. 28-05/11 din 16 ianuarie

2013 al Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a

Obiectelor Industriale Periculoase a Ministerului Economiei, care este predecesorul

Inspecției Control Geologic și Supraveghere Minieră a Agenției pentru Geologie și

Resurse Minerale, Departamentul Standardizare, Metrologie și Supraveghere

Tehnică, organ de stat, investit inclusiv cu funcția privind eliberarea perimetrelor

miniere până în luna iulie 2009 (adică până la intrarea în vigoare a Codului),

conform Codului subsolului din 15 iunie 1993 și Regulamentului tehnic RG 35-02-

19-99 privind modul de atribuire și înregistrare a perimetrelor miniere pentru

exploatarea zăcămintelor de substanțe minerale utile, eliberarea perimetrelor

miniere numai pentru exploatarea substanțelor minerale solide. Forarea sondelor

pentru extragerea apelor minerale se efectua în lipsa perimetrelor miniere în baza

proiectului, coordonat cu toate organele abilitate cu funcția de control, inclusiv cu

medicina preventivă, care coordona zonele de protecție sanitară. Adâncimea sondei

se reglementa de proiect, care era coordonat de A.S.P. „AGeoM”, care efectua și

înregistrarea subsolului.

Astfel, folosirea subsolului legată de folosirea resurselor acvatice era

reglementat de legislația despre folosirea resurselor acvatice și, în situația în care

zăcământul de apă minerală „Chișinău-5” deja a fost transmis către S.R.L.

„Fulger” mai înainte de momentul intrării în vigoare a Codului subsolului din 02

februarie 2009 și a hotărârii Guvernului nr. 570 din 11 septembrie 2009 cu privire

la aprobarea unor acte normative în vederea implementării prevederilor Codului

subsolului, faptul că S.R.L. „Fulger”, nu dispune de actul de confirmare a

perimetrului minier, nu poate fi invocat deoarece Legea nu are efect retroactiv.

Odată ce Codul subsolului din 02 februarie 2009 a intrat în vigoare după

nașterea dreptului S.R.L. „Fulger” la valorificarea industrială a zăcământului de

apă minerală „Chișinău-5”, nu modifică și nu desființează efectele deja produse a

unei situații juridice în curs de realizare.

De asemenea, reclamanții fac referire și la faptul că, Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale de nenumărate ori a verificat activitatea S.R.L.

„Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. în partea deținerii documentelor și

autorizațiilor necesare privind exploatarea zăcământului de apă minerală

„Chișinău-5”, conform cerințelor legislației în vigoare și, din data de când se

extrage apa minerală „Resan”, până la data întocmirii actului de control nr. 2/11

din 13 decembrie 2012, adică pe parcursul a 14 ani, nu a constatat vreo încălcare la

acest capitol, fapt confirmat prin Actul Inspectoratului Ecologic de Stat nr. 003491

din 02 noiembrie 2005, actul de inspectare a puțurilor arteziene din mun. Chișinău

din 11 aprilie 2006, întocmit de Comisia în componența reprezentanților Agenției

Ecologice Centru, Centrului municipal de Medicină Preventivă Chișinău, Agenției

de Stat pentru Geologie „AGeoM”, Serviciul Standardizare și Metrologie, S.A.

„Apă-Canal Chișinău” etc.

După data întocmirii actului de control nr. 2/11 din 13 decembrie 2012, și

anume la 26 iulie 2013, Inspectoratul Ecologic de Stat, organ subordonat

Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM, a efectuat un

control cu privire la inspectarea îndeplinirii cerințelor privind folosirea și protecția

resurselor naturale, în rezultatul căruia careva încălcări nu s-au constatat. Ulterior,

la 11 noiembrie 2013, Inspectoratul Ecologic de Stat a eliberat Î.M. moldo-

germană „Resan” S.R.L. autorizația de folosință specială a apei IES nr. 2123 cu

numărul de înregistrare 10-329/2299.

La fel, la 27 februarie 2014, Î.S. „Direcția Bazinieră de Gospodărie a

Apelor” a Agenției „Apele Moldovei”, organ subordonat de asemenea Ministerului

Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM, prin avizul nr. 1/02-137 din

27 februarie 2014, a coordonat normativele de utilizare a apelor pentru anul 2014.

Mai relatează reclamanții că, la solicitarea S.A. „CET-2” privind efectuarea

unui control privind legalitatea exploatării sursei de apă „Chișinău-5”, Procuratura

mun. Chișinău, prin răspunsul nr. 25-5895 din 18 noiembrie 2005, confirmă că

Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. legal extrage și îmbuteliază apa minerală din

zăcământul de ape minerale „Chișinău-5”, iar ulterior, la solicitarea Procuraturii

sect. Ciocana nr. 6955 din 04 septembrie 2006 privind prezentarea actelor ce

confirmă dreptul de extragere a apei, s-a constatat același rezultat, fapt confirmat

prin răspunsul Procuraturii sect. Ciocana nr. 3-4743 din 16 mai 2013.

Mai mult ca atât, însăși Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și

mediului al RM, la 19 martie 2013 s-a adresat Procuraturii Generale cu solicitarea

de a fi controlată legalitatea exploatării zăcământului de ape minerale „Chișinău-

5”, iar drept răspuns, Procuratura Generală prin scrisoarea nr. 24-44/13-959 din 06

iunie 2013 a comunicat că nu există temeiuri de reacționare privitor la suspendarea

sau încetarea activității Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. De altfel, reclamanții

mai indică că, și instanțele judecătorești naționale care au examinat nu o singură

dată legalitatea activității S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L.,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă au constatat că reclamanții activează legal.

Afirmă reclamanții că, Ministrul Agriculturii, Dezvoltării regionale și

mediului al RM a indicat în ordinul nr. 88 din 28 septembrie 2015 drept temei de

fapt precum că, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. e) din Codul subsolului,

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM a emis notificarea

nr. 08-05/311 din 13 februarie 2013 prin care a anunțat S.R.L. „Fulger” despre

încălcările depistate și termenul de înlăturare a acestora, iar prin scrisoarea din 20

martie 2013, S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. și-au

exprimat dezacordul comun cu notificarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării

regionale și mediului al RM din 13 februarie 2013 cu privire la lichidarea

încălcărilor depistate, în special au explicat detaliat prin prisma autorizațiilor de

exploatare a zăcământului de apă minerală „Chișinău-5”, eliberate de însăși

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM și organele sale

superioare și inferioare, că nu au admis careva încălcări a legislației. Prin

scrisoarea din 19 noiembrie 2014 și scrisoarea din 06 martie 2015, S.R.L. „Fulger”

și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. au comunicat Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării regionale și mediului al RM despre imposibilitatea executării notificării

nr. 08-05/311 din 13 februarie 2013 făcând referire la prevederile art. 22 alin. (1)

din Codul subsolului, pct. 15 și pct. 26 ale Regulamentului cu privire la atribuirea

perimetrelor geologice și miniere, anexa nr. 3 la hotărârea Guvernului nr. 570 din

11 septembrie 2009 cu privire la aprobarea unor acte normative în vederea

implementării prevederilor Codului subsolului, precum că perimetrul minier se

elaborează și se confirmă prin actul respectiv până la etapa transmiterii

beneficiarului a zăcământului de ape minerale în scopul extragerii lor.

Reclamantul S.R.L. „Fulger” indică că, nu a admis careva încălcări a

normelor și regulilor de folosire a subsolului prevăzute de legislație, ce ar atrage

după sine adoptarea deciziei cu privire la încetarea dreptului de folosire a

zăcământului de apă minerală „Chișinău-5”. Notificarea Ministrului Agriculturii,

Dezvoltării regionale și mediului al RM nu poate fi executată. Totodată susțin

reclamanții că, S.R.L. „Fulger” nu dispune de nici un contract încheiat cu

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al RM și, respectiv nu a

încălcat vreo clauză contractuală ce ar atrage după sine adoptarea deciziei cu

privire la încetarea dreptului de folosire a zăcământului de apă minerală „Chișinău-

5”.

Cer reclamanții S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L.

anularea ordinului Ministerului Agriculturii, Dezvoltării regionale și mediului al

RM nr. 88 din 28 septembrie 2015 cu privire la anularea actului comisiei cu privire

la transmiterea în folosință pentru valorificare industrială a zăcământului de apă

minerală „Chișinău-5” din 31 iulie 1998, ca fiind ilegal.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016,

acțiunea depusă de către S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-german „Resan” S.R.L. a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de către S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L. și a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016.

La 04 august 2017, reprezentantul recurenților S.R.L. „Fulger” și Î.M.

moldo-germană „Resan” S.R.L., administratorul Arcadie Barg a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cerând admiterea

recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 25 noiembrie

2016 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, cu pronunțarea unei noi

hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții au indicat că nu sunt de acord cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece acestea au fost emise cu

interpretarea eronată a normelor de drept material.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

recurenților S.R.L. „Fulger” și Î.M. moldo-germană „Resan” S.R.L., Arcadie Barg,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or,

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania,

22 martie 2016 ), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul recurenților S.R.L. „Fulger” și

Î.M. „Resan” S.R.L., Arcadie Barg, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul reprezentantului recurenților Societatea cu Răspundere Limitată

„Fulger” și Întreprinderea Mixtă Moldo - Germană „Resan” Societate cu

Răspundere Limitată, Arcadie Barg, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton